Tag Archives: interese

Beizadeaua de senator vrea numai să muncească

Iar Agenția Națională de Integritate îi încalcă dreptul elementar la muncă sărmanului băiat în plin avînt către afirmarea plenară ca profesionist. A zis-o în cuvinte simple și răspicate chiar Mihăiță Calimente, cel care, în ciuda numelui său diminutivat chiar din actul de identitate, este un mare om de stat și un părinte pe măsură. Unul care, la o adică, ar fi fost în stare să se ia în poară chiar și cu ministrul școalelor, dacă nefericitul demnitar s-ar fi pus de-a curmezișul între loaza de parlamentar și diploma de bacalaureat. Teoretic, desigur. Bine că n-a fost cazul. Continue reading Beizadeaua de senator vrea numai să muncească

Cine are interesul ca tu să fumezi

Asemenea bisericii creștine, a cărei unică preocupare este să stoarcă bani peste bani speculînd sentimentul credincioșilor de vinovăție, sentiment pe care tot popii îl întrețin cu dogme mincinoase, așa există și o supra-încrengătură de corporatiști, activiști, hipioți, demnitari puși pe luat și exaltați puși pe dat, una care are ca interese perpetuarea fumatului, simultan cu demonizarea și cu marginalizarea fumătorilor. Mai nou, caracatița ipocriziei cu miză de miliarde începe să pună stăpînire și pe România, în uralele moraliștilor din autoproclamata rasă superioară care nu fumează. O scurtă trecere în revistă a celor pe care orice fum intrat în plămînii tăi și ai mei îi face, de fapt, mai fericiți și mai bogați, dezvăluie însă o realitate surprinzătoare: taman cei care îi arată cu degetul pe consumatorii de tutun au de tras cele mai mari beneficii de pe urma lor. Să purcedem, așadar!

1. Corporațiile producătoare de tutun. Din astea avem multe în România și lor măcar le putem fi recunoscători că nu practică un discurs fățarnic, de popă pedofil ce predică împotriva homosexualității. Dar aici se pot opri laudele, pentru că, înainte de orice, eu nu mai țin minte cînd am văzut ultima oară o marcă românească de țigări. Toată piața a fost acaparată de multinaționale, care ne vînd branduri celebre pe mapamond, dar care ne-au văduvit de tradiționalele noaste Carpați, Bucegi, Golf, Pescăruș, Snagov sau de mai noile apariții efemere Maro și Bran – iar astea din urmă chiar erau făcute bine. Marile firme care au umplut alveolele românilor cu nicotină rareori au însă amabilitatea de a pune la dispoziție în mod voluntar rețetele după care produc țigări sau listele de aditivi incluși în tutun. Cert e însă un lucru, țigările cumpărate de mine în Franța aveau gust de tutun, cele fumate la noi îmi lasă pe limbă o aromă de parcă aș fi lins direct scrumiera. Ăsta e motivul pentru care prefer tutunul de rulat. Un vechi amic de-al meu, care a lucrat destul de sus în industria tutunului, mi-a spus cîndva la o bere că, dacă avem noroc, poate jumătate din compoziția unei țigări o reprezintă tutun curat. Restul sînt nervuri ale frunzelor, expandate termic, tutun reciclat din țigări vechi și alte mizerii, spunea amicul meu. Nu am verificat informația asta pe căi oficiale, luați-o deci ca pe o bîrfă între băieți la o bere. Dar valoarea pieței tutunului în 2012 era de 4.2 miliarde de euro în România, niște sume de care acționarii s-ar putea deranja să mai investească puțin și în calitate.

2. Bugetul de stat și sistemul medical. Fumătorii se numără printre cei mai consecvenți contribuabili ai României. Aproximativ 80% din prețul unui pachet de țigări îl reprezintă taxele și accizele, ceea ce înseamnă că din 15 lei, cît costă acum 20 de țigarete, 12 îi ia Ministerul de Finanțe, care îi dă mai departe în sistem, dar mai ales în sistemul medical. Cei trei lei care rămîn în industrie trebuie să acopere producția, distribuția, salariile, impozitele pe salarii și să asigure o cotă de profit acționariatului din această ramură care, practic, muncește pentru stat. Dacă aveți defibrilatoare la spital, puteți să opriți un fumător la întîmplare și să-i mulțumiți, pentru că din banii cotizați de el a fost cumpărat. Desigur, madam P-Diddy sau cum o mai cheamă dă drept un exemplu înălțător izgonirea unui fumător din spital cînd, în realitate, la sumele pe care le varsă fumătorii în sistem, ei ar trebui să primească tratament de cinci stele. În medie, industria tutunului din România contribuie anual cu 3 procente la un PIB de circa 150 de miliarde de euro. Cifrele absolute să le calculeze contabilii, dar cota de 3% este aproximativ alocația bugetară pentru educație, în aceeași țară. Un calcul împins la extrem spune că, dacă stingem toți țigările, va trebui să închidem școlile – sau altceva mai puțin important.

