Tag Archives: vaslui

Scandalos | Promoterul Rockstadt le datorează scuze metaliștilor vasluieni

Dragă domnule Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, aș vrea să înțelegi că ai greșit și că ai insultat la grămadă o bună parte a metaliștilor care au bilet la Rockstadt Extreme Fest 2015, împreună cu toți cei 375.148 de locuitori ai județului Vaslui, cărora le-ai adresat public, așa cum se vede și în fotografia anexată la acest articol, urările tale de respect. Respect în ghilimele, pentru că mie obrazul nu-mi permite să reproduc vorbele pe care ai găsit de cuviință să le arunci, atunci cînd ai rămas fără argumente logice într-o discuție – zic eu decentă – cu mine.

Pînă azi, pe la ora 14, chiar îmi erai simpatic. Te crezusem unul dintre puținii promoteri de evenimente underground care țin la tăvăleală și care știu să participe civilizat la o dezbatere. Ai avut grijă să-mi răstorni în mod brutal opinia la 180 de grade. Mai întîi ți-ai luat foc din cauza unui articol chiar simpatic despre Rockstadt Extreme Fest. Unul în care le explicam rockerilor că se pot descurca la Rîșnov chiar și cu bani puțini. O idee bună și care ar ajuta un promoter, cred eu, că și banii puțini sînt tot bani, mai ales dacă ești pus pe încasat. Dar bag de seamă că oricum nu ai stat să-l citești, ai început să faci spume de la titlu.

Din reacția matale, mai să zic că te deranjează rockerii sărăntoci, că mi-ai sărit la beregată ca codobatură care-și simte cuibarul amenințat. E dreptul tău, eu ți-am răspuns cu argumente. Mi-ai numit site-ul un cancan penibil, deși țin minte că inițial îți plăceau articolele mele. Nu-ți pot schimba eu opinia la care ești îndreptățit, pot doar să constat că tuturor le plac scrierile mele, pînă în clipa în care îi vizează. Ți-am arătat că am 30.000 de cititori care m-au apreciat doar în ultima lună, chiar dacă modestele mele articole nu întrunesc toate criteriile de TRV din manualul dumitale de adevărat metalist. După care, din senin, cînd ți-ai dat seama că ți s-au epuizat replicile, ai dat cu ghioaga în heleșteu și ai înjurat întreg județul meu natal.  Într-un limbaj de șef de galerie al unei echipe din divizia D, corcit dintr-un geambaș de robi și o birjăreasă, crescut și educat apoi de cerșetori într-un sălaș de hoți. Cam ăsta ți-a fost registrul. Crede-mă, sînt absolvent de Litere, specializarea Jurnalism și Științele Comunicării! Chiar mă calific drept expert în domeniu.

Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, insultă județul Vaslui
Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, insultă județul Vaslui

Acum, pe bune, cred că e timpul să ne definim relația. Eu sînt un metalist plătitor de bilet, care are blog și care e de meserie jurnalist. Mă duc la concerte și scriu despre ele, de cele mai multe ori pe banii munciți de mine. Iar Rockstadt reprezintă cel mai mare efort financiar depus pentru a participa la un eveniment metal din România: drum, potol, cazare într-un oraș mic și fără prea multe locuri la hotel… Și plătesc fără să regret. Tot ce vreau, în plus față de spectacol, este ca părerea mea să fie ascultată. În special de promoter.

M-ai văzut cu ochii tăi la coadă la bilete pentru Rockstadt 2015, cînd gagica mea se îngrămădea cu roackerii în rînd ca să le cumpere, în vreme ce eu vorbeam la telefon cu redacția RT, în față la Private Hell. Sigur m-ai remarcat, că ți-am complimentat noua tunsoare. Bilet am cumpărat și anul trecut, deci mă calific în categoria “return customer” – unul care mai vine și a doua oară. Îmi iau singurul concediu al verii ca să fiu prezent la Rockstadt, deși cu banii lăsați acolo aș putea să fac un all-inclusive de pomină în Turcia. Sau aș putea marca și eu un Brutal Assault. Sau aș sta de două ori pe atît în Vama Veche, la cort. Dar vin la Rîșnov, pentru că țin la metalul nostru.

Rockstadt Extreme Fest 2014
Rockstadt Extreme Fest 2014

În orice caz, sînt un client îndreptățit să își expună experiența căpătată în urma folosirii produselor și serviciilor plătite cu bani munciți. Un client pe care matale l-ai înjurat direct, la pachet cu un județ întreg. Aș vrea să-mi mai arăți un furnizor de servicii care îi oferă sex oral cu voie sau fără de voie unui client care are o sesizare sau o sugestie făcut. La shaormerie ți-a luat cineva județul în balon, atunci cînd ai cerut fără cartofi? Tipul de la cablu te-a trimis să-l bîjbîi în izmene după ce te-ai plîns că nu prinzi Super One HD sau Minimax? Mă îndoiesc! Tu ce scuză ai?

