WP_20160816_10_53_00_Pro

VIDEO | Bun venit la Hotel ”Bormașina lui Bogdan”

Când ai lăsat deja în urmă peste două mii de kilometri de autostradă și vezi numai liniuțe întrerupte în fața ochilor, mai ales dacă ele nu-s imprimate decât pe retină, cu hipnotica lor succesiune cu tot, când oasele înțepenite la volan se iau la trântă și îți cer să le așterni naibii pe o saltea, când ai ascultat deja pentru a patra oară tot playlistul din stickul USB de jumătate de TB, iar femeia de pe bancheta din spate nici măcar nu mai are putere să protesteze – atunci știi că a venit momentul să tragi pe dreapta la un motel de pe verdea margine de șanț. Să îți împingi o tărie în esofag, un pateu cu fainoșag (opțional) în maț și o pernă sub capul ostenit, iar apoi să numeri la oi până ajungi antreprenor ca Becali. Dar ce te faci când în spatele gardului de motel, vopsit cu desăvârșit simț estetic la exterior, se ascund grozăvii cum numai scenariștii români de filme horror cu strigoi și activiști PCR ar putea să născocească? Am pățit-o pe pielea noastră în august 2016, cum veneam noi de la gloriosul festival Brutal Assault, din Republica Cehă. Era două dimineața și tot ce ne doream era să dormim…

Ca să fac un rezumat, abia ce-am intrat în odaie, că mândra mea a stabilit că lenjeriile erau insalubre, cu păr de femeie pe un pat și cu umezeală pe celălalt, așa că am dormit pe sacii destinați, de regulă, traiului la cort. Prosoapele de pe paturi erau ude, fapt sesizat tot de gagica mea perspicace, a cărei teorie este că foștii ocupanți veniseră pentru una mică, plecaseră, iar camerista nu s-a mai deranjat să schimbe așternuturile. Ce naiba, erau doar puțin folosite. Așa că ne-au mai vândut-o nouă o dată, în același interval generos de 24 de ore, în care poți închiria o cameră unor osteniţi pentru opt-zece ceasuri și să încasezi banii pentru ziua hotelieră întreagă. Dar asta e numai o teorie, adevărul poate fi cu totul altul.

Însă o certitudine brutală ne-a lovit în urechi dimineață, când zorii au venit la pachet cu un duet de bormașine în polifonie, una mai supărată decât cealaltă, iar manipulanții lor au ținut să demonstreze virtuozitate, talent și rezistență la efort. Vreo oră și jumătate au răsunat bormașinile în capetele noastre aflate vremelnic prin valea aia blestemată, din apropiere de Făget, până când noi ne-am adunat puterile și am plecat către casele noastre, de care ni se făcuse și mai dor.

Dacă nu vă ajunge cuvântul meu de fost pionier, vă puteți convinge de veridicitatea istoriei din clipul video anexat acestui frumos și – ca niciodată – succint articol. Vizionare plăcută!

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *