Tag Archives: vama veche

Folk You 2015 | Am fost sau n-am fost?

Adică sigur n-am fost în prima zi, pe 30 iulie, că la televiziune încă se lucrează joia și n-aș fi putut să mă rup de la datorie. Dar am dubii în legătură cu cea de-a doua și cu cea de-a treia zi, cînd eu mă aflam cu altă treabă prin Vama Veche, locul unde și anul ăsta s-a ținut al doilea mare eveniment muzical de pe fața planetei, după concertul de Crăciun cu Ștefan Bănică Junior și Festivalul Lerului. No, deci sigur eram pe litoral, însoțit de Klava a.k.a. Pisica și de frate-miu ăsta micu, care a rupt-o la Londra prin 2001 și de atunci nu prea a mai venit înapoi. Oare de ce?

Pentru mine, folkul e muzica aia pe care o ascultam înainte să aflu că există rock. Și am vreo două melodii pe care încă le fredonez spontan, alături de altele pe care încă le țin în repertoriu, ca să smulg lacrimi de femeie la momentele oportune, ca un sadic oportunist sentimental ce mi-s. În fine, mai am vreo cîteva piese folk pe care le ascult exclusiv atunci cînd sînt în gravă depresie și beau singur – însă efectul e că mă melodiile alea îmi adîncesc depresia și mai tare, în loc să mi-o vindece (așa cum face metalul). Așadar, dacă tot am o relație cu folkul și dacă tot eram la o aruncătură de castană depărtare de scenă, am zis să-i dăm păcii o șansă și să ne amintim de frumoasele vremuri cînd un refren plasat înțelept pe o bancă în Copou, în acompaniament de șase corzi și două gagici (minimum) îți garanta un final de seară cu artificii și pupat cel puțin pe obraz. Mă știți, doar, un romantic greu de lecuit.

Era deja întuneric în Vama Veche cînd am pornit spre scena festivalului Folk You 2015 și presupun că am ratat ceva pînă atunci, dar n-aș putea spune ce, pentru că afișele ieșite-n cale nu aveau un program pe zile. Cu fiecare pas înainte spre sursa de sunet, două lucruri deveneau tot mai evidente: că nu o să mai putem avansa foarte mult și că nu prea o să pupăm scena. Erau mai mulți spectatori decît scoici pe plajă, așezați care turcește, care pe scaune pescărești pliante. Oamenii se vedea că-s de-ai locului, probabil își puseseră șezlongurile în față de la 5AM, ca pe vremuri la coadă pentru tacîmuri de pui și oase de porc. Și să știți că probabil trei sferturi din public ar fi avut șanse să prindă cozile de pe vremea regimului de odioasă amintire care ne-a gonit artiștii poporului taman în brațele lui Păunescu. Însă un sfert din public era grațios reprezentat de niște frumușele cam de anul 3 la Litere, ceea ce a făcut efortul să mai merite nițel tot deranjul. Fetelor, da! Pentru voi să știți că mi-am jertfit un pic din coeficientul TRV și m-am înscris la cercul de folk în generală, ca să găsesc zîne cu flori în păr asemenea vouă și să le impresionez cu melodiile mele sensibile! Păcat că nu m-am ținut…

Folk You 2015, foto Aurel Vîrlan http://www.aurelvirlan.ro/blog/2012/08/fotografii-festival-folk-you-vama-veche/
Folk You 2012 foto Aurel Vîrlan
http://www.aurelvirlan.ro/blog/2012/08/fotografii-festival-folk-you-vama-veche/

