Tag Archives: marchosias

Metalhead Meeting 2015 n-a fost complet nașpa

Și cu această ocazie promit să închei seria comentariilor de bello gallico despre MHM 2015, ca să nu lungim pelteaua. Evenimentul ăsta a fost, hai să ne pregătim pentru următoarele. Mi-au plăcut acolo destule, deși loc de mai bine a fost cît de la Șuletea pînă-n Valhala. Iată o enumerare rapidă a amintirilor plăcute:

1. Bonurile fiscale. Pentru mine au fost o premieră, nu știu dacă și la alte evenimente spectatorii au primit acte pentru banii cheltuiți pe jetoane. Marele salt înainte ar fi ca rockerii să poată achita direct cu bani, pentru ca astfel gurile rele să nu mai aibă chiar nici un motiv de a comenta modul de fiscalizare a cheltuielilor. Mi-a plăcut, de asemenea, că am putut plăti la POS (ceea ce chiar că e o premieră mondială pentru mine) și la final am putut returna cele trei jetoane rămase nebăute – deși, sincer, ne era sete și am mai mers jumătate de kilometru pînă la cea mai apropiată bere.

IMG-20150615-WA0006
Octav și Ana, alături de berea care ne-a cruțat de mahmureală

2. Berea la tap chiar a fost decentă, iar asta poate că are legătură și cu emiterea de bonuri fiscale. Sau poate că are legătură numai cu schimbarea furnizorului, mie întotdeauna mi-a plăcut Timișoreana mai mult decît Ciuc sau decît Silva. Oricum, orice festival care speră să primească de la mine cinci pentagrame trebuie să ofere Ursus la preț decent, ca să aibă vreo șansă. Dar anul ăsta berea a fost chiar acceptabilă și nu am suferit deloc de mahmureală, deși nu m-am abținut. Era și greu, la căldura aia, să devii subit un abstinent. Nu am înțeles ce rost au avut standurile cu whiskey, că nimeni nu era nebun să își tragă în cap un shot de tărie pe așa zăpușeală. Și nici vinul, după care eu sînt mort, nu-și prea avea locul acolo din exact aceleași motive, dar asta e altă discuție. Bine că a avut lumea de unde alege…

3. Fetele cu țigări. Drăguțe și amabile, deși se vedea pe ele că nu-s rockerițe, ne-au scutit de cheltuit bani pe tutun și ne-au făcut cadou cîte un pachet pe zi fiecăruia – cred că am avut noroc de moldoveni ce sîntem. Ba ne-au dat și brichete moca, au făcut și conversație prietenoasă și s-au prefăcut că le place muzica. Au adus plusvaloare vizuală peisajului și au contribuit la această frumoasă amintire de la Metalhead.

Mihai Ursu și Claudia lui, cu och
Mihai Ursu și Claudia lui, cu ochii după fetele cu țigări

4. Triptykon – nu eram așa un mare fan înainte, dar piesele lor sună bestial pe scenă. Cine e dinozaur știe cum să le potrivească…

5. Bloodbath – trupa îmi plăcea și înainte de festival, dar am fost încîntat să văd că Nick Holmes și-a revenit cu creierii, în sfîrșit. În calitate de vechi fan Paradise Lost, i-aș fi zis vreo două de la Vaslui pentru ce-a făcut din trupa pentru care în liceu eram în stare să sar fără parașută din avion. A fost chill, profesionist, glumeț și blasfemiator, așa cum credeam că n-o să-l mai văd. Așa de supărat eram pe Holmes, încît a fost nevoie să-mi jure trei metaliști martalogi că și ultimul Paradise Lost merită ascultat, ceea ce o să și fac imediat ce am prilejul.

 

Welcome back, Nick!
Welcome back, Nick!

 

 

6. Metaliștii bulgari – niște simpatici care au făcut conversație cu noi la shaorma după concerte, de ziceam că nu ne mai dăm duși. M-am rupt în talente că știu și eu oleacă de bulgară și gata, ne-au oferit pe loc sacoșa lor de bere. Pe bune!

7. M-am văzut/revăzut cu metaliști români pentru care am tot respectul, iar pe unii i-am urmărit pe scenă, în ciuda condițiilor crunte și a sunetului care avea glume în program. Respect maxim pentru Kistvaen, L.O.S.T., Marchosias, Hatemode și pentru băieții de la Akral Necrosis, care au fost în public de data asta. Poate data viitoare îi urcăm și pe scenă, că merită!

Andrei (Akral Necrosis), Mihai (Eternal Mourning), Fenrir (Kistvaen) și Octav (Eternal Mourning)
Andrei (Akral Necrosis), Mihai (Eternal Mourning), Fenrir (Kistvaen) și Octav (Eternal Mourning)

8. Dacă nu erai atent, puteai să te împiedici de tot soiul de greuceni, cum ar fi Kennet Englund de la Centinex sau de Caligula, așa cum pe vremuri dădeai nas în nas cu prietenii tăi prin curtea liceului.