3. Industria farmaceutică. De acolo provin tratamentele antifumat, care nu costă deloc puțin și a căror rată de succes este de sub 50%, așa cum o demonstrează cercetări făcute în Occidentul ăla civilizat. Ai noștri, ceva mai destoinici, au raportat o producție mai mare de nefumători la hectar, cu șanse de reușită de 61%, conform documentelor publicate de Colegiul Medicilor București. Probabil că țara noastră e mai bogată în „quitteri”… În fine, această industrie farmaceutică face lobby peste tot pentru interzicerea fumatului, a țigărilor electronice și chiar a tutunului de prizat, pentru că are interese directe să își vîndă propriile produse care să te ajute să te lași de nicotină. Jumătate dintre cei care apelează la asemenea tratamente dau greș, se întorc deci la tutun, dar banii înapoi pe medicamente nici nu se pune problema să-i ofere cineva. În fond, să te lași e o chestie de voință… Vina e tot a consumatorului, care e oricum un vicios și un sub-om care le suflă fum în nas copilașilor bolnavi de la pneumologie! Bine că n-a dat banii ăia pe țigări, să zică mersi!

4. Asociațiile antifumat. Da, campionii ipocriziei, din punctul meu de vedere, sînt militanții antifumat. De ce? Păi, să luăm cel mai elocvent exemplu, adică marea asociație/program național/ONG și ce-o mai fi chestia aia cu titlu agramat „Stop Fumat”. Eu i-aș fi spus măcar „Stop Fumatului!” și aș fi adăugat un semn de exclamare, în semn de respect față de limba română. Ei, cumetrii ăștia sînt finanțați direct din contribuțiile instituite asupra produselor din tutun, cu sprijinul Ministerului Sănătății. Cu un buget de aproape 1.3 milioane de lei în 2014, dumnealor oferă consiliere o zi pe săptămînă pentru pacienții din București și pe bază de programare în alte 19 orașe, așa cum scrie chiar pe site-ul lor, iar apoi pacienții sînt trimiși la farmacie să-și cumpere (nu o dată) produsele pomenite la punctul al treilea. Există 13 județe în care nu am găsit nici măcar un cabinet al acestei asociații mînate exclusiv de bune intenții: Bacău, Bistrița Năsăud, Botoșani, Buzău, Caraș-Severin, Călărași, Gorj, Giurgiu, Harghita, Mehedinți, Olt, Satu Mare și Vîlcea. Mai mult de un sfert din teritoriul țării este exclus din acest așa-numit „program național”, dar probabil că asta se va rezolva odată cu anticipabila mărire de buget pe 2016. Sau nu. Important este, însă, că fiecare ban din acest program vine de la pachetele de tutun dubios produs de corporații, taxat de stat și fumat de noi. Pe ce criterii sînt apoi distribuiți acești bani și cui, fumătorii nici măcar nu sînt întrebați. Dar credeți sincer că șefii de la – pardon – „Stop Fumat” chiar își doresc ca noi să ne lăsăm de tutun, să le tăiem deci finanțarea și, astfel, să îi silim să își găsească o meserie cinstită?

Ca o concluzie, fumătorii nu sînt prizonierii viciului, cît sînt ai unui sistem vicios, interesat să-i stoarcă de bani și să-i stigmatizeze, în același timp, pe cei exploatați. Fix ca într-o dictatură sau într-un sistem sclavagist. Iar cine are, de fapt, interesul ca această situație să fie perpetuată este ilustrat magistral în scena de început a filmului „Thank You for Smoking”, unde un ONG-ist și-o ia peste dinți în direct la TV de la purtătorul de cuvînt al industriei tutunului, cel pe care omenosul și umanitarul activist a vrut să-l confrunte live cu un adolescent bolnav de cancer. Vizionare plăcută, sper că înțelegeți ceva!