Tag Archives: metal

Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

„Ne-a luat Firea o bandă pentru săracii ăia care merg cu autobuzul”, au sărit ofticați niște domni de la Capitală, cu mâna pe claxonul SUV-ului și cu ochii în lacrimi după banda vrajbei șoferești, răpită prin Diktat de la administrația publică locală. „Uite cum s-a dat peste cap circulația”, le-au ținut isonul niște simpatici de la televiziune. Și unii, și ceilalți, în general supărați că Bucureștiul este una dintre cele mai aglomerate capitale din lume, deținătoare de recorduri cel puțin regionale la timpul mort, pierdut la semafor. Vorbesc despre aceiași indignați care, cu microfonul în față, sunt foarte vocali să explice cum în alte metropole europene nu e așa de congestionat traficul, că acolo e civilizație. Iar noi suntem niște țărani cu pământ sub unghii și că nu facem nimic.

Continue reading Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

Învățături hipsterești pentru metaliști

Prea a devenit tradiție ca un festival de metal să semene cu o incursiune în Mordor. Bude infecte, bălți de urină, cozi la bere și la haleală, sunet mizerabil, concerte care încep în cea mai cruntă arșiță a amiezii de iunie fără măcar un nenorocit de furtun cu apă la dispoziție, prețuri de speculă, produse de calitate dubioasă vândute la scor de cinci stele, lista pare să fie infinită. No, pe 3 septembrie 2016 am făcut ceea ce era de neimaginat și am călcat pragul unui festival de hipsteri – Strongbow Appleton pe numele său, găzduit în București, undeva un pic mai la Nord de Taverna Sârbului, peste calea ferată. Înainte să aruncați cu pietroaie de caldarâm în direcția mea, da, știam că în aceeași seară era Within Temptation la Arenele Romane. Doar că la hipsteri m-am dus cu treabă, ca să fac o filmare. Telegrafic, o să vă povestesc ce-am văzut acolo, că poate învață ceva și promoterii concertelor de metal la care mi-ar plăcea să vin în continuare.

Continue reading Învățături hipsterești pentru metaliști

VIDEO | Bun venit la Hotel ”Bormașina lui Bogdan”

Când ai lăsat deja în urmă peste două mii de kilometri de autostradă și vezi numai liniuțe întrerupte în fața ochilor, mai ales dacă ele nu-s imprimate decât pe retină, cu hipnotica lor succesiune cu tot, când oasele înțepenite la volan se iau la trântă și îți cer să le așterni naibii pe o saltea, când ai ascultat deja pentru a patra oară tot playlistul din stickul USB de jumătate de TB, iar femeia de pe bancheta din spate nici măcar nu mai are putere să protesteze – atunci știi că a venit momentul să tragi pe dreapta la un motel de pe verdea margine de șanț. Să îți împingi o tărie în esofag, un pateu cu fainoșag (opțional) în maț și o pernă sub capul ostenit, iar apoi să numeri la oi până ajungi antreprenor ca Becali. Dar ce te faci când în spatele gardului de motel, vopsit cu desăvârșit simț estetic la exterior, se ascund grozăvii cum numai scenariștii români de filme horror cu strigoi și activiști PCR ar putea să născocească? Am pățit-o pe pielea noastră în august 2016, cum veneam noi de la gloriosul festival Brutal Assault, din Republica Cehă. Era două dimineața și tot ce ne doream era să dormim… Continue reading VIDEO | Bun venit la Hotel ”Bormașina lui Bogdan”

Divorţul de biserică: necesar, posibil şi de maximă urgenţă

Dacă într-o zi cetăţeanul Ursu are nevoie să-i demonstreze cuiva că n-are la activ fapte penale, e suficient să meargă la Poliţie şi să ceară un certificat de cazier. Vrea sau nu vrea nenea poliţaiul, ţidula tot trebuie s-o scoată la interval. La fel şi cu Fiscul, care este dator să îi elibereze oricui, la cerere, o dovadă scrisă că petentul n-are restanţe la taxe – alea din care se înfruptă cuvios şi biserica. Asociaţia de locatari e obligată, chiar dacă te-ai certat vreodată cu administratorul, să-ţi elibereze un document din care să rezulte că eşti cu întreţinerea la zi, ca să poţi, de exemplu, vinde apartamentul. Biblioteca universitară, la absolvirea facultăţii, trebuie să-ţi scrie negru pe alb că n-ai de returnat nici un volum, ca să-ţi termini lichidarea – şi asta indiferent dacă ai citit sau ba cărţi pe gustul bibliotecarei. Serviciul social din universitate e dator să-ţi elibereze o dovadă că te-ai decazat din cămin şi că n-ai de plătit vreun geam spart la beţie. De ce n-ar fi şi Biserica Ortodoxă obligată să ofere o dovadă scrisă că a luat act de cererea unui cetăţean de a se retrage din cadrul congregaţiei? Dar, mai important, cum am putea noi, petenţii, să obligăm această instituţie a obscurantismului ranforsat de opulenţă să ne şteargă din evidenţele ei, odată ce denunţăm dogma ei ridicolă? Continue reading Divorţul de biserică: necesar, posibil şi de maximă urgenţă

VIDEO| Biserica: „Lepădarea de botez nu e posibilă!”