Și n-am pomenit fără motiv numele poetului care ne-a dat cenaclul, acel Woodstock itinerant al clasei muncitoare din Epoca de Aur. Inițial, am crezut că am greșit festivalul, că nu-s la Folk You și că, de fapt, am nimerit la un fel de Untold cu hipioți proletari. Adică la momentul sosirii noastre marea de oameni adunată acolo aplauda și lălăia fericită pe niște melodii ba de la Pittiș, ba de la Cenaclul Flacăra, însă toate șlagărele erau interpretate de cunoscutul cantautor MacBook. Evident, picasem la țanc într-o pauză dintre două trupe. Trupe sau cum s-o zice la folk. Dar senzația că-s amerizat la varianta digitală a Cenaclului Flacăra a rămas cu mine și după ce aparent s-a urcat pe scenă Vasile Șeicaru. În primul rînd, repertoriul lui s-a pupat așa de bine cu intermezzo-ul nostalgicilor păunescieni, că nu m-am prins de tranziție. În al doilea rînd, zic “aparent” pentru că nu vedeam scena ca să-mi dau seama dacă s-a mai umplut sau ba cu artiști. Cortul de sunet era pus numai bine, fix așa ca să ocupe tot orizontul meu vizual, iar ecranele de pe marginea scenei proiectau nu concertul, ci niște clipuri publicitare – unele la becuri ecologice, altele la siguranța în trafic. Așa că nimeni nu m-a privit ca pe un diliman cînd am întrebat “Nene, acuma e cineva pe scenă sau cîntă tot calculatorul?”

Între timp, pe bucata mea de nisip devenise foarte complicat să viețuiești. În picioare nu puteai sta, pentru că apărea mereu un nou grup de hipioți care voia să treacă fie într-un sens, fie în celălalt, și trebuia să te dai la o parte. Dar nu aveai unde să te dai la o parte, pentru că alți hipioți așezați pe jos te forțau să calci pe note sau chiar să faci manevre contorsioniste de Twister ca să nu le provoci daune trupești. Jos cu siguranță nu se mai putea așeza nici măcar o pisică și mi-a venit în minte imediat ce idee bună ar fi fost dacă organizatorii ar fi trasat niște coridoare prin care să se circule civilizat. Ecologist cum mă știți, mi-am ținut gunoaiele în buzunare pînă am plecat, deoarece nici la coșul de gunoi aflat în raza vizuală nu mai puteam ajunge, de aglomerație. Deci în picioare era imposibil de stat, jos la fel, dar lovitura de grație mi-a dat-o tipul care s-a urcat pe scenă după Șeicaru – abia leșinăturile lui de melodii m-au făcut să plec. Condiții grele la concert am mai îndurat, dacă muzica a meritat.

Numai că de la Folk You nu pleci pur și simplu. Am aflat asta pe final de seară, în cortul nostru conjugal întins taman pe partea ailaltă de Vamă (probabil cu pioletul cel mai sudic bătut direct la bulgari), unde prin antifoanele înfipte gospodărește în urechi am mai ascultat forțat o variantă degresată a trupei Vița de Vie, care și-a interpretat oarecum acustic toate hiturile de acum un deceniu și jumătate. Hituri mai proaspete de la ei oricum am înțeles că nu ar mai fi de prin 2002, așa, dar aclamațiile auzite prin folia cortului m-au convins că lumea halește cu entuziasm ciorbă reîncălzită nu doar la Povestea Ceaunului, ci și la festival. Și tot prin dopurile de urechi am ascultat recitalul Iris, care s-a auzit de parcă Minculescu era în cort cu noi și ne zădărăște cu versul ăla al lui, “Vrei să dormi”… Chiar voiam și speram ca următoarea melodie să fie apogeul serii, dar Minculescu tot își amintea că mai are un șlagăr necîntat și m-a ținut treaz pînă la 2AM.

Am revenit și la a treia zi de Folk You, dar asta chiar a durat puțin. Cînd l-am auzit, din poarta festivalului, pe Chiliman cum dă sfaturi despre femei și despre viața în cuplu, mi-am luat pisica, i-am cumpărat o coroniță cu flori și am făcut cale-ntoarsă către nu mai știu ce club unde sigur am ascultat o piesă Queen. Seara am terminat-o în cortul nostru ca un palat, acompaniați de vechile hituri de la Phoenix, interpretate de o cu totul altă pasăre, ale cărei țipete mi-au penetrat antifoanele așa cum penetrează Colgate smalțul dinților. Cam pe la melodia cu sirena de pe Cantofabule mi-am luat un somn crunt. Iar asta a fost, dragi copii, povestea festivalului Folk You 2015, din perspectiva unui blacker care s-a învoit și de la Artmania, și de la altele, ca să petreacă un weekend în familie pe malul mării. 

