Tag Archives: test

Îndreptar de rock-star | Cum să devii vocalist de metal extrem (Tutorial VIDEO)

Felicitări, tinere vlăstar din Mordor, cu ocazia înființării formației tale de metal! Știu că probabil te visezi pe scenă, rupînd microfonul ca John Tardy, făcînd boxele să explodeze cu strigăte din Infern precum Chuck Schuldiner sau smulgînd aclamațiile gagicilor, precum Dani Filth. Bravo, e bine că ți-ai stabilit o direcție în care să mergi, însă ai grijă mare, deoarece calea e presărată cu zeci și zeci de capcane, mai ales pentru un vocalist fără experiență. Prin urmare, lasă olecuță microfonul jos, pentru că avem cîteva sfaturi de dinozaur care să te ghideze pe drumul corect, așa încît cariera ta de rock-star să debuteze fără vizite la medicul ORL-ist.

Dacă ți-a umplut cineva capul cu minciuni că e simplu să fii vocalist de death, thrash sau de black metal, e timpul să ți le ștergi din sistem. Nu e suficient să zbieri în microfon ca dezaxatul ca să atingi statutul de vedetă metal. De fapt, o să constați singur, pe propria piele și pe propriile corzi vocale, că ăsta e drumul spre pierzanie. Răgetele animalice smulse fără cap din beregata nepregătită pentru asemenea eforturi te vor duce la spital, incapabil să mai articulezi două vorbe, și-o să chemi Salvarea prin sms, colegule! Cu siguranță nu o să poți ajunge vocalist de metal fără să ai habar de tehnică vocală, de respirație, de teorie muzicală – iar fără practică îndelungată, mai bine șezi potolit.

În clipul video de mai sus, Alex, vocalistul de la Hatemode, a fost suficient de amabil încît să ne expună metodele sale de voce. L-am remarcat pe veteranul metalist la două concerte în vara anului 2015 și mi-a plăcut la el că stăpînește cu mare grație tehnicile de growl, de shriek, precum și de clean. Ceea ce ar trebui să știi și tu, pifane, ba chiar în ordine inversă. Sistemul lui Alex de a intepreta metal extrem pornește de la chestiunile cele mai simple: reglarea respirației (din diafragmă, evident), cunoașterea notelor muzicale, studiul pe instrumente și interpretarea unor piese cît se poate de clean. Adu-ți aminte de melodia aia cu ciobănașul, pe care ți-a predat-o învățătorul într-a patra, și exerseaz-o pînă iese impecabil.

Odată ce ți-ai stăpînit respirația și intonația vocii, după ce ți-ai definit un timbru personal, poți trece mai departe. Vocea trebuie distorsionată cu pași mărunți, a căror parcurgere poate dura luni sau chiar ani. Încearcă în primă fază să faci un popas prin Seattle și să îți tragi glasul angelic mai spre năduful lui Kurt Cobain. Nu e cazul să-l imiți pe zeul grunge, pentru că oricum n-o să-ți iasă, dar sper că înțelegi unde bat aici. Pentru ca vocea să muște un pic, e nevoie să-ți stresezi un pic corzile vocale, ca atunci cînd vrei să te răstești la popa care vine cu cerșitul pe la ușă sau ca atunci cînd le explici tovarășilor pentru a suta oară că nu poți veni la sală, fiindcă ai de tocit la fizică, altfel te pică aia și rămîi pe vară.

Chuck_Schuldiner
Chuck Schuldiner (helrocks.com)

Progresiv, după zeci și chiar sute de ore de repetiție, o să constați că poți ridica nivelul de agresivitate a vocii și probabil cel mai simplu o să fie să te îndrepți spre growls, adică spre mormăieli d-alea ca de urs prins în flagrant la tomberoane sau de tigru pe cale să te folosească pe post de jucărie. Zi-i Cookie Monster, dacă îți sună mai cunoscut, habar n-am la ce televiziune se mai uită adolescenții zilele astea. Prin încercare și eroare o să-ți dai seama pînă unde poți întinde coarda – pe aia vocală – dar nu forța etapele. Treci progresiv de la una la alta. E cazul să te folosești și de gain-ul dat din stație și o să vezi că felul în care ții microfonul te ajută – sau nu – să sporești randamentul urletelor, adică să le scoți cu tot mai puțin efort, respectiv cu minime consecințe pentru glasul tău din viața civilă. Cum vrei să te treacă aia de fizică, dacă tu nu mai ești în stare să articulezi “Coulomb”?

