Tag Archives: ieftina

VIDEO Test | Fii rock-star cu banii de alocație – Episodul al II-lea

Așa cum v-am promis, continuăm misiunea de explorare a magazinelor de instrumente muzicale, în căutarea adevărului despre chitarele accesibile ca preț și cu scopul declarat de a vă face staruri cu banii din alocația de stat. De data aceasta am testat limitele unui brand ceva mai puțin cunoscut, SoundSation, firmă care vă propune un Stratocaster pentru doar cinci alocații – vreo 90 de euro, la un calcul rapid. Am evaluat chitara împreună cu Alex, angajat al unui magazin de instrumente muzicale din București, și puteți vedea singuri cum s-a comportat Stratocasterul la stress, chin, pe clean și pe crunch, pe toate cele trei doze single coil din dotare.

Concluzia mea scrisă este că de 5 alocații un rocker începător primește mai mult decît s-ar aștepta. Instrumentul are sunet frumos și plin, iar solistica pe doza de neck poate înmuia inima oricărei dudui, chiar și pe cea a Angelei Merkel. Chiar dacă majoritatea componentelor sînt low-end, nu aveți de ce să vă plîngeți: e o chitară pe care se poate învăța, pe care se poate repeta acasă și pe care o poți lua cu tine pe scenă la spectacolul liceului. Neck-ul este surprinzător de abordabil, chiar și în pozițiile de sus, iar dacă mai stați un pic să îi bibiliți pe la action o să obțineți niște solo-uri amețitoare fără prea mare efort. Recomand cu căldură chitara asta pentru hard-rock, pentru heavy-metal (old school), pentru folk, blues și pentru alte genuri unde accentul pică nu pe gain și pe brutalitate, ci pe sentiment și pe expresie. E chiar ce trebuie pentru un pifan fără parale!

Așa cum scrie și la intrare, mi-am propus să găsesc opțiuni acceptabile pentru rockerii fără bani – așa cum am fost și eu cîndva – prin urmare putem discuta oricît despre superioritatea nu știu cărei doze sau despre avantajele tehnologiei bolt-on. De acord, limita de sus a rastelului oricărui instrumentist e dată doar de puterea sa de cumpărare. Oricine are bani își permite chitare fistichii, cu lucrături manuale și cu piese customizate. Treburile se complică atunci cînd ai la tine mai mult talent decît parale, iar degetele te mănîncă să cînți și n-ai pe ce. Cred că mulți dintre noi au trecut prin asemenea clipe…

SoundSation Stratocaster, o chitară acceptabilă pentru un rocker începător
SoundSation Stratocaster, o chitară acceptabilă pentru un rocker începător

 

În calitate oficială de dinozaur metalist care a compus black metal pe un Reghin acustic în anii 90, vă spun că sînt plăcut impresionat și de această chitară, care îi poate deschide calea spre succes unui tînăr rocker cu venituri mai modeste. Pus să aleg între SoundSation Stratocaster și Epiphone SG Special (instrumentul din primul episod), probabil că aș merge pe a doua variantă – dar să nu uităm că SG-ul e și mai scump cu vreo două sute de lei și diferența se simte. Dacă bugetul e de numai 90 de euro, Stratocasterul oferă suficient de banii ăștia. Vă asigur că, în urmă cu 20 de ani, am apărut în concerte cu instrumente mult mai puțin performante.

Recomandarea mea este ca atunci cînd vă luați instrumente din categoria entry-level să le acompaniați și de un tuner, pentru că uneori cheițele mai pot pierde tensiune. Nu uitați să vă îngrijiți chitara așa cum se cuvine – nu are importanță că a costat puțin, un instrument te tratează așa cum îl tratezi și tu. Dacă te porți frumos, repeți la el, îl cureți și îl reglezi periodic, o să te transforme în vedetă rock înainte să-ți dai seama. Dacă îl neglijezi, apoi să vezi tu ce penibil huiduit și împroșcat cu roșii din sală o să te trezești! Ia aminte, roackere, că Odin nu doarme…

Îndreptar de metalist | Supraviețuiește cu brio la Rockstadt 2015

Roackere, dacă n-ai dat încă pe la Rockstadt Extreme Fest și acum te încumeți pentru prima oară, ia aminte ce-ți scrie aici veteranozaurul Ursu, care te vrea întors acasă fericit, întreg și cu amintiri de împărtășit la tot colectivul de metalofagi unde cel mai probabil activezi. Pe data de 16 august 2015, o să-i mulțumești subsemnatului și zeilor Valhalei care m-au scos în calea ta, pentru că tocmai sînt pe cale să te învăț cîteva trucuri de supraviețuire în frumosul – dar semiruinatul – orășel aproape turistic de la munte. Nu e cazul să iei notițe, doar dă-ți un print după textul ăsta.