Însă mă bîntuie o singură dilemă: eu am fost sau n-am fost la festival? Că atunci cînd am încercat să mă duc la el, m-a gonit pe toate căile posibile. Iar atunci cînd am fugit eu de el, m-a căutat pînă m-a găsit și și-a făcut mendrele cu urechile mele. Cînd am vrut eu, n-a vrut el și invers. O neînțelegere vecină cu violul auditiv. Iar dacă intrarea a fost moca, eu cui pot să-i cer banii înapoi?

Cu siguranță voiam să vin la mare…

Vama n-are nimic, eu cred că voi v-ați stricat

Iar prin “voi”, mă refer la corul hipsterilor, cei care acum fie jeluiți Vama voastră idilică din 1996 ca niște bocitoare din Popricani la pomana de șapte ani, fie o denigrați cu înverșunare, asemenea unui student tomnatic bine chitrofănit, după ce-și amintește înveninat de iubita lui din facultate, care a trădat amorul lor boem și rebel, scris pe bilețelele tramvaiului 13 (spre Copou), pentru măritișul convențional creștin-ortodox cu un posesor de Mercedes, în alai de popă, neamuri, lumînări, buchete de flori și nași supraponderali cu vintrele bine întreținute din contracte cu statul. Vă lamentați ca un părinte încremenit în proiect, dezamăgit că băiețelul lui, cîndva cu bucle de culoarea secarei coapte, imediat ce a ajuns la majorat și-a tatuat pe piept o pentagramă, i-a mărturisit că ascultă Venom și că nu crede în Dumnezeu, în loc să mai gîngurească suav ca la vîrsta creșei. Vă găsesc la fel de penibili ca pe ăia ce suferă de nostalgie după anii în care venitul minim garantat se socotea în milioane de lei, nu în sute – deși cu sutele de azi sigur îți permiți mai multe decît cu milioanele de atunci.

blogmedia-1400268631-5274

Iar de asta mi-am dat seama înainte să apăs pe accelerație și să fac calea întoarsă din Vamă la corporația care-mi oferă grațios și lunar remunerația. Am lăsat în spate o experiență nu tocmai fericită, una din care au făcut parte două nopți chinuite de o indigestie dezumanizantă, la limita incontinenței, ca urmare a unor hamsii consumate iresponsabil, adică de la o firmă respectabilă. M-a ars Soarele în timp ce căutam buda aia veche de lîngă Stuf – și care acum nu mai este – iar vreo trei punkeri au abandonat vremelnic trasul de încuietoarea unui Matiz roșu cu numere de Timiș ca să-mi ceară un leu pentru alcool. Am călcat pe note prin nisip ca să nu mă tai în cioburi și a trebuit să mătur cu bocancii în ultima zi rămășițele fracturate ale unei sticle de Ciuc, plasate chiar la ieșirea din parcare, pe unde urma să ies cu mașina. Barmanul de la Stuf mi-a aruncat un “mulțumesc” zeflemitor, cu titlu de reproș camuflat, fiindcă n-am vrut să-i las șpagă pentru extraordinarul său efort de a întinde o labă păroasă pînă la frigiderul din spatele lui ca să-mi înmîneze două beri pentru care am plătit oricum. Am făcut slalom printre mașinile aduse cu botul pînă în valuri și, la un moment dat, am pierdut șirul modelelor de Porsche care mi-au șters bombeurile șlapilor cu roata. Boxele au urlat noaptea întreagă și mi-au fragmentat somnul și așa făcut țăndări de crampele abdominale, niște gherțoi cu mașină de firmă au tras noaptea lîngă cortul meu (da, m-am dat cu tagma corturarilor) și au urlat preț de aproape o oră ce cool e că-s în Vamă, în timp ce restul colegilor stau cu beregata sub șlapul îmblănit și cu muțunache roz al nevestei legitime din domiciliul conjugal. Însă, chiar și așa, eu nu cred că Vama s-a stricat. Din contră.