Mayhem live (wikipedia.com)
Mayhem live (wikipedia.com)

Pasul final către consacrare este să iei liftul o fugă pînă-n Valhala și să le ridici fanelor părul pe șira spinării cu o voce înghețată și aspră de black metal. Sau de extreme metal, că tot i-am pus poza lui nea Filth… Indiferent care-s idolii tăi, ține însă cont că nu ai voie să bei alcool sau lichide carbogazoase înainte de repetiție – cu atît mai puțin înaintea unui concert. Oricît ar fi de rece în Norvegia, tu consumă doar apică la temperatura camerei înainte să te produci în fața publicului, coeficientul tău de TRVE scade exponențial cu fiecare înghițitură de poșircă alcoolizată și gazificată. Iar sfatul ăsta e valabil și în rest, nimeni nu vrea să asculte pe scenă sau pe album horcăielile unui bețiv încă mahmur după dezmățul de ieri seară. Consumă cu moderație, o să-mi mulțumești mai tîrziu pentru sfaturi. Ai putea chiar să-mi dai o bere…

DERBY, UNITED KINGDOM - AUGUST 14: John Tardy of Obituary performs on stage at Bloodstock Open Air Metal Festival at Catton Hall on August 14, 2010 in Derby, England. (Photo by Christie Goodwin/Redferns) *** Local Caption *** John Tardy
DERBY, UNITED KINGDOM – AUGUST 14: John Tardy of Obituary performs on stage at Bloodstock Open Air Metal Festival at Catton Hall on August 14, 2010 in Derby, England. (Photo by Christie Goodwin/Redferns) *** Local Caption *** John Tardy

VIDEO Test | Fii rock-star cu banii de alocație – Episodul al II-lea

Așa cum v-am promis, continuăm misiunea de explorare a magazinelor de instrumente muzicale, în căutarea adevărului despre chitarele accesibile ca preț și cu scopul declarat de a vă face staruri cu banii din alocația de stat. De data aceasta am testat limitele unui brand ceva mai puțin cunoscut, SoundSation, firmă care vă propune un Stratocaster pentru doar cinci alocații – vreo 90 de euro, la un calcul rapid. Am evaluat chitara împreună cu Alex, angajat al unui magazin de instrumente muzicale din București, și puteți vedea singuri cum s-a comportat Stratocasterul la stress, chin, pe clean și pe crunch, pe toate cele trei doze single coil din dotare.

Concluzia mea scrisă este că de 5 alocații un rocker începător primește mai mult decît s-ar aștepta. Instrumentul are sunet frumos și plin, iar solistica pe doza de neck poate înmuia inima oricărei dudui, chiar și pe cea a Angelei Merkel. Chiar dacă majoritatea componentelor sînt low-end, nu aveți de ce să vă plîngeți: e o chitară pe care se poate învăța, pe care se poate repeta acasă și pe care o poți lua cu tine pe scenă la spectacolul liceului. Neck-ul este surprinzător de abordabil, chiar și în pozițiile de sus, iar dacă mai stați un pic să îi bibiliți pe la action o să obțineți niște solo-uri amețitoare fără prea mare efort. Recomand cu căldură chitara asta pentru hard-rock, pentru heavy-metal (old school), pentru folk, blues și pentru alte genuri unde accentul pică nu pe gain și pe brutalitate, ci pe sentiment și pe expresie. E chiar ce trebuie pentru un pifan fără parale!

Așa cum scrie și la intrare, mi-am propus să găsesc opțiuni acceptabile pentru rockerii fără bani – așa cum am fost și eu cîndva – prin urmare putem discuta oricît despre superioritatea nu știu cărei doze sau despre avantajele tehnologiei bolt-on. De acord, limita de sus a rastelului oricărui instrumentist e dată doar de puterea sa de cumpărare. Oricine are bani își permite chitare fistichii, cu lucrături manuale și cu piese customizate. Treburile se complică atunci cînd ai la tine mai mult talent decît parale, iar degetele te mănîncă să cînți și n-ai pe ce. Cred că mulți dintre noi au trecut prin asemenea clipe…

SoundSation Stratocaster, o chitară acceptabilă pentru un rocker începător
SoundSation Stratocaster, o chitară acceptabilă pentru un rocker începător

 

În calitate oficială de dinozaur metalist care a compus black metal pe un Reghin acustic în anii 90, vă spun că sînt plăcut impresionat și de această chitară, care îi poate deschide calea spre succes unui tînăr rocker cu venituri mai modeste. Pus să aleg între SoundSation Stratocaster și Epiphone SG Special (instrumentul din primul episod), probabil că aș merge pe a doua variantă – dar să nu uităm că SG-ul e și mai scump cu vreo două sute de lei și diferența se simte. Dacă bugetul e de numai 90 de euro, Stratocasterul oferă suficient de banii ăștia. Vă asigur că, în urmă cu 20 de ani, am apărut în concerte cu instrumente mult mai puțin performante.