Rockstadt Extreme Fest 2014 - grup de supraviețuitori
Rockstadt Extreme Fest 2014 – grup de supraviețuitori

O să-ți stabilesc un buget minim de 10 euro pe zi pentru mîncare și băutură, ca să vezi că e simplu să te încadrezi chiar și într-un portofel de avarie. Iar dacă te numeri printre metaliștii care dispun de mai multe parale, poți să consideri acest articol un îndemn la moderație și la economisire – ca să intru în grațiile lui Isărescu și să-mi mai trimită niște autografe d-ale lui, pe care le apreciez enorm.

Transportul și cazarea nu intră la socoteală, precum nici biletul de intrare la festival. Cum ajungi acolo și pe ce pui capul noaptea e fix șpaga ta, din acest punct de vedere Forța și selecția naturală fie cu tine! Dar, dacă ai venituri subțirele, e cel mai indicat să-ți iei biletul în presale, să te lipești de portbagajul unor prieteni mai înstăriți la dus și la întors ori să faci uz la maximum de reducerea CFR pentru studenți și elevi, dacă o ai. În egală măsură, cortul salvează vieți. Dacă n-ai, fă rost! Dacă n-ai de unde face rost, combină-te repede cu cineva care are și care e dispus să te țină în brațe noaptea. Alege cu grijă, că așa încep multe filme proaste…

Mihai Ursu în prospecție prin Rîșnov
Mihai Ursu în prospecție prin Rîșnov

Hunger Game on!

Însă acest articol este despre mîncat și băut la Rockstadt Extreme Fest 2015. Sfaturile de mai jos se bazează pe experiența directă din 2014 și tare m-aș bucura ca unele necazuri de care am dat atunci cu scăfîrlia să fi intrat deja în istorie. Deci ai 45 de lei pe zi din care să bei și să mănînci – și să fumezi, dacă ții neapărat. Opțiunea e a ta, dar scazi din start 12 lei sau mai mult – prețul celor mai penale țigări timbrate de pe piață. Dacă pe cele 4 zile crezi că te descurci să dai din cap și să rulezi în același timp, ia-ți un pachet de tutun pentru rulat. Marca pe care o fumez eu costă 38 de lei la 40 de grame, iar foițele și filtrele te duc la 45. Ca preț, ieși cam tanda pe manda, însă măcar tutunul de rulat nu e o mizerie infectă ca mahorca din pachete – consolează-te cu asta cînd o da cancerul peste tine!

Unde e mai bine să nu-ți pierzi vremea și nervii

Din start îți recomand să eviți restaurantele localității-gazdă. Nu e vorba neapărat de prețuri sau de calitate – pur și simplu în 2014 noi am pierdut o grămadă de timp ca să dăm o comandă și apoi ca să fim serviți. E în regulă să vii acolo în restul anului, dar pe durata festivalului parcă dă strechea în ei. La bodega-fanion a orașului, Rosenau, am ajuns la performanța să stăm o oră și ceva fără ca măcar vreun chelner să ne ia comanda în ultima zi a festivalului din 2014. În celelalte zile, durata medie de așteptat era oricum de 40 de minute pînă se înființa cineva să ia comanda la haleală, dar în acea ultimă zi a fost ca toți dracii. Ospătarii treceau pe lîngă noi fără măcar să ne spună ceva – chiar și doar să ne arate ușa, ca să nu mai pierdem timpul. Patronii nu au anticipat că niște mii de rockeri veniți în Rîșnov o să vrea să mai și halească, prin urmare au lăsat întreaga bombă cu două etaje și 400 de locuri pe seama a trei chelneri vai de mama lor. Am pierdut vreo două trupe din cauza serviciilor de la Rosenau în 2014, unde așteptai 40 de minute ca să dai comanda (dacă apucai să o dai) și mai așteptai o oră să vină mîncarea.