În calitate de prestator, ar fi bine să iei notițe atunci cînd ți se adresează un client și să faci corecturile necesare sau măcar să oferi un răspuns frumos de PR dacă altceva nu poți. Nu să arunci cu arme de insultă în masă. Așa cum eu răspund politicos comentariilor nu întotdeauna prietenoase la adresa blogului meu, unde accesul e gratuit, ai putea și matale să te prefaci interesat să îmbunătățești experiența rockerilor care vin la festivalul unde intrarea e pe bani iar distracția e pe și mai mulți bani. Crezi că exagerez?

Bilete la Rockstadt Extreme Fest 2015
Biletele noastre la Rockstadt Extreme Fest 2015

Dar matale nu. Ai zis că-i mai bine să oferi m**e la tot județul de unde mă trag. Și de unde o să vină, după știința mea, o gașcă de vreo 30 sau mai mulți metaliști care au strîns ban la ban, din august 2014 încoace, ca să fie prezenți la marele festival dintre munți, din 2015. Festivalul ăla pe care și eu, apropo, ți l-am promovat fără să cer în schimb nici măcar o pungă de semințe. Din solidaritate de metalist.

În Vasluiul pe care tocmai l-ai înjurat sînt profesori, sînt medici, oameni care trag de un salariu vai mama lui, dar care și-au pus deoparte în fiecare lună cîte 10 euro ca să vadă în august Moonspell, Ensiferum, At the Gates și Taake. Eu și echipa mea de moldoveni sîntem o excepție, că avem oleacă mai multe parale în bancă decît alți metaliști. Anul trecut, noi patru (dintre care trei vasluieni) am lăsat cel puțin 500 de euro în Rîșnov. Nu o să detaliez acum pe ce am primit bon fiscal și pe ce nu, dar pune măcar 100 de euro cheltuiți la eveniment de fiecare dintre ceilalți 30 de metaliști vasluieni și o să obții jumătate din onorariul unei trupe de pe la ora 20. Ți se par de colea banii ăștia? Adu-ți aminte că, statistic vorbind, vasluienilor le e de patru ori mai greu decît celor din Capitală să adune banii necesari pentru un eveniment precum Rockstadt. Ai putea arăta un pic de respect pentru niște rockeri cu adevărat devotați cauzei. Dar nu, matale le dai m**e de la înălțimea scaunului de mare organizator. Ce mai, ești un șmecher… 

11707536_503900579759381_831455903675706034_n

Însă mai îngrijorător este faptul că un promoter de metal abdică atît de simplu și atît de laș de la principiile care ne definesc mișcarea. Principii care încep cu respectul reciproc și cu toleranța, iar tu ai tras apa cu nonșalanță peste aceste valori fundamentale ale rockerilor. Și te-ai comportat ca un laș, pentru că ulterior ai editat comentariul și ai șters insulta. Prea tîrziu, pentru că fapta a fost comisă și am aici dovada. Ai jignit un județ întreg, 375.148 de cetățeni care nu ți-au făcut nimic, dintr-un județ unde s-a născut, în 1994, formația Eternal Mourning, cea care cînta black metal pe cînd matale erai încă la grădiniță. Iar eu eram chitarist în trupa aia și tu știi. Se vede, domnule Zaharescu Ștefan, cît respect ai pentru plătitorii de bilet și pentru metaliștii care au făcut pionierat în România, țară la al cărei regres văd că insiști să contribui cu forțe sporite.

Dar, cu înțelepciunea pe care mi-a dat-o vîrsta, sînt dispus să accept personal scuzele tale. În scris și în public, fără să le ștergi după 30 de secunde. Iar ca să le accept mai ușor, m-ar ajuta foarte mult să donezi banii încasați de la rockerii vasluieni unui centru social sau unei grădinițe din Vaslui. Îți găsesc eu vreo cîteva dintre care să alegi. Oferta mea expiră în 24 de ore din momentul publicării textului. 

Vaslui Pride | De ce a fost mișto să cresc în județul Vaslui

Am crescut în Vaslui în anii 80 și 90, atunci cînd se îngînau dictatura cu libertatea. Dar am avut o copilărie frumoasă și o adolescență plină de acțiune, iar o mare contribuție la acest șir de amintiri o are județul Vaslui, el însuși un personaj. Acuși se fac 20 de ani de cînd am plecat, dar tot n-a fost greu să scot din cap 10 motive pentru care copilăria și adolescența în Vaslui sînt memorabile. Cel puțin copilăria și adolescența mea.

Secu de altădată
Secu de altădată

1. Pentru că Secu

Ăsta e numele de alint pentru temuta Securitate din vremea lui Ceaușescu, însă rockerii vasluieni iubesc moștenirea poliției politice din vremea comunismului. În fața clădirii unde a activat temuta inchiziție de stat se află un parc, iar de peste două decenii acolo și-au stabilit cartierul general metaliștii din orașul lui Constantin Tănase. Cum în anii 90 nu exista Facebook – iar în România abia dacă se auzise de internet – noi acolo socializam, acolo ne consumam berile și supărările, acolo făceam schimb de bancuri sau de melodii și le pasam țigări pe șest soldaților în termen care făceau de planton la Poliția Județeană, organul ce a preluat clădirea fostei Securități.

