Tag Archives: user

Nokia Lumia, telefonul inteligent care se prosteşte

În vara lui 2013, degetele mele înfrigurate desfăceau frenetic cutia unde sălăşluia vremelnic aparatul ce avea să-mi devină biroul virtual mobil pentru următorii doi ani: Nokia Lumia 720, ustensila digitală la adresa căreia şirul osanalelor nu mai contenea. Şi, fără discuţie, la momentul respectiv telefonul în discuţie părea a fi şaorma cu de toate a tehnologiei GSM. Îţi sincroniza contactele cu Facebook, cu LinkedIn şi cu un catralion de alte reţele virtuale de socializare, făcea ca mesajele private trimise de pe internet să fie recepţionate asemenea unor SMS-uri şi îţi permitea să răspunzi în chip similar. Drăcovenia lucra spectaculos, atunci cînd te suna cineva din agendă îi vedeai automat ditamai poza, pe jumătate din ecranul suficient de mare încît să priveşti la el finala Champions League sau Avatarul. O cameră HDV pe latura dorsală şi o altă cameră frontală pentru selfie şi pentru Skype completau portretul unei ustensile inteligente care părea aibă toate calităţile: sexy şi jucăuşă ca o amantă nouă, credincioasă şi atentă ca o nevastă de 20 de ani. Şi toate aceste unice calităţi le-am procurat pentru un preţ cinstit, la concurenţă doar cu mocăngelile GSM pe care le-am găsit doar în UK – acolo unde telefoanele la liber costă mai puţin decît cele ale noastre pe abonament, iar unde cele pe abonament se dau de pomană, unele chiar a doua zi după lansare.

Însă idila noastră a ţinut doar un an. A fost un an de vis, în care am reuşit cu Lumia să dau live pe 3G din Delta Dunării, dintr-o şalupă în mişcare. Am filmat cetăţeneşte tot felul de istorii de care m-am izbit frontal în timpul liber, cînd nu aveam după mine echipa de filmare, şi am reuşit să trimit imaginile în redacţie înainte chiar să isprăvesc o ţigară. Inclusiv presa internaţională a folosit imaginile HDV filmate cu aparatul meu, “my precious”… Îi făcusem şi asigurare, aşa de strînsă era relaţia noastră.

În august 2014, m-a anunţat Lumia mea cea focoasă şi jucăuşă că ar vrea o schimbare: o actualizare de soft, care s-a nimerit fix în timp ce dădeam din imaginarele mele plete la Rockstadt Extreme Fest. Ca orice bărbat care îşi doreşte mai mult de la o relaţie, oricît ar fi ea de spumoasă, am zis da. Ia, preţiozitate GMS, şi fă-ţi update! După două ore în care telefonul a făcut boot şi reboot, am constatat cu stupoare că noul soft e în sinea lui un rebut. Ecranul meu cel simpatic, în roşu şi negru, devenise monocrom şi întunecat ca sufletul lui Niklas Kvarforth, iar mesajele de pe Facebook nu mai intrau automat în cutiuţa de SMS-uri. Trebuia să deschid o nenorocită de aplicaţie, să aştept să se încarce, să-şi dea actualizare, iar apoi să tastez chinuit într-o căsuţă care-mi punea răbdarea la încercare mai rău decît fosta mea nevastă. Am încercat să revin la softul din fabrică, dar trei sau mai multe încercări eşuate m-au convins să abandonez: ce-ai “updatat” updatat rămîne, vorba poetului…

Am înghiţit găluşca şi am tras nădejde că o să mă învăţ cu noile năravuri ale telefonului. Nu m-am învăţat. Sincer, dacă v-a cucerit o gagică prin felul unic de a face alivănci, iar dintr-o dată refuză să le mai facă, vă simţiţi uşor trădaţi, nu? Dar panta pierzaniei abia începuse. Din august 2014 şi pînă în vremurile noastre contemporane, am primit încă vreo cinci sau şase notificări de naşpa. Ba că suportul tehnic pentru nu ştiu ce aplicaţie va fi sistat, ba că alt giumbuşluc ce-mi amintea de primele noastre zile fericite împreună va deveni istorie. Gadgetul meu inteligent, jucăuş, sexy şi inovativ se transforma într-o cutie tot mai neagră şi tot mai stupidă. Care, de la un moment dat, a început să se închidă cum o tăia procesorul. Sau să refuze să trimită, respectiv să primească, mesaje text, iar despre asta să mă informeze abia 24 de ore mai tîrziu. Imaginaţi-vă că primiţi un sms de la patron “Georgele, vrei leafă mai mare? Zi acum, în cinci minute!” – iar tu să afli abia a doua zi că jupînul n-a primit răspunsul. Ei, genul ăsta de porcării am păţit…

Totul a culminat pe 9 iunie 2015, cînd un mesaj de la echipa Microsoft mă informa sec că urmează să sisteze şi funcţia Facebook Connect, chestia aia care permitea sincronizarea contactelor din agendă cu reţelele de socializare. Şolticăria cealaltă la care ţineam eu mult şi care făcea ca poza de Facebook a apelantului să apară vizibilă şi de pe Lună fusese oricum ucisă din 2014, că asta înseamnă progresul la Nokia. Acum, s-a zis cu actualizările şi cu noutăţile de la prietenii de pe Facebook. Iar dacă sincronizarea va fi complet eliminată, aşa cum tare mi-e că se va întîmpla, va trebui iarăşi să-mi modific agenda în care, să zicem, am 7 cetăţeni cu numele Ion Popescu, şi pe care pînă mai ieri puteam să-i disting după profilul de Facebook asociat. Acum o să am Ion Popescu Întreţinere, Ion Popescu Secţia 10, Ion Popescu Service şi Ion Popescu Vaslui – de exemplu. Mulţumim, Nokia, sper sincer ca pînă la expirarea abonamentului să nu suspenzi şi suportul tehnic acordat convorbirilor telefonice cu Lumia, că atunci chiar că m-ai lăsat cu o cameră foto ultra-subţire şi cu o oglindă care porneşte greu şi care nu-mi mai spune nici cine-i cea mai frumoasă din ţară…