Restaurant Rosenau, unde nici chelneri n-au
Restaurant Rosenau, unde nici chelneri n-au

Să nu vă imaginați că dacă schimbați locul schimbați și norocul. Nicidecum! Am mai încercat împreună cu Octav și cu gagicile noastre de pe inventar să găsim ciorbă de burtă (bețivi, ce vreți!?) și n-am găsit decît probe de anduranță pentru nervi și pentru răbdare. Același tratament ne-a fost servit la toate crîșmele din Rîșnov, în zilele de festival. Cu alte ocazii, trebuie să menționez că personalul s-a mișcat cu talent – prin urmare nu e o problemă de incompetență, ci doar de proastă organizare. Oamenii au fost copleșiți cu prea multă muncă odată cu sosirea batalioanelor de metaliști și n-au mai făcut față. Evident, ponoasele le-au tras tot rockerii, care la final au mai și achitat o notă de plată medie de 50 de lei de persoană… Cam mult pentru proiecția noastră de buget!

“Pune-i și două bucăți de carne!”

Dacă mersul pe jos îți dă cu virgulă, poți juca riscant și să te combini la un gulaș la botul scenei. Eu am jurat strașnic că n-o să mă mai prindeți cu mîncarea la cazan de acolo în sistemul digestiv, după ce anul trecut m-am stricat îngrozitor la pîntece din pricina tocăniței de campanie servite acolo contra unui modest jeton. În prima zi, iarăși am făgăduit că la gulaș nu mă mai bag, după ce un nene, aflat într-o evidentă pasă de generozitate, i-a suflat cucoanei de la polonic “Pune-i și două bucăți de carne” – două, cîte jetoane costa chifligeala aia de cartofi 95%. Dar stați, că nu-i totul pierdut! La aceeași dugheană cu gulaș stătea nebăgat în seamă de nimeni kaiserul pe grătar cu pîine. Unul sau două jetoane costa, însă a fost Dumnezeu să rad unul din ăla după o seară întreagă pe vin roșu vărsat – care a costat fix cît berea și a venit în halbe la fel de mari. Dar asta e deja altă discuție…

Ceva mai gustoasă și parcă mai rezonabilă la preț era mîncarea de dinaintea barierei complexului, unde am ras împreună cu o hoardă de metaliști vreo 50 de mici cu muștar, care ne-au costat în total 75 de lei sau cel mult 100. Chiar nu mai știu, că oricum am făcut cheta și am băgat în noi ca niște balauri înfometați ce eram, iar la final a trebuit să mă sacrific (tot eu, sărmanul) și să rad ultimii trei mititei pentru care nimeni nu mai avea spațiu la ghiozdan. În cinci sau șase roackeri cîți eram, socoteala ne-a dat pe plus tuturor. S-a strigat bingo cu damf de usturoi, adevărata aromă a victoriei metaliste asupra inaniției!

Peste drum de Rosenau există un magazin cu produse tradiționale
Peste drum de Rosenau există un magazin cu produse tradiționale

Soluții de avarie pentru rockerii cu bani puțini

Dar puteți scăpa cu și mai puțini bani – dar și cu mai puține pretenții – dacă vă reorientați. Peste drum de Rosenau, de exemplu, există un magazin cu alimente tradiționale excelente. Am uitat ce prețuri exacte aveau produsele, dar sigur costau mai puțin decît la București. Ne-am aprovizionat de acolo o dată cu vreo sută și ceva de lei și am făcut burțile de ghiolban aproape două zile cu cîrnați, șorici, pîine tradițională, salată, leberwurst, pastramă și încă niște nebunii. Au fost de ajuns pentru mine, pentru Octav și pentru cele două frumoase gagici ale noastre, mai exact. Nu departe de magazinul cu pricina, găsiți o piață agroalimentară, unde am înțeles că produsele ar fi chiar și mai accesibile ca preț – iar producătorii sînt de prin părțile locului.