Revista Secu, glasul rockerilor vasluieni nouăzeciști
Revista Secu, glasul rockerilor vasluieni nouăzeciști

Chiar și în vremurile moderne, pletoșii încă se adună pe băncile care între timp au înlocuit lemnele putrezite de acum 20 de ani ca să cînte la chitară, să bea bere și să vrăjească gagici. De fapt, dacă aș fi prin Vaslui și mi-aș pierde toate numerele de telefon din agendă și n-aș mai ști cum să îmi caut vechii tovarăși, ar fi suficient să mă duc la Secu după ora 18, pentru că în 15 minute sigur apare vreunul cu o doză rece.

Secu astăzi
Secu astăzi

2. Talpa, sportul și turismul fortifiază organismul

Vasluiul în care am crescut avea două, cel mult trei linii de autobuz, însă era mai eficient să mergi pe jos decît să aștepți hardughiile ruginite care oricum aveau traseu de la gară pînă la Spitalul Județean – hai să spunem cît de la Victoriei la Unirii. Autobuzele apăreau atît de greu, încît aproape nimeni nu le folosea. Asta ne-a dezvoltat tuturor abilitatea de a merge pe jos cu viteza luminii. De altfel, chiar și în vremurile de azi am colegi cărora le e greu să țină pasul cu mine la un marș forțat de o oră. Compasul de Vaslui este rapid și eficient, cadența sa e de mitralieră nemțească. Am început să folosesc transportul în comun doar la facultate, în Iași, unde nu rezistau pantofii la atîta kilometraj cît aș fi putut să bag pedestru. Însă chiar și atunci nu mă dădeam înapoi de la o plimbare romantică noaptea pe jos, din Tudor pînă în Pușkin și retur.

Arteziana de la Teatru
Arteziana de la Teatru

3. Peste tot, doar oameni importanți

Comunitatea era mică, dar angrenajul local de instituții, de relații și de interese consuma resurse umane ca în orice alt oraș, prin urmare făcea ca orice om care-ți ieșea în cale să conteze într-un fel sau în altul. Avantajul? Nu trebuia să aștepți o audiență trei luni la rînd, era suficient să ieși prin oraș, că te întîlneai cu omul de care aveai nevoie. Dezavantajul? Nu puteai chiuli la o bere pe centru fără să te găsească șeful, proful sau ăl bătrîn. În cel mai bun caz, un vecin. Și trebuia să fii respectuos cu toată lumea. Excentricul cu păr vîlvoi de la blocul vecin? E responsabil cu activitățile culturale la Casa Armatei, vezi că s-ar putea să ai nevoie de el pentru o sală de repetiție. Mai bine salută-l! Tipul care stă la rînd în fața ta? E secretar la primărie, poți să-i spui de spațiu pentru un festival și poate rezolvă și cazarea trupelor. Patronul de la buticul din centru? E poet, vedetă locală, așa că poartă-te cu respect cînd cumperi de la magazinul lui țigări la bucată. Cum să vă explic? Dacă Vasluiul era America, am fi dat nas în nas cu ministrul apărării, cu secretarul de stat și cu purtătorul de cuvînt al Casei Albe în fiecare zi – iar cu Obama cel puțin o dată în viață.

Pădurea Paiu, cu vedere la Vaslui
Pădurea Paiu, cu vedere la Vaslui

4. Pădurea, decadența supremă

Vaslui ar fi însemnat în cumană “rîul care curge printre păduri” – e corect, din punct de vedere geografic, pentru că județul nostru avea păduri cu nemiluita și are încă vreo cîteva ape curgătoare, unele mai zdravene și altele mai leșinate ca debit. Dar în pădurile alea, unde puteai ajunge din centru cu pasul în 30 de minute, totul devenea o aventură. Înainte de adolescență, mă rătăceam prin ele cu frate-miu mai mic și aveam impresia că sîntem indienii lui Winnettou la vînătoare de fețe palide. Dacă dădeam de un rîuleț cît de mic, ne teleportam în mintea noastră prin jungla Amazonului – niște conchistadori sau exploratori gata de noi fapte eroice. În adolescență, tot la pădure mergeam cu gagicile noastre metaliste, cu grătarul și casetofoanele cu black metal, ca să încingem petreceri printre copaci cu umbre de balauri pînă la două noaptea. Urlam ca toate dihăniile, goleam damigenele și tăvăleam mîndruțele – pe alea care voiau să participe la tăvăleală. Iar de la civilizație la sălbăticie în stare absolută erau zece pași în total și, cînd reveneam pe asfalt, ne recăpătam chipurile de oameni, mergeam acasă și învățam pentru corigența la fizică.