Exact ca dintr-o organizație mafiotă, din Businessul Ortodox Român se iese mai greu decât se intră, cel mai adesea doar cu picioarele înainte. Cam asta mi-a transmis în direct la B1TV purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, într-o intervenție în care prelatul nu a ratat ocazia să mai lanseze și niște minciunele afirmații discutabile în eter. În platou, unul dintre invitați mi-a servit argumentul suprem pentru care eu, în ciuda apostaziei mele deja publice, aș rămâne totuși creștin. Întregul dialog, răspunsurile pe care n-am apucat să le mai dau pe post, precum și concluziile primelor 24 de ore de luptă pentru a părăsi Biserica Ortodoxă Română le puteți găsi mai jos. Vizionare și lectură plăcută!

Continue reading VIDEO| Biserica: „Lepădarea de botez nu e posibilă!”

Oficial! Am făcut cerere de descreștinare la Biserică

Mă consider un om de treabă, în comparație cu majoritatea cetățenilor din jurul meu. Fac fapte bune atunci când consider că am pentru cine, îi respect pe cei mai deștepți decât mine, ascult argumente logice, încerc să las în urma mea o lume mai bună decât cea pe care am găsit-o. Însă am o problemă… Niciodată nu m-am regăsit în așa-numitele valori ale creștinismului, nicicând nu am aderat la Biserica Ortodoxă Română în mod conștient și voit. Critic clerul și dogmele ei retrograde cu orice prilej. De prea multe ori, însă, rămași fără replici, apărătorii popilor mi-o servesc pe asta, cu titlul de lovitură de grație: „Măi băiete, tu ești oricum născut ortodox!”

Așa că am luat măsuri să rectific această eroare istorică la apariția căreia nu am contribuit cu nimic și i-am scris o scrisoare Preafericitului. O puteți citi mai jos…

Continue reading Oficial! Am făcut cerere de descreștinare la Biserică

Teroriștii şi antifumătorii împart un secret ruşinos

Indiferent că tocmai l-au descoperit pe Allah, ori pe Isus, că tocmai au decis că trebuie să lepede țigara, că au abandonat pentru totdeauna grătarele cu mititei și cârnați sfârâind amețitor, un lucru sigur au în comun o mică parte dintre noii convertiți la o religie, la un stil de viață sau la un nou set de valori. E vorba de modul în care gândesc – sau, mai bine zis, în care își suspendă gândirea în mod voit.  Am aflat asta de la Adrian Neagoe, sociolog cu 15 ani de experiență în munca cu deținuții, iar similitudinea ne-a fost confirmată de Gabriel Diaconu, rocker şi medic psihiatru, ale cărui răspunsuri m-au trimis, ca bonus, direct la raftul unde ţin DEX-ul.

Continue reading Teroriștii şi antifumătorii împart un secret ruşinos

Amor divin | Învață cum să agăți în biserică

Apartenența la creștinism nu înseamnă că trebuie să renunți la flirt și la amor – iar biserica ar trebui să fie locul ideal pentru înfiriparea unor noi și noi iubiri. Avantajele agățatului de enoriașe este evident: în casa Domnului, există șanse infinit mai mici să dai de o femeie necredincioasă, iar oițele din turma Atotputernicului dau dovadă de o mare dexteritate la îngenuncheat. Și la pupat moaște – deci nu e nici un impediment dacă ești o fosilă. Textele de mai jos, dacă vreți să funcționeze, trebuie să fie folosite exclusiv de bărbați ca să aibă efect. Nu de alta, dar apostolul Pavel ne-a lăsat instrucțiuni clare: femeia nu are voie să vorbească în biserică, eventualele nedumeriri i le poate lămuri soțul acasă. Acestea fiind spuse, iată pomelnicul:

Continue reading Amor divin | Învață cum să agăți în biserică

#Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Noaptea de 23 spre 24 iunie 2016 a fost poate ultima cu somn liniștit pentru euroscepticii britanici care, pe cînd se făcea lumină în capitala imperiului unde Soarele nu apune niciodată, s-au trezit din delirul independenței ca dintr-o beție rușinoasă în cămin la Teologie. Votul pentru ruperea pisicii cu Bruxelles-ul i-a izbit în dinți chiar înainte de cafea – lira a luat-o la vale, iar liderii UE le-au zis-o de la obraz englezilor că nu se glumește cu așa ceva, deci valea! Votul „EURO-pa” nu a picat bine nici în Irlanda de Nord, Scoția și nici în Londra, ce acum riscă să devină zone separatiste, pentru că unii cetățeni de acolo propun să părăsească Regatul, dar nu și Uniunea! Însă hai să disecăm ce știm deocamdată despre cum s-a ajuns aici, despre ce-i așteaptă pe căpșunarii noștri și pe expații lor și despre ce naiba ar mai putea ieși bun din toată harababura naționalistului Farage, cel ce are acum pe cap o victorie pe care nu dă semne că ar fi capabil să o gestioneze. Și la care nici el nu cred că spera.