Billa - sort of
Billa – sort of

Încă și mai ieftin puteți ieși dacă dați talpă din bocanci și vă aprovizionați de la Penny Market, respectiv de la Billa – cel puțin eu țin minte că Billa se numea dugheana unde-mi făceam eu cumpărăturile în Rîșnov și pe care Google Maps o prezintă drept altă nu știu ce năzbîtie acum. În ambele magazine găsiți – în regim low cost – salam și parizer din ăla pentru navetiști, la 5 lei kila și la ale căror ingrediente preferi să nu te gîndești. Așa e, dar n-ai venit la sanatoriu, ai venit la festival, iar misiunea ta e să faci mațul gros pentru Moonspell, nu să te apuci de regim. Lasă că ai timp pentru diete după ce revii acasă! Am găsit la Billa oferte de salam gata tăiat – și încă marfă oarecum peste media calității de supermarket – la 5 lei 400 de grame, pentru că mai avea trei zile de valabilitate. Realizezi că în mîna rockerilor nici trei minute nu o să mai vadă lumina Soarelui mizilicurile alea, deci nu te mai uita pe etichetă ca pricinosul! Am băgat și eu și am supraviețuit să vă împărtășesc povestea, deci dați-i cu încredere!

Atenție la tren, mai ales dacă ați consumat ceva...
Atenție la tren, mai ales dacă ați consumat ceva…

Mîncarea-i fudulie, băutura-i tragedie!

Cu băutura e altă poveste. Berea de la festival a fost anul trecut în gama mediocrității generale de pe la evenimentele cu metaliști. Scumpă și mai mult proastă decît bună, pentru varianta la tap, respectiv scumpă și servită în mod absurd în cazul celei la doză – doar Silva Black anul trecut, probabil după sufletul majorității plătitorilor de bilet. Cînd spun că era servită absurd mă refer în special la obligația barmanului de a-ți turna doza într-o halbă de plastic, cică din motive de siguranță. Eu încă n-am văzut om ucis cu o cutie de bere, dar dacă știți vă rog să-mi împărtășiți și mie pățania. Am aplaudat însă apariția vinului roșu vărsat, tot la halbă, care mi-a uns beregata și sufletul întunecat și care a venit la același preț cu berea vărsată, în halbă de 400.

Pentru cei cu ochii la bugetul de 45 de lei pe zi, mai există chioșcurile de la barieră. N-am intrat în ele, vă mărturisesc, dar am înțeles că acolo se găsea bere la preț de magazin – și asta la cinci minute de mers pe jos față de scena principală. Exista chiar și bere la PET, ceea ce înseamnă că teoretic ți-ai permite 6 bombe cu drojdie fermentată și vreo doi mici pe zi din suma alocată mai sus. Adică 12 spre 15 litri de bere la fel de proastă ca aia din festival, deci mai mult decît poate înghiți chiar și cel mai crunt bețivan al planetei. Singura chichiță e că berea la PET trebuie executată rapid, cu un tovarăș sau chiar cu doi, pentru că în 30 de minute de la desfacere se transformă într-o zoaie mega-zăbăloasă, pe care n-ar bea-o nici măcar unul care tocmai a scăpat după o lună în Sahara. Dacă ții cont de asta, te descurci, la o adică…

Metaliștii bețivozauri dornici de economii și de hălăduială pot iarăși să acționeze în sensul istoriei și să-și facă stocurile la supermarketurile din Rîșnov, unde aceleași produse de alcoolizare colectivă și reciproc avantajoasă costă cu un leu-doi mai puțin decît la chioșcuri. E oleacă de mers pe jos și probabil riști să pierzi o trupă-două pe durata deplasării, dar dacă leii ăia chiar contează, atunci nu mai sta pe gînduri! Doar că totul trebuie consumat înainte de poarta festivalului, unde n-ai voie cu nimic din afară.

Death metal victory!
Death metal victory!

 

În concluzie, iată un meniu teoretic de 45 de lei pe zi la Rockstadt Extreme Fest:

– cafea de la chioșc sau ness adus de acasă – 3 lei/zi

– țigări cu timbru, cel mai penal model – 12 lei/zi

– două PET-uri de bere cu marcă (nu BERE BLONDĂ BILLA) – 14 de lei 

– parizer cu pîine de la supermarket – 7 lei

– 12 lei pentru două jetoane de bere la headliner (n-o să pleci tocmai atunci să bei afară!)

– ok, faci cheta pentru trei lei, să îți ajungă!