Dealul Ciomaga
Dealul Ciomaga

5. Mălușteni sau numele unui Humulești ce n-a devenit niciodată mainstream

Rachiul necruțător produs cu rigoare militară de tanti Mitrița și de unchiul Costică, tractorist fruntaș în retragere, amintirea pechinezului Tarzan care ne auzea mașina încă înainte să depășească semnul de intrare în localitate, dealurile acoperite cu lanuri de cînepă în anii lui Ceaușescu cel tiran, Bulia, mamaia Vasilica, mamaia Nastasia și moș Mitică Ursu – ambii moși cu povești de nespus despre frontul de est – scheletul mamutului descoperit acum vreun secol și ceva prin cele maluri ale Românesei, popa bețiv care nu ne-a lăsat să-i tragem clopotele lui Ceaușescu în decembrie 1989, primul meu motan Tomiță pe care l-a omorît Milică, bețivul ce apoi și-a înjunghiat fatal și propriul frate, al doilea motan al meu Tomiță, pe care l-am răpit cu Dacia și l-am dus la Vaslui, balta de la Chiștele – nume care presupun că însemna “izvoare” în aceeași limbă cumană, crustaceele din malurile de nisip tot de la Chiștele, mormintele comune și nemarcate ale soldaților germani căzuți în bătăliile din vara lui 1944, personaje precum Costică Bărgheru și Vovîlă, Afrodița și fina Caliopia, Șîpoțanca sau Mustăcioasa, moș Cochin – veteranul de război care mereu trăgea după el o capră – pădurea Sturzii și releul DRTV, puntea de pe drumul spre Mînzătești din care nu mai rămăseseră decît două șine de fier și peste care tata Urs a trecut cu Dacia la marea precizie, poteca de nisip fierbinte pînă la fîntîna de la plopi, una cu o roată cît întregul Univers, de unde se revărsa cea mai rece și mai bună apă din lume sau chiar din județ, corcodușele coapte din pomul de la bucătăria unde a stat Mămuța pînă să moară, bobul verde halit direct din păstaie și nucul la rădăcina căruia am săpat o săptămînă, convins că descopăr cel puțin o comoară, poate două, și luminile Vasluiului noaptea, la orizont, cînd ne întorceam de la țară, și care erau semnul că am ajuns acasă. Nu în ultimul rînd, Revoluția din 1989, care m-a prins în fața televizorului alb-negru, unul dintre cele trei care se găseau în toată comuna, și unde am mirosit pentru prima oară libertatea. La țară, la Mălușteni, județul Vaslui.

Rezervația Paleontologică Mălușteni
Rezervația Paleontologică Mălușteni

6. Casa de Cultură “Constantin Tănase”

Aia unde am apărut prima oară pe scenă, ca actor într-o trupă de amatori, și unde am revenit cîțiva ani mai tîrziu în calitate de chitarist black metal, unde eu și băieții mei am organizat prima ediție a unui festival vasluian de metal, în 1996, sala aia despre care Televiziunea Vaslui a spus că rockerii mei au devastat-o fiindcă la festival n-au stat pe scaune să aplaude, ci au sărit ca animalele să dea din cap. Casa de Cultură unde Rășcanu era Dumnezeu – iar noi îl detestam pe Dumnezeu încă de pe atunci, dar Rășcanu avea mai multe puteri, printre care și pe cea de a ne oferi sau nu o sală de repetiție. Acolo am fost la primul meu concert de rock, cu marea formație Compact, iar cînd nu erau concerte de rock mergeam cu Octav la piese de teatru pentru copii și făceam mișto ca niște ordinari fără sentimente. În subsolul Casei de Cultură am repetat pentru prima oară cu o trupă, Tombstone, și tot acolo am dat primul meu interviu în calitate de chitarist de metal, pentru aceeași televiziune din Vaslui. La Casa de Cultură aveam mereu acces VIP în backstage, ori de cîte ori venea cîte o trupă importantă de la București – fie că era Divertis, fie că era Abigail. Și tot pe scena aia a spus Octav al nostru “F*ck Jesus Christ” de ziua creștinilor, că ne-au scos jandarmii cu escortă din clădire, ca să nu fim linșați de evlavioși.