9. Satyricon, pentru că Mother North!

10. Octav, Ana (blonda din prima poză) și Claudia mea, echipa fără de care nici un festival nu e festival…

WP_20150612_050

O scenă prea mică pentru niște trupe prea mari (sau viceversa)

Am stabilit deja că selecția naturală m-a cruțat și anul ăsta la Metalhead, dar asta nu m-a scutit de expunere la niște trupe cu care nu vreau să mă revăd prea curînd. În egală măsură, am remarcat acolo formații cu talent deosebit, pe care, dacă vreodată mă fac organizator de concerte, o să am grijă să le pun ceva mai sus în desfășurător. Pentru că așa cred eu și, sincer, gusturile nu trebuie justificate. Așa că mă bucur dacă sînteți de acord cu mine, dar nu o să sufăr o depresie fatală dacă nu-mi împărtășiți opinia. Hai să-i dăm selectiv, în ordinea apariției, cu ăia care mi-au atras atenția și cu mențiunea că eu am participat la numai trei din cele patru zile de festival.

LATER EDIT: Iaca m-a pălit Soarele-n cap și am uitat de Hatemode. Am prins doar ultimele lor două piese, care au rupt. Mare păcat că au prins și ei o oră cruntă ca să presteze în fața unui public restrîns din motive de autoconservare. I-aș revedea cu drag, dar nu în asemenea condiții. Noroc că-s aproape și-i mai prind eu printr-un club…

Kistvaen – Spectacol de 10 pentagrame! Cu siguranță au meritat scena mare, dar nicidecum ora cruntă la care au fost nevoiți să presteze. Zeii black-metal au închinat o cupă de bere în Valhalla pe recitalul băieților de la Kistvaen, însă Thor și-a adus aminte cam tîrziu să trimită niște nori de ploaie care să mai răcorească infernul în care formația a evoluat – adică la vreo 50 de grade în aer, pe ciment incandescent și în nori de praf sufocant. Condițiile meteo au gonit și publicul, la Golden Ring abia dacă erau 20 de oameni. E a doua oară în ultimul an cînd trupa Kistvaen prinde o oră atît de ingrată, sper să fie ultima oară cînd trage așa de necîștigător. Verdict: Scena mare în continuare, dar cînd Soarele n-o mai fi pe cer să-i chinuiască!

Bucovina – Foarte frumos, am dat din cap împreună cu vreo mie și ceva de metaliști! Voiam doar să menționez asta, deoarece la mine pe placa de bază am sloturi pentru cel mult trei trupe de folk-metal și Bucovina l-a ocupat pe ultimul. Verdict: Stați pe scena mare, că mai vin să vă văd!

Turisas – M-am hlizit de am căpiat cînd i-am văzut vopsiți cu roșu și negru pe față (vă place Stendhal?) și cîntînd despre pirați. Carach Angren știu pe unde umblați cu versurile lor? Verdict: De ce n-ați făcut schimb de sloturi cu băieții de la Kistvaen? Mi-ar fi plăcut!

https://www.youtube.com/watch?v=oecIGHLClis

Marchosias – Am dat din cap, dar ceva la sunet n-a fost bine. Parcă am auzit o trupă ușor diferită față de cea pe care o știu din album. Nu știu ce-o fi fost în monitoare, dar vreo două priviri aruncate între băieți pe la jumătatea unei piese mi-au dat de bănuit că unul dintre ei nu prea se auzea. Verdict: Scena mare data viitoare, cu sunetist de acasă!

L.O.S.T. – Aceeași impresie de profesioniști cu prea mult obraz pe care mi-au lăsat-o băieții de la Kistvaen. Cu siguranță Jeff Hanneman și-a aprins o țigară satisfăcut de la bricheta Diavolului cînd a auzit ce solouri amețitoare și ce riff-uri crîncene scoteau metaliștii noștri. Asta e, le-au scos și ei pentru 20 de psihopați adunați la ora 14 în căldura infernului ca să asculte niște monstruozități demne de notat pe un album produs afară la o casă de discuri cu oleacă de tradiție. Bestial level: 10 cranii! Verdict: Scena mare, după ce se lasă întunericul!

Winterhorde – Gimme a break! Blackerii israelieni au umplut scena cu un pluton de metaliști, au stat un sfert de ceas doar ca să facă teste cu nu știu ce fiță de instrument care suna a fierăstrău cu arcuș, după care… Au folosit giumbușlucul ăla muzical doar pentru un intro și apoi s-au apucat teoretic să cînte. Ghinion, însă, pentru nu știu ce n-a mers, dar impresia mea a fost că erau dezacordați. Verdict: This is satanic black metal from Șuletea! Să nu vă mai văd!

Heidevolk – Please… Am spus mai sus că mi-am ocupat toate cele trei sloturi pentru folk-metal. Pe unul stă Ensiferum, pe altul e Arkona și ultimul s-a dus pe Bucovina. Gata, neică! De acum încolo toți îmi sunați la fel, iar în cazul vostru mai umblă vorbe că i-ați cam simpatiza pe naziști. Iar eu am boală cruntă pe naziști. Verdict: Mach frei în altă parte!

Dark Fusion – Măi nene, voi de unde ați apărut? Pe lîngă faptul că și eu cînt acum într-o trupă al cărei stil se numește Dark Fusion, voi o mai și dați bine! Prezență scenică, instrumentație impecabilă, ținute negre, show profesionist! Bravo, măi oameni! Rating: 10 pastile de uraniu! Verdict: Scena mare data viitoare!

No, sper măcar să se uite și niște promoteri pe înregistrările astea și să tragă concluziile care se impun. Iar data viitoare vă explic de ce Amorphis a intrat în aceeași ligă cu Behehemoth pentru mine… Stay tuned, adică rămîneți tunați!