Știu că nu e tocmai boierie de banii ăștia, dar măcar nu mori de foame și vezi oricum niște trupe mișto. Poartă-te frumos cu lumea și poate-ți mai face careva cinste cu o bere, combină-te cu o rockeriță/un rocker mai cu bani și viața devine mult mai simpatică. Adu-ți aminte, 10 euro pe zi reprezintă un buget de supraviețuire, nu de nabab, dar gîndește-te că străbunii noștri geto-daci au dus-o și mai rău: pe vremea lor nu existau nici euro, nici festivaluri, iar singurul metal din viața lor făcea parte din tăișul vreunei săbii. Deci nu te mai văicări ca o divă și dă din cap! Succes!

VIDEO Test | Fii rock-star cu banii de alocație – Episodul I

Visezi să urci pe scenă în aclamațiile a mii de fani, dar buzunarele ți se par pustii? Stai liniștit, nu e cazul să te apuci de împărțit fluturași la metrou pe salariul minim, e suficient să iei alocația de stat pentru minori ca să îți asiguri startul în cariera de muzician. Avem dovada chiar aici, după ce am luat-o la pas prin magazinele de instrumente muzicale în căutarea celor mai accesibile chitare. Iar concluziile sînt îmbucurătoare: ajunge să pui deoparte alocațiile și, cu puțină bunăvoință din partea părinților, îți poți permite o chitară pe care să înveți, cu care să repeți la sală și, dacă știi cum să procedezi, chiar să apari într-un spectacol la serbarea liceului.

Epiphone Les Paul Special și Epiphone SG Special

 

Am stabilit ca unitate de măsură alocația de stat pentru copii, în valoare de 84 de lei la data scrierii acestui frumos articol și, pentru început, am probat două instrumente de la Epiphone. Unul costă vreo opt alocații, iar celălalt doar vreo șapte, însă de banii ăștia vă asigur că primiți niște scule mult mai bune decît cele care se găseau pe piață acum 20 de ani, la prețuri mult mai mari – cel puțin din perspectiva puterii de cumpărare de care dispunea pe atunci un adolescent. De exemplu, pentru primul meu Ibanez, luat în 1996, maică-mea a trebuit să vîndă un Fiat de marfă – și chiar dacă nu a spart toți banii pe chitara mea, o felie importantă din sumă s-a dus pe instrumentul luat second-hand de la un lăutar.

Epiphone SG Special Headstock

L-am rugat pe Octavian, angajat al unui magazin de instrumente muzicale unde am fost mereu primit cu amabilitate, să ne scoată din raft cele mai accesibile instrumente găsite pe stoc. Tînărul și talentatul chitarist ne-a propus un Epiphone SG Special, la 635 de lei nou-nouț, respectiv un Epiphone Les Paul Special, mai ieftin cu vreo 50 de lei. Puteți vedea și singuri din înregistrarea video cum s-au comportat instrumentele în mîinile măiastre ale chitaristului de profesie, iar ca să mă conving pe pielea mea că aceste chitare sînt prietenoase cu utilizatorii am pus și eu ghearele de urs la treabă. Oi fi cîntat eu mai ca o cizmă, dar am tras concluzia că pe cele două chitare chiar se poate lucra. Cu siguranță sînt instrumente mult mai bune decît cele pe care am învățat eu, decît cele pe care am făcut repetiții și chiar decît multe chitare pe care acum două decenii le-am avut pe scenă, în concert.

Recomandarea mea este, pentru cei care iau în calcul să debuteze în cariera de rock-star cu unul dintre cele două instrumente testate, să utilizeze SG-ul la solistică și versiunea Les Paul pentru ritm. Specificațiile tehnice ale chitarelor se regăsesc în prezentarea făcută de Octavian. Țin să menționez, însă, că modelul SG are KillPot™ switchLockTone™ Tune-O-Matic bridge, un humbucker 650R la neck și un altul 700T la bridge. Ambele doze sînt dinamită și se regăsesc în aceeași configurație pe modelul Les Paul Special.

Mihai Ursu și Octavian

Misiunea noastră de a vă găsi chitare accesibile la o calitate decentă nu se încheie aici, vă pot dezvălui că în episodul următor veți putea examina un Stratocaster la numai cinci alocații și o să puteți admira calitățile sale într-un alt video – cu sunet chiar ceva mai bun decît la filmarea de mai sus. Rămîneți tunați și adunați, că n-o să regretați!

Poezie curată blogul ăsta…