Viitori fani Eternal Mourning, adunați pe treptele Casei de Cultură
Viitori fani Eternal Mourning, adunați pe treptele Casei de Cultură

7. Casa Pionierilor și moș Didilescu

Unde am învățat eu prima oară să chinuiesc pisici – că aia nu se putea chema cîntat la vioară – dar unde am deprins cele dintîi elemente de teorie muzicală, lucruri care și azi mi-au rămas în cap. De la moș Didilescu am recrutat prima și singura noastră violonistă, pe Violeta, iar ca să-i intru în grații am frecventat din nou cursurile de cîntece patriotice ale ansamblului “Izvorașul”, cu chitara Reghin din dotare. În aceeași Casă a Pionierilor, dar la cursul lui Ion Chiriac, am luat cele mai utile cursuri de prostit femei sentimentale, sub forma unor lecții de chitară-folk. Mai știu și acum cam jumătate din repertoriul ce avea să se dovedească extrem de util prin facultate. Acolo am făcut primul meu – și ultimul – model de avion, dintr-o baghetă de balsa și un carton tăiat dintr-o foaie gata pregătită pentru așa ceva. Dacă știu oleacă de muzică și dacă am putut învăța să bag metale la chitară, toate astea se datorează în mare măsură Casei Pionierilor – acum o ruină – lui moș Didilescu și lui Ion Chiriac…

Fosta Casă a Pionierilor din Vaslui
Fosta Casă a Pionierilor din Vaslui

8. Județul Iași

Pentru noi, vasluienii, cea mai apropiată capitală este Iașul – și îl articulăm hotărît așa, Iașul, nu Iașiul, cum fac bucureștenii. Acolo ne rezolvam problemele, acolo ne cumpăram țoalele și instrumentele muzicale, acolo mergeam la sală să repetăm. Vasluiul și Iașul au fiecare un parc numit Copou, iar asta ne apropie și mai tare – în special dacă ținem cont că pe Copoul din Vaslui se găsește cel mai tare liceu din județ, LMK, iar pe Copoul din Iași e cea mai veche și cea mai tare universitate din țară, Universitatea “Al. I. Cuza”. Și toți adolescenții vasluieni preocupați de carte numărau minutele pînă aveau să ajungă studenți la Cuza. Idealul meu în carieră era să devin avocat în Iași – nimic mai mult – și nu mi-am pus problema să ajung jurnalist TV în București pînă cînd o gagică frumoasă și deșteaptă foc nu mi-a zis că talentul meu trebuie să meargă la Capitală, că acolo-i de el. No, săru-mîna pentru sfat… Dar și sfatul ăsta l-am primit tot la Iași.

Copoul din Vaslui
Copoul din Vaslui

9. Școala Generală Nr. 5 Vaslui și Grădinița 15

Sînt copil de cadre didactice, așa că verile și vacanțele copilăriei mele aveau ca decor tot grădinițele și școlile. Părinții mai aveau activitate peste vară, iar eu acasă n-aveam program la televizor decît două ore pe zi. Așa că pentru mine școlile se transformau vara în locuri de joacă prietenoase și toride, în parcuri de distracție printre cărți și laboratoare. Tabla devenea un șevalet pe care puteam desena tot ce-mi trecea prin minte fără teamă de represalii, coridoarele se converteau în piste de curse și în curtea școlii mă dădeam cu bicicletele găsite prin sala de sport pustie. Profesorii care din septembrie și pînă în iunie vegheau la disciplină și la ordine acum priveau cu indulgență cum ne hlizim și ne hăhăim ca toți dracii în groapa de nisip de lîngă țîșnitoarea cu apă. Pentru mine, școala e un loc drag, cu amintiri frumoase, nicidecum un cimitir al copilăriei și al adolescenței. Mă întristam puțin toamna, cînd locul meu de joacă de peste vară era invadat de alți copii și dintr-o dată reintra în vigoare legea stricteții. Însă știam că vara următoare toți o să plece la țară și o să redevin stăpînul coridoarelor pustii și al sălilor de clasă părăsite.

1918212_111110456011_613609_n

10. Biblioteca “Nicolae Milescu Spătarul”

Pentru că nicăieri în lume și nici măcar în Vaslui nu puteai agăța mai bine decît la sala de lectură a Bibliotecii Județene. Am fost de mic un împătimit al cărților, dar ochii mi s-au deschis cu adevărat atunci cînd am constatat ce intelectuale frumoase își fac veacul pe băncile scorojite ale bătrînei biblioteci. A existat o perioadă în adolescența mea cînd rockerii de la Secu mai aveau puțin și mă declarau dispărut la poliție – că și așa era aproape – întrucît pașii mei se îndreptau mai des către sala de lectură. Aveam și tactica mea: mă poziționam în spatele gagicii pe care voiam să o cuceresc, îi observam cartea de pe masă și încercam să rememorez tot ce știam despre autor și despre opera lui. Iar cînd tipa ieșea la țigară – că se fuma pe hol – hop și eu ca un cavaler, să-i ofer un foc pentru țigară și conversație pentru sufletul ei frămîntat de întrebări existențiale. A fost o perioadă crucială pentru restul vieții mele, pentru că nici acum nu-s în stare să agăț o femeie la club sau într-un bar cu muzică prea tare, ostilă discuțiilor. Singurul meu atu ca să impresionez o femeie este conversația inteligentă și biblioteca s-a dovedit cel mai propice teren pentru amorurile mele precoce și culturnice.

