13626976_10153561783231012_8975277824007578227_n

VIDEO| Biserica: „Lepădarea de botez nu e posibilă!”

Exact ca dintr-o organizație mafiotă, din Businessul Ortodox Român se iese mai greu decât se intră, cel mai adesea doar cu picioarele înainte. Cam asta mi-a transmis în direct la B1TV purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, într-o intervenție în care prelatul nu a ratat ocazia să mai lanseze și niște minciunele afirmații discutabile în eter. În platou, unul dintre invitați mi-a servit argumentul suprem pentru care eu, în ciuda apostaziei mele deja publice, aș rămâne totuși creștin. Întregul dialog, răspunsurile pe care n-am apucat să le mai dau pe post, precum și concluziile primelor 24 de ore de luptă pentru a părăsi Biserica Ortodoxă Română le puteți găsi mai jos. Vizionare și lectură plăcută!

  1. Din biserică nu se pleacă!

Nu este posibil așa ceva, nu există posibilitatea unei cereri oficiale de descreștinare, așa cum a numit-o domnul Ursu. Țin să precizez că botezul la care face referire domnia sa spunând că nu a fost întrebat atunci când a fost botezat face parte din moștenirea pe care în principiu într-o societate creștină o primim de la părinți. Am primit și limba de la părinți, am fost trimiși la școală de părinți, fără să fim întrebați, am fost botezați. Botezul nu ne face captivii bisericii, el este un act de natură comunitară, ne introduce în comunitatea creștină în care putem alege să rămânem și să evoluăm spiritual sau să ne autosituăm în afara ei, așa cum înțeleg că a ales domnul Ursu. Nu este posibilă o asemenea solicitare, decât în măsură abstractă, așa cum se întâmplă în acest caz”, a spus în direct Vasile Bănescu.

În traducere, Biserica Ortodoxă refuză să îmi elibereze un certificat prin care să ateste că apartenența mea formală la această organizație a încetat, ca urmare a declarației mele publice, oficiale și scrise că mă lepăd de credința strămoșească. Indiferent ce aș face, chiar dacă aș începe, teoretic, să mă închin la Baal, la Satan, la Vader sau la Pikachu, Biserica Ortodoxă Română se încăpățânează să mă păstreze formal în rândurile ei. Ăsta ar fi prima reacție a preacuviosului Vasile „Gură de Aur” Bănescu.

vasile-banescu-este-noul-purtator-de-cuvant-al-patriarhiei-romane-18520781
Sursa: jurnalul.ro

În primul rând, aș vrea să-i răspund pioșeniei sale că demersul meu este posibil, tocmai grație faptului că l-am întreprins. Și m-aș fi așteptat să-l văd rezolvat favorabil, conform principiului biblic „Cere și ți se va da”. Sau, ca în pilda Mântuitorului despre fiul risipitor, aș vrea și eu, asemenea feciorului cu chef de ducă, să îmi iau partea de avere și să plec în lume slobod. Nu vă panicați, sfințiile voastre, n-o să-mi cer vreo cotă-parte din Merțanele și din blingul Preafericitului… Vreau doar țidula care să ateste că nu-s de-al vostru. O pun în ramă și cu asta am încheiat dezbaterea!

Dacă ortodoxia și botezul reprezintă o moștenire de la părinți, aș vrea să renunț la această succesiune care mi se pare o povară și o piedică în calea progresului, iar alegerea îmi aparține. Motiv pentru care, dacă într-adevăr botezul nu ne face captivii bisericii, nu ar trebui nici să existe vreun motiv pentru care patriarhul să refuze recunoașterea în scris a plecării mea dintre creștinii ortodocși, așa cum tot un bărbos de-al lui mi-a consemnat intrarea fără de voie. Chiar dacă asta înseamnă doar să scrie „Anulat” și să pună o ștampilă pe certificatul de botez pe care, să vă spun drept, nu l-am văzut niciodată. Iar solicitarea mea nu are nicidecum un caracter „abstract”, pentru că e întemeiată în dreptul internațional. Să mergem, de exemplu, la Declarația Universală a Drepturilor Omului și Cetățeanului, document la care România este parte.

Articolul 18

Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea.

Din libertatea de a-mi schimba religia sau convingerea decurge și principiul enunțat două articole mai jos, după cum urmează:

Articolul 20

2. Nimeni nu poate fi silit să făcă parte dintr-o asociaţie.

Padre, după cum vezi, normele seculare valabile în general cam pretutindeni pe planetă – poate mai puțin în Turcia și în Coreea de Nord – îmi dau dreptate. Motiv pentru care, în timp ce matale citești și te crucești, unul dintre prietenii mei avocați e pe cale să redacteze o sesizare către alte și alte autorități.

2. Biserica nu stochează date cu caracter personal

În biserică, după ce suntem botezați, părinții primesc un certificat de botez. Acolo este doar numele nostru, nu există alte date personale, biserica nu lucrează cu CNP-uri, nu lucrează cu seria și numărul cărții de identitate, deci nu există date personale în afară de numele nostru și cel mai important în biserică este prenumele nostru, nu numele nostru. Mai ales că, de obicei, este numele unui sfânt”, a mai zis Vasile Bănescu.