Continue reading #Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Patroane, tu ți-ai lăsa copilul la tine în club?

O să încerc să mă detașez puțin de furia care îmi fierbe în organism de vineri seară încoace – de revolta că am spus de atîtea ori că rockerii au parte de cele mai mizerabile condiții pentru evenimente și de crunta dezamăgire la reacțiile așa-zișilor organizatori, atunci cînd le-am atras atenția că ignoră măsuri elementare de siguranță sau de igienă. Reacții care au variat de la flegme, amenințări, atacuri la persoană, insulte, mesaje private pline de venin și, în cel mai bun caz, disclaimere de răspundere și apeluri patetice la unitate și la tăcere, pentru binele mișcării și pentru susținerea scenei. O să încerc să las deoparte depresia care mi se adîncește cu fiecare anunț că s-a mai dus un rocker pe care e posibil măcar să-l fi salutat o dată la vreun concert, că s-a mai stins o rockeriță pe care la un spectacol poate că am protejat-o de țintele vreunui neatent, că un artist la care am dat din cap acum a devenit „new entry” nu în topurile muzicale, ci într-o statistică a groazei. Ca niciodată, o să fiu inginer.

Goodbye to Gravity

Îmi lipsește pregătirea tehnică de specialitate ca să descriu exact cum se iau măsurile de siguranță la concerte. Dar am un prieten care face asta în Occident și o face bine. Prin mîinile lui au trecut evenimente grele, precum Summit-ul G8 din 2009, din Londra. Acum face spectacole pe tot globul, cu mii de participanți, iar la fiecare dintre ele, fără excepție, sînt folosite efecte pirotehnice. Se numește Stephen Furness, e inginer de profesie, prieten, colaborator, partener de afaceri și sfătuitor în clipe de cumpănă. Iubește România atît de mult, încît se prezintă „Furnescu”, deși s-a născut în Sunderland. El s-a numărat printre primii care au transmis condoleanțe în noaptea de vineri spre sîmbătă, deși anunțul meu despre tragedie a fost scris pe Facebook în română. Steve știe și română, ba chiar scrie cu diacritice. Vă spun toate astea despre el pentru că vreau să înțelegeți că el știe multe despre noi ca neam și are mult habar despre neajunsurile noastre ca societate. Nu e un diletant, nu e un părerolog. Este organizator de evenimente la nivel internațional. Și mi-a explicat în cîteva cuvinte principiile după care el se ghidează fără excepție. Mi-a scris sîmbătă, după ce tocmai încheiase cu succes un spectacol plin de efecte pirotehnice. Am anexat o fotocopie a conversației, din care o să traduc doar esențialul.

SteveSalut, amice! Am vrut să-ți spun în primul rînd că sînt întristat de ce s-a petrecut și regret viețile irosite. În al doilea rînd, vreau să condamn acțiunile ilegale ale managementului acelui club și ale promoterului care a permis ca așa ceva să aibă loc. Lucrez de 30 de ani în industria divertismentului și am făcut sute de spectacole. Multe dintre ele au avut efecte pirotehnice. Noi urmăm în permanență regulile și nu am avut niciodată, dar niciodată, măcar un singur incident. Inclusiv în țări unde asemenea activități nu sunt reglementate prin lege.

Regula 1: Folosește o companie specializată în efecte pirotehnice. Nu costă mult și sfaturile lor se vor dovedi corecte.

Regula 2: Verifică măsurile anti-incendiu și instruiește tot personalul implicat. Am făcut un eveniment mare în Berlin și exact astfel am procedat, așa încît fiecare să știe ce are de făcut și unde să se afle.

Regula 3: Sau regula lui Steve de a amenaja o scenă. Tu ți-ai lăsa copilul alături de efectele pirotehnice, sub lămpile suspendate, lîngă peretele de ecrane sau lîngă boxe? O întrebare simplă, dar foarte importantă.

Cred că este evident din toate cele care s-au petrecut că nici unul dintre sfaturile pe care le-ar da un profesionist nu au fost urmate. Că toate regulile de bază au fost încălcate. Că bătaia de joc la adresa rockerilor a mers pînă la capăt. Și acum vă rog să îmi spuneți cîți dintre patronii cluburilor pe care le frecventați își pun măcar problema existenței unor reguli. O arată și fotografia de sus, unde formația Watain evoluează pe aceeași scenă din Colectiv cu flăcări deschise. Se întîmpla în aprilie 2014. Dacă atunci un responsabil din Primărie ar fi reacționat la o asemenea poză și ar fi impus măsuri preventive, tragedia de vineri seară nu ar fi avut loc. Dacă în Colectiv ar fi existat măcar o minte responsabilă, azi am fi avut amintirea unui spectacol reușit, iar 31 de rockeri s-ar fi găsit în mijlocul celor dragi la o bere, nu la priveghi. Însă moartea le-a dat patronilor și autorităților destul răgaz, pe care nimeni nu a știut să-l folosească.

Iar furia mocnită din mine abia începe să capete amploare.