Biblioteca Județeană "Nicolae Milescu Spătarul" Vaslui
Biblioteca Județeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui

Așadar, vedeți că n-a fost tocmai rău să cresc în județul Vaslui. Și, judecînd după parcursul meu profesional, mai să zici că mi-a prins bine educația de acolo. Spre dezamăgirea multora, probabil…

Apel către români | Nu mai violați județul Vaslui!

Ați citit bine, e momentul să încetăm deja isteria națională la adresa unui județ care, dragi români, chiar nu v-a făcut nimic mai rău decît județul vecin – al lui sau al vostru. Însă prima pagină de căutare pe Google cu numele locului care vi l-a dat pe viteazul Peneș Curcanul rezultă într-o înșiruire de actualizări – sau update-uri, cum se zice pe romgleză – senzaționale și exclusive despre o faptă infamă, comisă de niște idioți care vor răspunde pentru nemernicia lor de-o să le iasă (și-o să le intre) pe toate orificiile. Dar hai să vă spun un secret: pe sărmana fată n-a violat-o întregul județ, iar cei care le iau apărarea jigodiilor sînt o mînă de idioți care nu ne reprezintă. Am folosit persoana întîi plural pentru că, stimabile, dacă nu te-ai banghit încă, și eu sînt din Vaslui și te asigur că n-am violat și n-am jefuit pe nimeni. Din contră, renumele meu e de realizator de fapte bune.

Județul Vaslui are 375.148 de locuitori în acest moment, dintre care șapte au siluit o ființă nevinovată și dintre care alți 20 au vrut să ia la bătaie echipele de filmare înființate prompt la fața locului, ca să dea live din oră în oră, în fața postului de poliție din spatele lor. Și știi ceva? Dacă eram trimis la fața locului, probabil că aș fi tras și eu un sincron cu un descreierat-doi care să le ia apărarea decervelaților violatori – nu vrei să riști, ca reporter, să primești un telefon vitriolic din redacție pentru că un reporter concurent a avut interviu cu asemenea repetenți ai rasei umane și tu nu. Așa funcționează industria.

Dar tu, telespectatorule, faci o mare greșeală dacă tragi concluzia că întregul județ îi aplaudă pe mamelucii ăia în călduri care n-au știut să-și facă un duș rece și să-și țină prohabul încheiat. Și cu atît mai grav de afunzi în greșeală cînd începi să arunci cu etichete pe toți vasluienii – cetățeni de mîna a doua din polul sărăciei, leneși, bețivi, incestuoși, violatori și în general porniți pe comis fapte penale ca hobby și ca profesie. Că așa spun statisticile… Că așa sună clișeele repetate obsesiv la televizor de pseudo-jurnaliști incapabili să-și creeze un discurs propriu sau de părerologi care nici măcar n-au trecut în vizită pe acolo. Iaca, pentru liniștea voastră, am căutat eu statisticile, ca să mă conving dacă descind sau nu dintr-un lung șir de ticăloși devianți sexual sau ba.

44_big

Mitul 1 – Județul Vaslui e primul în topul criminalității

Dă-i o palmă virtuală sau verbală celui care-ți susține o asemenea minciună. Conform celui mai recent studiu pe care l-am găsit online, în anul 2011 județul Hunedoara conducea clasamentul celor mai periculoase județe. Brăila și Mehedinți urmau îndeaproape, iar Bucureștiul nu era departe de vîrful piramidei. Puteți citi și singuri cifrele detaliate pe articolul publicat de un reputat post TV – care a contribuit ulterior la imaginea noastră de îngerași… O să vedeți că județul Cluj are o rată a criminalității considerabil mai mare decît cea a Vasluiului, Sibiul la fel, Galațiul și Maramureșul ar putea să le dea lecții vasluienilor de cum se construiește o atmosferă de nesiguranță și de infracționalitate. Citiți cifrele și vă convingeți singuri. Nu zice nimeni că Vasluiul n-are criminalitate, dar e devansat de multe alte județe.

Mitul 2 – Județul Vaslui e polul sărăciei, cu șomeri și asistați

Conform unei alte statistici, tot din 2011, conduceau în clasamentul județelor cu șomaj ridicat județele Vîlcea, Teleorman, Mehedinți, Dolj și Galați. Nicidecum vasluienii, care au scăpat de acest top al infamiei. Măcar de ăsta… În același studiu, scrie negru pe alb și că vasluienii au printre cele mai nașpa salarii din țară, dar nu-s pe primul loc al sclaviei remunerate la mișto, ci abia pe al patrulea. Pentru că, nu-i așa, sînt niște săraci, cu un PIB per capita de șapte ori mai mic decît în București. Nu dezbatem aici cum de toți banii acestei națiuni sînt la Capitală, că avem altă treabă. Dar ce înțeleg eu? Că vasluienii muncesc, înainte de orice, dar că-s exploatați pe trei lei, pentru că acolo investițiile-s puține și-s făcute de companii care caută mînă de lucru pe bani de nimic. Am înțeles, ăsta e capitalismul, asta le e valoarea de piață. V-ați întrebat însă cum de au ajuns vasluienii să fie printre cei mai ieftini angajați români?