Recomandarea mea este ca atunci cînd vă luați instrumente din categoria entry-level să le acompaniați și de un tuner, pentru că uneori cheițele mai pot pierde tensiune. Nu uitați să vă îngrijiți chitara așa cum se cuvine – nu are importanță că a costat puțin, un instrument te tratează așa cum îl tratezi și tu. Dacă te porți frumos, repeți la el, îl cureți și îl reglezi periodic, o să te transforme în vedetă rock înainte să-ți dai seama. Dacă îl neglijezi, apoi să vezi tu ce penibil huiduit și împroșcat cu roșii din sală o să te trezești! Ia aminte, roackere, că Odin nu doarme…

VIDEO Test | Fii rock-star cu banii de alocație – Episodul I

Visezi să urci pe scenă în aclamațiile a mii de fani, dar buzunarele ți se par pustii? Stai liniștit, nu e cazul să te apuci de împărțit fluturași la metrou pe salariul minim, e suficient să iei alocația de stat pentru minori ca să îți asiguri startul în cariera de muzician. Avem dovada chiar aici, după ce am luat-o la pas prin magazinele de instrumente muzicale în căutarea celor mai accesibile chitare. Iar concluziile sînt îmbucurătoare: ajunge să pui deoparte alocațiile și, cu puțină bunăvoință din partea părinților, îți poți permite o chitară pe care să înveți, cu care să repeți la sală și, dacă știi cum să procedezi, chiar să apari într-un spectacol la serbarea liceului.

Epiphone Les Paul Special și Epiphone SG Special

 

Am stabilit ca unitate de măsură alocația de stat pentru copii, în valoare de 84 de lei la data scrierii acestui frumos articol și, pentru început, am probat două instrumente de la Epiphone. Unul costă vreo opt alocații, iar celălalt doar vreo șapte, însă de banii ăștia vă asigur că primiți niște scule mult mai bune decît cele care se găseau pe piață acum 20 de ani, la prețuri mult mai mari – cel puțin din perspectiva puterii de cumpărare de care dispunea pe atunci un adolescent. De exemplu, pentru primul meu Ibanez, luat în 1996, maică-mea a trebuit să vîndă un Fiat de marfă – și chiar dacă nu a spart toți banii pe chitara mea, o felie importantă din sumă s-a dus pe instrumentul luat second-hand de la un lăutar.

Epiphone SG Special Headstock

L-am rugat pe Octavian, angajat al unui magazin de instrumente muzicale unde am fost mereu primit cu amabilitate, să ne scoată din raft cele mai accesibile instrumente găsite pe stoc. Tînărul și talentatul chitarist ne-a propus un Epiphone SG Special, la 635 de lei nou-nouț, respectiv un Epiphone Les Paul Special, mai ieftin cu vreo 50 de lei. Puteți vedea și singuri din înregistrarea video cum s-au comportat instrumentele în mîinile măiastre ale chitaristului de profesie, iar ca să mă conving pe pielea mea că aceste chitare sînt prietenoase cu utilizatorii am pus și eu ghearele de urs la treabă. Oi fi cîntat eu mai ca o cizmă, dar am tras concluzia că pe cele două chitare chiar se poate lucra. Cu siguranță sînt instrumente mult mai bune decît cele pe care am învățat eu, decît cele pe care am făcut repetiții și chiar decît multe chitare pe care acum două decenii le-am avut pe scenă, în concert.

Recomandarea mea este, pentru cei care iau în calcul să debuteze în cariera de rock-star cu unul dintre cele două instrumente testate, să utilizeze SG-ul la solistică și versiunea Les Paul pentru ritm. Specificațiile tehnice ale chitarelor se regăsesc în prezentarea făcută de Octavian. Țin să menționez, însă, că modelul SG are KillPot™ switchLockTone™ Tune-O-Matic bridge, un humbucker 650R la neck și un altul 700T la bridge. Ambele doze sînt dinamită și se regăsesc în aceeași configurație pe modelul Les Paul Special.

Mihai Ursu și Octavian

Misiunea noastră de a vă găsi chitare accesibile la o calitate decentă nu se încheie aici, vă pot dezvălui că în episodul următor veți putea examina un Stratocaster la numai cinci alocații și o să puteți admira calitățile sale într-un alt video – cu sunet chiar ceva mai bun decît la filmarea de mai sus. Rămîneți tunați și adunați, că n-o să regretați!

Poezie curată blogul ăsta…