Blacker dintr-o șatră de cărturari, la Vama Veche
Blacker dintr-o șatră de cărturari, la Vama Veche

Acum 20 de ani, cetățene hipster, știu că tu și gașca ta aproape ezoterică vă extaziați de pustietatea, de liniștea și de sălbăticia Vămii, ultimul loc prin care jeepurile nu călcaseră, de care concertele cu N&D și Genius erau la fel de străine precum logica de religie și unde pescarul îți servea personal ciorba dintr-un pește care încă mai zburda vioi prin valurile Mării Negre cu 30 de minute mai devreme. Că era un singur magazin, că bodegile aveau gard de stuf și mese din lemn, că pe plajă se găsea loc pentru un milion de corturi și că textila era ostracizată într-un colț al rușinii, că nuditatea reprezenta norma și că amorul liber încă nu fusese izgonit pudibond în spatele pînzei de cort, ca acum. Te minunai ce frumos e să trăieși fără apă curentă și curent din mai pînă în septembrie, dacă te ținea, iar acasă veneai să te lauzi la gagicile din cămin cu un proaspăt repertoriu apropriat de la Walfrido Guevara, Carlos Puebla, Compay Segundo și Cesaria Evora. Și te mîndreai cu vacanțele de la Vama Veche de parcă erau cine știe ce fapte de arme sau acte de filantropie – cînd, să fim onești, tot ce făceați era să vă îmbătați, să vă bălăciți și să vă combinați la plesneală care cu cine apuca. Treburi mișto, dar pentru care niciodată nu o să te propun la decorat. Asta face toată lumea plecată în vacanță, indiferent de anturaj, de context, de rigiditatea sau de flexibilitatea convențiilor de conviețuire comună vremelnică la malul mării – că o fi la Mamaia sau la Eforie Nord, chiar nu contează.

1

Însă, dacă voiai să păstrezi neatins colțișorul tău de paradis rudimentar și virgin ce era anti-Mamaia și anti-Eforie (un concept care și mie în place), ar fi trebuit să îndeplinești o simplă condiție: să-ți ții naibii fleanca. Să mergi închis. Pe burtă. Să nu sufli o vorbă nimănui. Or, colegule, tu ce-ai făcut? Păi hai să-ți zic! Ai făcut Jurnal de Vamaiot prin nu știu ce revistă, ai făcut o pagină specială dedicată Vămii în altă gazetă, ai intoxicat undele FM cu imnurile de slavă aduse iubirii clandestine și fără consecințe pe nisipul fierbinte de la Vama Veche, în ureeeeeeeeeeeche… După care, inevitabil, s-au sesizat redacțiile de știri – că și de la știri au venit reporteri în vacanță prin Vamă – iar jurnalele au expus paradisul vostru în ochii întregii țări. Ești ipocrit dacă-mi spui că pasul următor nu era deloc anticipabil: venirea gloatelor. Prietene, dacă descrii în reviste cu tiraj național ce cool e vacanța în Transnistria, pînă la urmă o să convingi 100 de excentrici să-și facă drum pe acolo. Dar cînd subiectul e Vama Veche, unde-mi spui că plaja e plajă, peștele e bio și amorul e la un pocnit din degete distanță, ce te aștepți să fac? Să stau acasă și să anticipez cu nerăbdare următoarea ta cronică? Nu, amice! Mă sui în mașină, în tren sau în căruțul de butelii și vin să iau parte la Edenul cu dezmăț! Și au venit sute de mii. Ce vină le poți găsi? Că au vrut o bucățică din prăjitura aia pe care le-ai ținut-o în geam și le-ai lăudat-o cît e de gustoasă?

