Tag Archives: Helloween

Dulcegării și Judas Priest la Romexpo

Cine pune un concert Judas Priest la Romexpo într-o seară de miercuri e chitit să comită un fiasco monstruos – așa îmi spuneam în sinea mea pe 1 iulie, în timp ce mărșăluiam pe asfaltul Capitalei către pavilionul C, unde cel mai tare din parcare urma să fie Rob Halford cu gașca. Iar cea dintîi impresie de la fața locului părea să îmi confirme așteptările. Eram pregătit sufletește pentru o mare dezamăgire. “Ce le-a trebuit organizatorilor să delimiteze trei zone de public, dacă, uite, stau pe trei sferturi goale?” – cam astea erau gîndurile mele. Pe marginea perimetrului rockeresc am mai remarcat ceva standuri care mi-au turnat combustibil suplimentar pe harul de cusurgiu nativ ce tocmai începea să germineze într-o serie de caterinci vitriolice. Langoși, nuga cu alune și chiar faguri de miere parcă nu pică bine la intestin în combinație cu bere și heavy metal. Dar zeii rockului îmi rezervaseră o surpriză mai mare decît camioanele cu echipamentul de scenă.

WP_20150701_001

La 18:30, parcarea duduia de riffurile concetățeanului meu Lucian Trigger Gruia, de la 9.7 Richter, dovadă că școlile noastre de vară de la Secu, unde făceam schimb de experiență pe instrumente rudimentare în anii 90, au fost o pepinieră de talente și o academie de metal. Niște heavy cinstit din care, vă mărturisesc public, am recunoscut mai multe piese decît aveam să recunosc la următorii suiți pe scenă, Helloween.

WP_20150701_004

No, acum e acum. Eu am crescut cu heavy metal și o bună parte a adolescenței m-am declarat fan Iron Maiden. Pentru că așa stătea treaba. Iron Maiden e ca un copil singur la părinți. Dacă ți-a intrat în inimă, îți confiscă tot segmentul afectiv și contracarează orice tentativă de infiltrare a vreunui concurent. Așa s-a făcut că, pentru mine, Judas Priest a ajuns să însemne doar Painkiller plus ceva mărunțiș, iar Helloween doar un album. Painkiller, fie vorba între noi, a marcat ieșirea glorioasă din scenă a curentului heavy metal, care în opinia mea se putea opri acolo.

Pe recitalul băieților de la 9.7 Richter, publicul a început să se îndesească. La Helloween, deja devenise complicat să te deplasezi, iar primele cozi la toalete și la bere și-au făcut apariția chiar dacă băutura zilei a fost zeama aia de la Ciuc, pe care nici vrăjmașilor neamului nu le-aș da-o spre folosință. Ar trebui să existe un cerc special în Infern pentru ăia care le dau rockerilor să bea doar Ciuc. Cozile la bere au atins punctul culminant chiar pe timpul concertului lui Judas Priest. Mulți rockeri înjurau printre dinți că în loc să dea din plete în fața scenei așteptau la cozi pentru o gură de bere.

IMG-20150702-WA0015
Cozile la bere
WP_20150701_027
Coada la bude

La Judas Priest, deja nu mai aveai loc să ții o pisică în brațe. Mulțimea s-a îngroșat în așa hal, că unii spectatori deja ajunseseră aproape de trotuarul de la intrare – asta mi-a relatat o colegă care a avut drum prin zonă. Eu eram în zona A, unde orice mișcare de pleată ventila cel puțin alți trei rockeri.IMG-20150702-WA0010Atunci cînd Rob și echipa au ocupat scena, mi se părea că erau zece mii de oameni în public, deci sigur au fost măcar cinci mii. Veteranul metalului a schimbat nenumărate ținute, a făcut metaliștii să sară pe hiturile lor, compuse în patru decenii și ceva de carieră. E drept că mi-ar fi plăcut să mai bage măcar două piese de pe Painkiller, însă chiar și numai melodia titulară a albumului a însemnat pentru mine un vis din adolescență îndeplinit la 37 de ani. N-ar fi singurul. M-am holbat întregul concert la ecranele pe care erau proiectați muzicienii, ca să mă conving că solourile care îmi bulversau creierii adolescentini chiar pot fi făcute de oameni. Concluzia e că pot. Jos pălăria! Apropo, sper sincer că biserica ortodoxă a trimis măcar un observator la concert, să vadă cum mii de rockeri din țara cea mai bigotă a Uniunii Europene aplaudă și aclamă un metalist gay. In your face! Rockerii se respectă și dau lecții de toleranță, chiar dacă au cel mai nasol PR posibil, chiar dacă mulți îi consideră pe nedrept niște bestii fără inimă. Ei, iubitorilor de aproape, luați niște notițe!

IMG-20150702-WA0024

Finalul concertului a reprezentat adevărata probă de anduranță. Miile de rockeri care s-au revărsat din complex au fost prea mult pentru taximetriști. Am sunat, am folosit enșpe aplicații, am invocat zeii, în zadar. Cu Pisica mea la braț, am mers pe jos de la Romexpo la Romană, unde am reușit să oprim un șofer dispus să ne ducă fizicul ostenit acasă.
IMG-20150702-WA0011
Concluziile sînt optimiste, în ciuda finalului deloc apoteotic. Se pot umple arene și cu rockeri, nu doar cu Smiley. Spectacolele de calitate nu-s rezervate doar occidentului, iar faptul că am văzut la Judas Priest rockeri din patru generații laolaltă e un semn că mișcarea are un viitor.

Verdicte

Sunet – impecabil
Trupe – meserie
Bere – bleah (6 lei)
Organizare – oleacă mai multe bude, ceva mai multe dozatoare.

P.S Vedeta serii – standul cu langoși.