Dar Fabrica de Mobilă MOVAS din Vaslui știi că a fost devastată cu voie de la București, Combinatul de Fire Sintetice din Vaslui știi că i-a fost dat lui Omar Hayssam pe mînă de granzii Capitalei, care au închis ochii în momentul în care teroristul number one al României a tăiat și a vîndut la fier vechi mașinăriile alea cumpărate de Ceașcă din banii și sudoarea poporului? Știți cîți oameni aveau de lucru acolo? Mii! Chiar și Vascovin, fabrica de coniace, rachiuri și alte nebunii, se zbate de 20 de ani în perfuzii, ceea ce e paradoxal pentru un județ în care se presupune că ne pun mamele Vasconi în biberon. Fabrica de Confecții Vaslui e dusă în cap, aia de pantofi de la Huși nici nu știu dacă mai există… Întreprinderea de Aparate de Măsură și Control Vaslui, care pe vremuri rupea la export, acum e o ruină. A fost cumva vina noastră? Fabrica a figurat în portofoliul FPS. O mai știți? FPS era instituția aia care a privatizat totul pe un euro și care a lăsat lupii printre miei. Toată avuția județului a fost păpată de barosanii Capitalei, cu complicitatea unor cozi de topor locale, iar valoroșii de la București își mai amintesc de vasluieni doar atunci cînd vor gaze de șist și minore de bunga-bunga.

52_big

 

Mitul 3 – Vasluienii stau cu mîna întinsă și nu fac nimic

Ba nu, stimabile! Vasluienii muncesc și plătesc impozite, atîtea cîte pot ei, cu salariile alea mici. Ei plătesc taxă auto și acciză la benzină, deși celebratul Master Plan în transporturi îi ocolește cu încăpățînare. Ei plătesc impozite pe venit și pe apă de ploaie ca toți ceilalți români, contribuie la bugetul din care este subvenționat și metroul bucureștenilor, din care sînt construite și fragmentele alea de autostradă din Transilvania. Vrei să știi cît a vărsat firma mea – înregistrată la Vaslui – anul trecut la bugetul de stat? Vreo cinci mii de euro, așa. Din banii ăia sînt plătiți polițiștii de pe strada ta și pompierii din orașul tău, din banii ăia bucureștenii au autostradă pînă la munte și pînă la mare, iar tu probabil ai autostradă pînă la părinți acasă și eu nu. Eu fac 340 de kilometri în șase ore, dacă respect viteza legală, trebuie să-mi aloc două zile doar pe drum ca să-mi văd familia.

Dar dacă dai o tură prin județ, o să vezi că au răsărit case și cartiere noi, parcă scoase din țiplă. Știi de unde? De la miile de vasluieni care au șters-o peste hotare, din cauza condițiilor minunate de muncă și viață de acasă. Din generația mea de rockeri, mai mult de jumătate au plecat în Anglia și trimit bani acasă, bani din care județul se modernizează, dar din care un sfert se duce pe TVA – o taxă pe care și vasluienii o achită ori de cîte ori cumpără lapte, ouă sau caiete școlare. Și din care beneficiază toată țara, cumetre! Dintre prietenii mei, nici unul nu a luat vreodată ajutor social. Din familia mea, toți au muncit sau muncesc – mama și tata cîte patru decenii în învățămînt, pe salarii de mizerie. Vasluienii fac tot ce ține de ei ca să-și clădească un cămin civilizat, însă i-ar ajuta enorm un drum cu patru benzi direct la Capitală, pentru ca produsele de la Vascar și de la Safir să ajungă repede la consumatorii cu parale din București. Să știți că avem mîncare bună și accesibilă ca preț, fără multe chimicale, ați putea să le cumpărați și să ne susțineți județul, în loc să-l beșteliți pe nedrept.

Încetați, deci, violul asupra județului Vaslui!

Ca o concluzie la titlul pe care mi l-a inspirat tovarășul meu vasluian Tudor Florea, șapte idioți au violat o copilă, însă o țară întreagă violează și linșează un județ nevinovat. Un județ despre care toți știu doar ce au citit pe Times New Roman și în tabloide, dar despre care nimeni n-a stat vreodată să se intereseze cu adevărat. Uite, eu n-o să cer arderea pe rug a înfierbîntaților care propun bombardarea județului meu natal cu armament balistic termonuclear. O să le spun doar o pildă inventată de același Tudor Florea. Cică era, cîndva, un tînăr din Șuletea care a venit să facă liceul la Vaslui. Acolo, toți au făcut mișto de el că e de la țară și că n-are apă curentă acasă. Patru ani mai tîrziu, el și încă vreo cîțiva colegi au ajuns la facultate în Iași, unde ieșenii i-au luat pe toți în balon, la grămadă, că-s vasluieni – “Apă nu-i, căldură nu-i, îți bagi (…) în el Vaslui” – poate știți acest vesel tristih. După facultate, băiatul nostru din Șuletea, un vasluian și vreo doi din Iași au plecat să muncească în București, unde miticimea i-a catalogat imediat drept moldoveni. Că aci, unde e șmecheria, valoarea și dezacordul în număr la superlativ, “moldovean” este un termen peiorativ. La final, eroii noștri au decis că așa nu se mai poate și, împreună cu vreo doi bucureșteni, au rupt-o la muncă în UK, unde li s-a pus tuturor eticheta de imigranți est-europeni, dintr-o țară cu cerșetori de o anumită etnie.