Și astfel a motivat respingerea celei de-a doua cereri adresate în scris, anume ca datele mele cu caracter personal să dispară din documentele bisericești. El susține că în certificatele de botez figurează doar numele, prenumele, data botezului și autorul ritualului. Iată, însă, ce am găsit pe internet, atunci când am căutat mostre de asemenea certificate, datate 1910, 1939 și 2002:

Certificat de botez big_9a18af4ec5e72d5075c9171af786e0ea certificat-de-botez

 

 

Dacă aveți modele mai recente, aș fi curios să le examinez. Din formularele de mai sus, vedeți cum am șters date de identificare precum ziua, locul nașterii, numele părinților, numărul certificatului de naștere și așa mai departe. Și poate că ați răsufla ușurați, crezând că astea-s cam toate informațiile pe care biserica le are despre enoriași. O altă poveste spune însă pagina oficială a unei mitropolii – am luat la întâmplare Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. Aflăm de acolo că registrele parohiale stochează date despre botezuri, mirungeri, cununii, decese și chiar o listă cu membrii congregației.  De ce am crede că aici, în România, situația ar fi altfel, ținând cont că românii ortodocși occidentali se subordonează aceleiași nave-mamă de pe Dealul Patriarhiei din București?

Conform legii 677 din 21 noiembrie 2001,  există o definiție a datelor cu caracter personal. O puteți citi la articolul 3. Decideți apoi voi dacă numele, prenumele, data nașterii și seria certificatului de naștere intră sub incidența acestei legi – iar dacă răspunsul este da, asta se cheamă că, în lipsa unui certificat de operator de date cu caracter personal, BOR cam păcătuiește atunci când stochează informații despre toți cei botezați fără voia lor.  Și, conform articolului 14 din aceeași lege, orice persoană vizată poate să obțină „rectificarea, actualizarea, blocarea sau ștergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi, în special a datelor incomplete sau inexacte”, respectiv „transformarea în date anonime a datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi”. Amin!

3. Demersul meu este o excepție, nu va avea adepți

Domnul Ursu este o excepție, i-am citit scrisoarea cu atenție, este un pamflet, pe alocuri vulgar. Nu îi port pică din acest punct de vedere, e dreptul lui să scrie ce dorește, dar nu este un exemplu care ar putea fi urmat de foarte mulți români. Este exclus acest lucru”, și-a încheiat Vasile Bănescu pledoaria la TV.

În primul rând, au mai fost români care au cerut scoaterea din evidențele bisericii. Unii mi-au scris despre asta, mi-au transmis mesaje, cel puțin unul și-a repetat demersul la câteva ore după ce eu l-am publicat pe al meu. Și în asta constă diferența, eu fac public presiuni pentru a obține ceea ce consider că e corect. Iar dacă o să se ralieze sau ba și alții apostaziei promovate de mine, asta o să aflăm în curând. Necazul e, padre, ce vă faceți dacă-s mulți?

Cerere apostazie

 

4. Argumentum ad Motanum

Din restul afirmațiilor lansate de interlocutorii popi sau civili din platou am reținut următoarele:

  1. Pe motanul meu alb și imens îl cheamă Isus, rezultă prin urmare că eu sunt, totuși creștin. Bine că nu i-am spus Mao, fiindcă automat eram chinez comunist. Mai bine îi ziceam Yoda, așa probabil că deveneam cavaler Jedi.

    602318_230133630441080_704066347_n
    Motanul Isus, în documente. Pentru prieteni, Mr. Miauser…
  2. La 38 de ani, ar trebui să mă consult cu părinții înainte să mă retrag formal din biserică. Țin să menționez că mama și tata nu mi-au spus nici măcar la ce oră să vin acasă din rockotecă vreodată, deci nu o să obiecteze la retragerea mea dintr-un club de lectură cu o singură carte.
  3. Ortodoxia este o alegere pe care părinții au dreptul să o facă în numele copiilor, așa cum părinții le pot alege copiilor și școala. Un raționament după care, desigur, ar fi OK ca părinții să îi impună unui copil cu talent la muzică să se înscrie la liceul de informatică. Eventual să aștepte și rezultate de excepție!
  4. Credința este o moștenire care face parte din tradiția și din identiatea noastră ca popor. Din aceeași identitate, desigur, mai fac parte corupția, abuzul domestic și munca într-o doară, decideți singuri dacă vreți să le lăsăm și generațiilor următoare.

Prin urmare, lupta pentru descreștinare formală continuă și acum examinez posibilitatea mai multor sesizări către alte autorități. Am de partea mea niște prieteni cu studii juridice care știu că o să ducă treaba la bun sfârșit. Între timp, probabil că n-ar strica o ploaie de sesizări pe aceeași temă pe adresele de mail ale Patriarhiei.

Mulțumiri postului B1TV pentru ocazia de a-mi expune modesta inițiativă și în eter!

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *