Photo? frontpagemag.com

Teroriștii şi antifumătorii împart un secret ruşinos

Indiferent că tocmai l-au descoperit pe Allah, ori pe Isus, că tocmai au decis că trebuie să lepede țigara, că au abandonat pentru totdeauna grătarele cu mititei și cârnați sfârâind amețitor, un lucru sigur au în comun o mică parte dintre noii convertiți la o religie, la un stil de viață sau la un nou set de valori. E vorba de modul în care gândesc – sau, mai bine zis, în care își suspendă gândirea în mod voit.  Am aflat asta de la Adrian Neagoe, sociolog cu 15 ani de experiență în munca cu deținuții, iar similitudinea ne-a fost confirmată de Gabriel Diaconu, rocker şi medic psihiatru, ale cărui răspunsuri m-au trimis, ca bonus, direct la raftul unde ţin DEX-ul.

În primul rând, convertiţii simt nevoia să împrăștie fără discriminare vestea – iar cei ce se opresc la ieșitul ăsta simbolic din dulap se numesc moderați. Exaltații merg un pas mai departe și pornesc într-un misionariat frenetic menit să convingă și alți prozeliți să se alăture cauzei. Le iau fața radicalii, niște incongruenți social care refuză să mai aibă legătură cu oricine și cu orice i-ar fi legat de viața anterioară revelației. Dintre aceștia se aleg neadaptații care ar fi în stare să folosească orice argument și aproape orice cale de acțiune pentru a le impune și altora să trăiască după chipul și asemănarea lor. Însă militanții ăia enervanți, care-ți împuie capul cu toate absurditățile imaginabile și scornibile dintr-un creier de Homo (presupus) sapiens, care-ți explică agresiv că ești pe calea pierzaniei dacă nu te alături lor, se găsesc la un singur și ultim pas de la a se transforma în bomboana de pe coliva radicalizării.

Dintre aceştia din urmă, selecția naturală a considerat de cuviință să tragă la sorți cine va deveni extremist în toată puterea cuvântului, un dereglat capabil să se arunce în aer ca să-și arate devotamentul pentru sacra sa cauză. Transformare valabilă pentru toţi fundamentaliştii, indiferent că se înrolează la cruciada antifumat, la cea pentru drepturile animalelor sau dacă intră în jocul mortal al terorismului religios.

Ideea, altfel deloc nouă, a reapărut într-o discuție amicală cu Adrian Neagoe, managerul mai multor proiecte în cadrul Serviciului de Cooperare și Programe din Autoritatea Națională a Penitenciarelor. Sociologul de 40 de ani este de acord că închisoarea a fost dintotdeauna o pepinieră ideală pentru radicalizare.

Adrian Neagoe, Serviciul de Cooperare și Programe din ANP
Sistemul penitenciar presupune o aglomerare de persoane, în primul rând, în al doilea rând pentru că în sistemul penitenciar ajung persoane care au comis fapte antisociale și infracțiuni, de la cele mărunte până la cele mai grave.
Timpul pe care-l au la dispoziție oamenii respectivi,durata unei pedepse poate fi de la câteva luni până la câteva zeci de ani, iată câteva argumente care pot să spună că în sistemele penitenciare acest fenomen poate să apară, poate să se dezvolte.

Referitor la modul de schimbare a convingerilor, am ceva prieteni care au devenit vegetarieni în ultima vreme. De ce, nu știu. Mă rog, ei au argumentele lor. Dar, iată, este un mod de a se manifesta și de aici până la refuzul să mai ieși cu prietenii care mănâncă produse din carne… L-aș putea numi și pe ăsta un fenomen de radicalizare.

Mihai Ursu: Există, într-adevăr, vegani nou-convertiți care devin atât de fanatici încât nu se mai poate discuta cu ei.

Adrian Neagoe: Este un mare adevăr, pe de o parte oamenii respectivi cred în lucrul ăsta și încearcă să îi convingă și pe ceilalți că ei au dreptate, dar veganii despre care vorbiți dumneavoastră nu cred că ar fi în stare de acte violente în sensul de a-și impune ceea ce ei cred de cuviință.

Mihai Ursu: Dar în occident au fost cazuri de grupări activiste pentru drepturile animalelor care au atacat abatoare, magazine de carne…

Adrian Neagoe: O, da. Iată cum putem discuta nu numai de convingeri religioase… Ați întrebat de radicalismul bazat pe convingeri religioase, iată că putem vorbi de radicalism bazat pe orice alt tip de convingeri. Numai că există mai multe etape, depinde de care etapă discutăm și de modul în care oamenii respectivi înțeleg să pună în act comportamental ceea ce au adoptat drept convingeri și ca atitudine.

Radicalizarea poate îmbrăca infinit mai multe forme și este catalizat de vremurile tulburi, precum acestea în care ne scăldăm noi de vreun sfert de veac.

Adrian Neagoe, Serviciul de Cooperare și Programe din ANP

Fenomenul radicalizării nu apare în timp de pace socială, apare în perioade de frământări sociale, apare în perioade de criză economică, adică toate astea acționează ca un catalizator în zona radicalizării. Există persoane care sunt vulnerabile în fața acestui fenomen.

Procesul acesta presupune o schimbare de convingeri, de la convingerile pe care persoana respectivă le are până la îndoctrinare și apoi trecere la faptă
Am avea o dată etapa de pre-radicalizare, de schimbare a convingerilor, de adeziune, de îndoctrinare și cea de-a patra fiind trecerea la act.