Vă spun asta ca să înțelegeți că sîntem toți în același rahat și, dacă vrem să ieșim din el, trebuie să ne sprijinim și să ne tragem în sus unii pe ceilalți. Dacă ne împingem la fund, la fund o să rămînem. Dar despre acest subiect întrebați-i pe violatorii din Văleni peste o lună-două, că o să aibă material documentar cît pentru cinci doctorate…

Încă un viol la Vaslui – de data asta, autorul este polițist

Iar victima este sărmana noastră limbă strămoșească. Anexez, onorată instanță, ca probatoriu acest înscris de mai jos, din care reiese clar la ce perversiuni a fost silit idiomul nostru de stat, prin grația deținătorului autorizat de bulan, dar nu și de pix. Conform surselor mele de pe net, documentul i-a fost înmînat unui cetățean din Iași care a fost prins circulînd cu viteză excesivă pe raza localității Pușcași, din județul cu cea mai proastă reputație din România. Contravenientul a primit și o sancțiune, însă nici un cod penal sau contravențional din lume nu prevede vreo pedeapsă pentru abuzurile rușinoase la care a fost supusă limba lui Eminescu și a lui Bacovia în țidula anexată și pecetluită cu ștampila postului de poliție local. Păcat…

Desigur, trebuie menționat că autenticitatea foii nu a fost încă verificată, dar din primele cercetări – cum s-ar exprima regulamentar orice agent – constatăm că îndeplinește elementele constitutive ale unei comunicări oficiale. Citiți și vă minunați – sau, cum ar fi dactilografiat viteazul apărător al legii de pe plaiurile lui Peneș Curcanul, “citi-ți și v-ă minuna-ți” și pricepeți, măcar în acest ultim moment, de ce e preferabil să ai Poliția Gramaticii, atunci cînd gramatica poliției dă cu virgulă. Între subiect și predicat, evident.

Limba română, siluită în fel și chip
Limba română, siluită în fel și chip

 

Pentru cei care au deschis mai tîrziu manualele de gramatică, șeful postului de poliție Pușcași confundă terminația verbelor la persoana a doua plural, la indicativ prezent sau la conjunctiv, cu pronumele reflexiv sau cu cel reflexiv-posesiv la forma neaccentuată, persoana a doua singular. Coincidența face ca toate să sune la fel. Însă numai reflexivele se leagă de verb cu cratimă, de morfemul “a” dacă verbul e la infinitiv lung sau de conjuncția “să” pentru verbele la conjunctiv: “Începe prin a-ți strînge mizeria! Să-ți faci și un seppuku după aia!”. Cele reflexive propriu-zise în dativ sînt complemente indirecte pe lîngă predicat, cum ar fi în propoziția “E inutil să-ți faci procese de conștiință”Pronumele reflexiv-posesive determină însă o altă parte de propoziție – foarte adesea un complement – și au rol de atribut pronominal, ca în “Ți-ai văzut moartea cu ochii” sau “Vezi-ți de treabă”.

Terminațiile fac însă parte din structura verbului și n-au de ce să fie separate, nici măcar la capăt de rînd: “Rîdeți cu noi, domnule agent” sau “Semnați aici de luare la cunoștință”. Rog deci, prin prezenta sesizare, stimate domnule polițist, să acționați operativ prin metode specifice pentru a nota observațiile mele în Cărticica Șefului de Post și să scrieți de 100 de ori cu o carioca roz pe Loganul din dotare “Circulați cu atenție! – CORECT” pe o parte și “Circula-ți cu atenție – INCORECT” pe cealaltă!

politist-1414158557

PS1: Pozele din articol sînt doar cu rol ilustrativ, nu avem indicii că vreunul dintre agenții de mai sus ar fi implicat în acest viol lingvistic. Iar o autostradă spre Vaslui ca în prima fotografie aș vrea să trăiesc și eu s-o văd realizată…

PS2: Sper sincer că nu m-am încurcat în gramatica limbii române, că știți regula aia… Un articol despre erori gramaticale trebuie să conțină cel puțin o greșeală și mai boacănă! Vă rog să-mi sesizați eventualele neconcordanțe, ca să-mi pot salva onoarea printr-o sinucidere ritualică!