Mici plăceri de intelectual la Vama Veche
Mici plăceri de intelectual la Vama Veche

Și acum ce te deranjează, de fapt? Aglomerația? Nici mie nu îmi place, dar tu ai adus-o acolo, cu propaganda ta deșănțată, cu melodiile alea schelălăite despre casetofonul vîndut pe autostrada unde în dreapta ta conduce cineva (ai combinat o englezoaică?). Eu zic să nu te văicărești! Mai multă lume, mai multe ocazii să te combini cu sexul tău preferat. Te supără că au răsărit clădirile de beton? Asta e… Undeva tot trebuia cazată armata aia de cheflii, iar antreprenorii nu ar fi zis pas unei ocazii să mai facă parale. Ar trebui să fie mai puține cluburi? OK, să facem o ședință cu patronii și să le explicăm de ce unii dintre ei ar trebui să-și facă bagajele și să renunțe la afacerea lor care prosperă. Glumesc, sper că realizezi! Că au ajuns mașinile pe plajă? Mda, asta mă seacă și pe mine, dar convinge tu primăria să închidă drumurile și construiește o parcare de 10 hectare unde zici că e loc, iar după aia fă tot scandalul din lume și pe tema asta. Dar ce zic eu de parcare? Tu oricum nu vrei să fie construit nimic în Vamă. Dar nici nu putem să punem dinamită și să alungăm toată lumea, ca să stai tu cu fundul dezgolit și netulburat în Vama de acum 20 de ani pe care tot tu ai distrus-o.

vama-veche1

Dă-mi voie să te suspectez de ipocrizie, stimate hipster! De fapt, ți-a picat mănușă ca Vama să fie, cum spui tu, stricată. Altfel, ce organizație non-guvernamentală îți mai făceai tu ca să salvezi Vama Veche, ce asociație mai strîngea 1% sau 2% din impozitul pe venit ca să militeze, să împartă fluturași, apoi să mobilizeze 300 de voluntari la adunat gunoaiele de pe plajă? Cine mai organiza concerte sponsorizate de corporațiile alea care, în rest, te enervează? De unde mai avea bani fundația ta să facă seminarii, conferințe și schimburi de experiență cu vamaioții din Thailanda despre conservarea biosferelor și a ariilor protejate? Dacă Vama nu era “distrusă”, conducta cu bani nu doar că seca instantaneu, dar n-ar mai fi fost creată niciodată!

Fă-ți un duș rece, privește-te în oglindă și pricepe că, așa cum tu nu mai ești cel din 1996, nici Vama nu mai este aia de atunci. A evoluat. Da, s-a făcut mainstream și tu ai participat activ la asta. E un fel de Mamaia cu mai mult rock și cu infinit mai mult dezmăț. Și tu ai deschis cutia Pandorei cu turiști dornici să ia parte la depravarea pe care tu o ridicai în slăvi pe la radio și prin gazete. Deci ce nu-ți convine? Că niște cetățeni români de la frontiera cu Bulgaria nu mai trăiesc ca în Papua-Noua Guinee? Că acum e apă caldă? Că există campinguri păzite unde nu mai vin ciorditorii să-ți taie cortul ca să te lase fără paralele de întors acasă? Că s-a diversificat oferta culinară și cea muzicală? Că poți dormi într-un pat, dacă vrei și dacă te ține buzunarul? Că nu mai e obligatoriu să stai pe plajă, cu teama de a fi jefuit, dacă vii în Vamă? Că niște investitori prosperă și că, dacă n-ar fi investițiile lor acolo, banii turiștilor s-ar duce pe dezmățul din altă parte? Că au început să vină copiii cu bani în Vamă ca să-i cheltuie, în loc să-i spargă la Ibiza? Dragă hipstere, dacă tu ești de părerea asta, dă-mi voie să te contrazic. Nu Vama s-a stricat, eu cred că tu te-ai stricat. La căpuț.

Vama Veche a murit? Perfect! Trăiască Vama Nouă!