Dacă se intervine în oricare dintre primele trei etape, mai există o șansă ca un oarecare Ionică, hoț cinstit, să nu devină un terorist ISIS, după contactul intelectual neprotejat cu un presupus Ahmed, terorist plecat cu arcanul credinței prin Europa.

Adrian Neagoe, Serviciul de Cooperare și Programe din ANP

Există niște planuri individuale care se întocmesc cu persoanele private de libertate, noi urmărim partea de reintegrare socială, în primul rând. Parcursul lui în interiorul penitenciarului și activitățile pe care le face sunt stabilite într-un plan individualizat de executare a pedepsei. Inclusiv modul în care își execută pedeapsa este gradual, de la un regim mai restrictiv la un regim mai permisiv.

O jumătate de milion de euro este valoarea programului inițiat în octombrie 2015, pentru prevenirea radicalizării în pușcărie.

Adrian Neagoe, Serviciul de Cooperare și Programe din ANP
Ar trebui investit în personal, pentru a putea să vadă de timpuriu dacă apar semne de radicalizare în rândul populației penitenciare și, pe de altă parte, lucrul cel mai dificil, ceea ce trebuie făcut de așa manieră așa încât lucrurile să nu ajungă în acea extremă reprobabilă de acte de teroare.

Paradoxal, radicalizarea îi poate împinge pe unii deținuți să facă fapte.

Adrian Neagoe, Serviciul de Cooperare și Programe din ANP
O să dau două exemple de persoane care au trecut prin sisteme de detenție și care s-au radicalizat, dar nu au comis fapte reprobabile ci, din contră, au luptat pentru valori sociale. Și pot să zic Mahatma Ghandi și Nelson Mandela. Deci, iată, tot fenomen de radicalizare, din punctul ăsta de vedere.

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a găsit și el suficiente similitudini între modul în care se schimbă comportamentul unui convertit la Islam, la veganism – dacă există așa un substantiv – ori, de ce nu, chiar la o oarecare subcultură muzicală. Cum ar fi mișcarea rock, din care face parte și el. Există trei etape de reinventare a individului care tocmai trece printr-o schimbare majoră, fie impusă, fie aleasă de el. De asta aproape fiecare nou-convertit are grijă să afle toată lumea la ce se închină mai nou – fie la o zeitate, fie la un patruped, fie pur și simplu la „aerul curat din baruri”.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru
„Fiecare criză înseamnă un timp al regresiei la un timp psihologic anterior, o fază de tumult și confuzie identitară, respectiv o emergență. În faza precoce a emergenței, persoana aderă, total și fără dubiu, la noua “piele”. E o fază fragilă în care poți să vezi nevoia de confirmare dinafară-înăuntru, adică cea în care individul își stabilizează noul caracter prin confirmare externă.”

Pune devotamentul nou-câștigat pe niscaiva steroizi și obții ceva la limita delirului, este de părere Gabriel Diaconu.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru

„Atât fanaticul religios, cât și cel alimentar, cutreieră drumul comun al ideației delirante încapsulate. Contează mai puțin dacă sub coaja tare de nucă ai misticism religios, idei cosmogonice sau proprietăți magice ale anumitor alimente.”

Vestea bună, spune el, e că extremismul îi definește doar pe acei nou-convertiți dispuși oricum să abandoneze rațiunea și să se supere pe lume precum proverbialul văcar pe proverbialul sat.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru
„Nu e o regulă că destinul unui convertit e obligatoriu spre misionariat sau izolare. Când se întâmplă asta, e mai degrabă individul care, din structura personalității lui se va angaja în prozelitism sau izolare. Excepții sunt unele practici religioase contemporane (scientologia, martorii lui Iehova, anumite curente salafite) care, parte a “conversiei”, cer schimbarea raportului la egali. Elementul comun e tentația, ispita, riscul de apostazie sau contaminare. Noii vegani sau noii nefumători se întâlnesc cu toate cele anterioare la nivel de praxis, uneori și de ideologie supra-iacentă (situată deasupra, n. r.). Pe de altă parte, nu există presiunea de grup pentru un vegan, sau un ne-fumător, să rămână pur, imaculat, cum se întâmplă în anumite culte religioase și para-religioase (culturi “cargo” sau secte).”

O persoană care crede că a descoperit calea, adevărul și viața și care are profilul psihologic al unui neadaptat social va fi mereu un ghimpe în coasta apropiaților, un sabotor de bairame, un etern Gică Contra în orice discuție și, din fericire destul de rar, un extremist capabil să curme viețile semenilor pentru a-și impune o idee rămasă fără alte argumente. E un echilibru fragil între dorința de a trăi, de a-ți perpetua ADN-ul, și fascinația față de spaima morții.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru
Gabriel Diaconu, medic psihiatru. Foto: https://www.facebook.com/edumedical/

Gabriel Diaconu, medic psihiatru

„Obsesia vieții sănătoase sau a vieții lungi a devenit secantă (intersectată, n.r.) la religiozitate. În loc să rămână în zona drive-ului caracterial, a practicilor culturale despre aliment, sacramentul nutriției sau al fumigației (vezi tutun) a migrat în zona libidinală, tanatofobă/necrofilă. Credința în proprietatea sanogenă* a renunțării la carne sau la alte toxine e obligatoriu asociată cu o spaimă de intensitate fobică, anume că reversul medaliei e musai asociat cu boală, patologie, agonie și chin. (…) La intersecția celor două, eros și thanatos, au copt fructele religiozității contemporane care e post-religioase, dar la fel de faith-based, la fel de irațională.”

*SANOGENÉZĂ – Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare)

PS: Articolul de față a fost inițial realizat pentru Vice.com.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *