Tag Archives: Goodbye to Gravity

Tragedie colectivă, coșmar individual

E marți spre miercuri seara și încă nu pot dormi omenește. Somnul se lipește de mine fugar, ca un sărut clandestin de amantă secretă, iar apoi mă lasă și mai bulversat decît mă găsise. Visez că am visat tot ce s-a petrecut de vineri încoace. Nu durează, mai mult de patru ore pe noapte încă n-am reușit să îmi amorțesc simțurile de atunci încoace. Iar apoi, cînd veghea îmi trage storurile de peste ochi, mă izbește între dinți un box de oțel numit realitate. Realitatea că au murit 32 de rockeri – intelectuali, artiști, studenți, copii frumoși și buni – și că alți 90 se agață cu ultimele puteri de viață.

Scriu tîrziu. Ca niciodată, eu, ăla care termina cronica unui eveniment cam odată cu ultimul salut al headlinerului. Dar cînd Moartea însăși e cap de afiș, vorbele mi se par golite de conținut. Însă scriu tîrziu pentru că am trăit clipă cu clipă tragedia din Colectiv, care a ajuns în inima mea mai repede decît am ajuns eu în inima ei. De parcă tragediile au inimă…

Pornisem vineri seara din Chișinău spre București la ziua Valentinei și tocmai treceam Prutul înjurînd printre dinți bulangiul de șofer care n-a vrut să oprească la duty free. Aveam comandă de la fată să-i aduc două sticle de Martini Bianco pentru petrecere și, să vezi chestie, totul părea compromis de toanele unui șef de manivelă. Apoi am avut proasta inspirație să deschid telefonul și să le dau vestea fetelor de la București. Încă habar n-aveam că bairamul spre care mă pornisem fusese înlocuit de vreo 30 și ceva de priveghiuri.

Un mesaj primit pe chat-ul redacției din Chișinău mi-a băgat primul cuțit în inimă. „Explozie urmată de incendiu într-un club din București”, zicea sec un titlu. Oboseala evacuează perimetrul și redevin alert. Reporterul de știri vrea să știe, rockerul din mine parcă se teme de ce o să afle. În timp ce vameșii români ne întrebau cîte țigări avem în genți, se încarcă o știre de la ProTV și încremenesc. Nu pot să-mi cred ochilor. Colectiv, Goodbye to Gravity, peste 20 de morți, o sută de răniți. Mi se pare ireal și mă ciupesc să mă trezesc de-al binelea. Încep să-mi treacă prin minte nume de prieteni care puteau fi acolo. Ioana, Alex, Cătălin, Sanda, Andrei, Octav – zeci de nume și de chipuri de oameni dragi care îmi doream să fi fost în altă parte. Apoi îmi aduc aminte de zecile de incendii pe care le-am filmat și de rănile înfiorătoare pe care le sufereau victimele. Vreau să urlu sub nasul vameșilor care îmi scotocesc bagajele și care, trei zile mai tîrziu, aveau să oprească transportul special de sînge pentru răniți trimis de Republica Moldova. „N-am țigări, lăsați-mă naibii să ajung mai repede în București”, repet în minte. Mă aud doar eu. Colega care mi-a trimis știrea pe chat mă întreabă cum să redacteze nu știu ce alt material. Nici prin minte nu cred că-i trece că aș putea avea prieteni printre spectatorii prinși în capcana de foc.

„Dacă nu eram în Chișinău, poate că mă aflam și eu acolo”, îmi încolțește o altă idee înfiorătoare. Și nu doar eu, ci probabil și Claudia, probabil cu vreo altă prietenă de-a ei, că noi mergem în cel puțin trei la concerte. Iar anul ăsta nu am ratat foarte multe, înainte să o tai din țară. Ce naiba mă făceam dacă o apuca dusul de una singură, fără mine? Oare ea știe ce s-a întîmplat?

Mîna îmi tremură pe tastatură cînd îi dau Claudiei de știre. Nu știu de ce, dar vreau să amîn clipa în care Valentina află de nenorocire. E ziua ei și știu că o să îi spună cineva la un moment dat, iar fiecare clipă în care încă nu a aflat e o secundă de angoase și de griji de care am scutit-o. Cinci minute mai tîrziu, Valentina îmi scrie și eu îi spun că știam. Cifrele actualizate dau deja o imagine apocaliptică întregii catastrofe. Se vorbește de 40 de morți, iar inima îmi bate cu pauze. Oare pe cîți dintre ei îi cunosc? Autocarul gonește impasibil spre București și mie mi se pare că mergem cu viteza unei căruțe împiedicate. De ce nu sînt deja în Capitală? De ce mi-aș fi dorit să fiu?

Rememorez cele două concerte la care am fost în Colectiv. La Shining, pe 3 octombrie 2014, cu fratele meu Gabi și cu Octav, fratele meu adus pe lume de o altă mamă. La Rotting Christ și Bucovina, cu Claudia și cu Alexandra, în ianuarie 2015. În ambele cazuri, le-am spus tuturor că locul poate deveni o capcană mortală, dacă iese panică, pentru că ieșirea e prea strîmtă și ne putem călca în picioare dacă strigă vreunul „bombă”, la mișto. Ce mi-aș fi dorit să mă fi înșelat…

„Asta e știre internațională”, îmi șoptește reporterul din mine, izgonit timid într-un colț al creierului. O sun pe Claudia să îi mai cer detalii, și în același timp sună redacția RT, pentru care lucrăm de ceva timp. Vor subiectul. Iar cerul cade pe mine cu greutatea unui milion de tone de plumb.

În vreme ce Claudia își pregătea camera să fugă la fața locului, încep să mă uit pe pagina evenimentului. Cătălin Scânteie e primul nume care-mi apare pe lista de confirmări. „Păstrați-mi niște bere, că vin și eu”, scria el cu vreo două ore înainte de concert. Văd mai jos un comentariu care spunea că totul e în regulă cu Cătălin, nu e clar ce s-a ales de Sanda lui. Nu știe nimeni să-mi spună. Îi dau mesaj Ioanei, fata frumoasă cu părul verde și cu ochi de căprioară, în pragul panicii, să o întreb dacă ea și Alex sînt ok. Da, ele sînt. Nici n-au dat pe acolo. Lucian Gruia, chitaristul de la 9.7 Richter, figurează și el printre cei prezenți. Îmi răspunde repede la mesaj că a scăpat cu viață, dar că e zguduit prea tare de ceea ce a văzut.

Din fața clubului, Claudia îmi spune că mașinile de la IML vin și pleacă în continuu. Că e jale. Că n-a văzut niciodată așa ceva. Îmi apare în fața ochilor minții primul incendiu filmat prin 2000, cînd cinci copii au ars de vii la Iași, după ce părinții i-au încuiat în casă. Le-am văzut trupurile atunci și imaginea încă mă bîntuie. De cinci ori și ceva mai multe suflete curmate de foc nici nu vreau să-mi imaginez cum arată.

Adorm chinuit în autocar după 4 dimineața și mă trezesc la 6, în centrul Bucureștiului. În depărtare se aud sirene, eu grăbesc pasul către casă. Claudia nu doarme nici ea, tocmai trimite cel de-al treilea material al nopții pentru RT. Îmi dă să văd imaginile și realizez că imaginația mea a fost mic copil pe lîngă nenorocirea care a avut loc, de fapt. Iau camera și mă duc să filmez pe zi locul nenorocirii. Apoi filmez sutele de donatori adunați deja la Centrul de Transfuzii. Seara, priveghiul cu lumînări de la intrare. Pun camera jos o clipă, scot și eu o lumînare de la Mega Image și o adaug la marea de lacrimi din ceară topită din fața clubului. Valentina află, între timp, că știe cel puțin două fete aflate în stare critică. Eu de un coleg de la Prima și de unul de la Antenă, tot în stare gravă.

După marșul de duminică, am găsit-o și pe Alex, venită să se reculeagă la locul tragediei. O iau în brațe cum ar înșfăca un naufragiat ostenit de valuri geamandura și îi dau drumul abia după ce degetele mi se albiseră de atîta strîns. E toată în lacrimi, dar e întreagă. Îmi confirmă că fata verde Ioana e teafără. Rockerul Adi, în treacăt, îmi spune și el că Sanda și Cătălin sînt la spital, cu șanse mari să se facă bine. Mimi se prăpădise însă de dimineață, iar Alexis s-a stins spre seară. Fetele Valentinei. Îmi vine să iau un pietroi mare și să îi caut acasă pe nemernicii care le-au făcut asta.

Coșmarul continuă și acum. Iar numele lui Dumnezeu mai apare pe alocuri prin discuțiile despre Colectiv, deși dealerul lui principal de la noi a preferat discreția. Eu îl înțeleg. Că, sincer să fiu, dacă prin absurd ar exista un Dumnezeu, aș vrea să-mi dea niște explicații serioase. Bulangiu bătrîn și fără inimă!

Patroane, tu ți-ai lăsa copilul la tine în club?

O să încerc să mă detașez puțin de furia care îmi fierbe în organism de vineri seară încoace – de revolta că am spus de atîtea ori că rockerii au parte de cele mai mizerabile condiții pentru evenimente și de crunta dezamăgire la reacțiile așa-zișilor organizatori, atunci cînd le-am atras atenția că ignoră măsuri elementare de siguranță sau de igienă. Reacții care au variat de la flegme, amenințări, atacuri la persoană, insulte, mesaje private pline de venin și, în cel mai bun caz, disclaimere de răspundere și apeluri patetice la unitate și la tăcere, pentru binele mișcării și pentru susținerea scenei. O să încerc să las deoparte depresia care mi se adîncește cu fiecare anunț că s-a mai dus un rocker pe care e posibil măcar să-l fi salutat o dată la vreun concert, că s-a mai stins o rockeriță pe care la un spectacol poate că am protejat-o de țintele vreunui neatent, că un artist la care am dat din cap acum a devenit „new entry” nu în topurile muzicale, ci într-o statistică a groazei. Ca niciodată, o să fiu inginer.

Goodbye to Gravity

Îmi lipsește pregătirea tehnică de specialitate ca să descriu exact cum se iau măsurile de siguranță la concerte. Dar am un prieten care face asta în Occident și o face bine. Prin mîinile lui au trecut evenimente grele, precum Summit-ul G8 din 2009, din Londra. Acum face spectacole pe tot globul, cu mii de participanți, iar la fiecare dintre ele, fără excepție, sînt folosite efecte pirotehnice. Se numește Stephen Furness, e inginer de profesie, prieten, colaborator, partener de afaceri și sfătuitor în clipe de cumpănă. Iubește România atît de mult, încît se prezintă „Furnescu”, deși s-a născut în Sunderland. El s-a numărat printre primii care au transmis condoleanțe în noaptea de vineri spre sîmbătă, deși anunțul meu despre tragedie a fost scris pe Facebook în română. Steve știe și română, ba chiar scrie cu diacritice. Vă spun toate astea despre el pentru că vreau să înțelegeți că el știe multe despre noi ca neam și are mult habar despre neajunsurile noastre ca societate. Nu e un diletant, nu e un părerolog. Este organizator de evenimente la nivel internațional. Și mi-a explicat în cîteva cuvinte principiile după care el se ghidează fără excepție. Mi-a scris sîmbătă, după ce tocmai încheiase cu succes un spectacol plin de efecte pirotehnice. Am anexat o fotocopie a conversației, din care o să traduc doar esențialul.

SteveSalut, amice! Am vrut să-ți spun în primul rînd că sînt întristat de ce s-a petrecut și regret viețile irosite. În al doilea rînd, vreau să condamn acțiunile ilegale ale managementului acelui club și ale promoterului care a permis ca așa ceva să aibă loc. Lucrez de 30 de ani în industria divertismentului și am făcut sute de spectacole. Multe dintre ele au avut efecte pirotehnice. Noi urmăm în permanență regulile și nu am avut niciodată, dar niciodată, măcar un singur incident. Inclusiv în țări unde asemenea activități nu sunt reglementate prin lege.

Regula 1: Folosește o companie specializată în efecte pirotehnice. Nu costă mult și sfaturile lor se vor dovedi corecte.

Regula 2: Verifică măsurile anti-incendiu și instruiește tot personalul implicat. Am făcut un eveniment mare în Berlin și exact astfel am procedat, așa încît fiecare să știe ce are de făcut și unde să se afle.

Regula 3: Sau regula lui Steve de a amenaja o scenă. Tu ți-ai lăsa copilul alături de efectele pirotehnice, sub lămpile suspendate, lîngă peretele de ecrane sau lîngă boxe? O întrebare simplă, dar foarte importantă.

Cred că este evident din toate cele care s-au petrecut că nici unul dintre sfaturile pe care le-ar da un profesionist nu au fost urmate. Că toate regulile de bază au fost încălcate. Că bătaia de joc la adresa rockerilor a mers pînă la capăt. Și acum vă rog să îmi spuneți cîți dintre patronii cluburilor pe care le frecventați își pun măcar problema existenței unor reguli. O arată și fotografia de sus, unde formația Watain evoluează pe aceeași scenă din Colectiv cu flăcări deschise. Se întîmpla în aprilie 2014. Dacă atunci un responsabil din Primărie ar fi reacționat la o asemenea poză și ar fi impus măsuri preventive, tragedia de vineri seară nu ar fi avut loc. Dacă în Colectiv ar fi existat măcar o minte responsabilă, azi am fi avut amintirea unui spectacol reușit, iar 31 de rockeri s-ar fi găsit în mijlocul celor dragi la o bere, nu la priveghi. Însă moartea le-a dat patronilor și autorităților destul răgaz, pe care nimeni nu a știut să-l folosească.

Iar furia mocnită din mine abia începe să capete amploare.

Apoteoză în Infern | “I Am the Rocker” – selfie cu Kistvaen și alte imagini inedite

S-a auzit Mayhem în ultima seară a festivalului I Am the Rocker, eveniment care ne-a trecut prin toate stările imaginabile, de la entuziasm frenetic la dezamăgire cruntă, dar care s-a încheiat în termeni acceptabili, cel puțin din punctul meu de vedere. Mi-a readus optimismul metalul depresiv al meseriașilor de la Kistvaen, băieți care au făcut să răsune străfundurile iadului în seara rezervată trupelor românești, adică pe 5 iulie. Ferestrele ospiciilor s-au zguduit, ștreangurile au fluturat, corbii s-au lins pe ciocuri și luna a sîngerat la recitalul celei mai valoroase formații pe care o are țara noastră în acest moment. Rar mi-a fost dat să văd black metal compus și interpretat mai autentic, iar cine i-a urmărit vreodată pe Fenrir și pe Stege cum se transformă pe scenă cu siguranță s-a convins că muzica trupei Kistvaen materializează în sunete trăiri întunecate și angoase ce nu pot fi simulate. Peste toate, mai plana și adrenalina unui incendiu pe cale să izbucnească – trebuie să ai ceva curaj ca promoter să aduci o trupă de black metal într-un club cu nume de biserică, trebuie să subliniem! Căci, dacă n-ați fost atenți și ați deschis blogurile mai tîrziu, că reamintesc eu că toată ceremonia diabolică s-a ținut în Silver Church.

Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015
Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015

Un pic mai indiferenți la asemenea chestiuni profunde, doi puștani au găsit de cuviință să-și facă o serie de fotografii selfie în fața scenei pe care Stege tocmai își smulgea sufletul prin ochi cu ghearele împrumutate de la un vampir, în timp ce mesteca niște sîrmă ghimpată ruginită smulsă cu mîinile goale din gardul unei pușcării abandonate și bîntuite de strigoii unor ucigași psihopați. Joviali și puși pe șotii, rockerașii ăia adolescenți și-au zis că momentul merită imortalizat. I-a alungat repede o metalistă care mai avea un pic și-i pocnea, enervată la culme de asemenea blasfemie.

Depressive Suicidal Black Metal Selfie
Depressive Suicidal Black Metal Selfie

Revenind la treburile cu adevărat serioase, blackerii de la Kistvaen au smuls urlete, aclamații și lacrimi din public pe piesele Emotional Holocaust, A Journey in Cold Blood (preferata mea) sau Ecstasy, însă delirul a ajuns la porțile Iadului și la cele ale Valhalei simultan atunci cînd Stege, Fenrir și echipa au interpretat Freezing Moon. O piesă care a însemnat consolarea multor metaliști, ce abandonaseră deja speranța să mai audă vreo piesă Mayhem la festival, după ce blackerii norvegieni au rămas pe dinafară la reconfigurarea anunțată de promoter cu o zi înainte de startul evenimentului.

Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church
Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church

Cei de la Kistvaen s-au ridicat la înălțimea răspunderii pe care o implică interpretarea unei asemenea piese clasice, iar execuția de duminică seară cu siguranță i-a făcut să zîmbească admirativ din Infern atît pe Dead, cît și pe Euronymous (hail!). Muzica trupei Kistvaen i-a atras atenția și lui Vladimir, de la Arkona, pe care l-am văzut cu albumul Desolate Ways în mînă prin Silver Church.

Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)
Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)

Seara a fost încheiată de Negative Core Project, trupă unde am aflat cu ocazia asta că activează Nunu, fostul tobar de la Funeral Ceremony – băieții ăștia practic mi-au cîntat în deschidere la un festival din 1997, că după ei am urcat eu cu Eternal Mourning pe scenă. A fost o surpriză plăcută să văd că veteranul metalist de categorie grea nu s-a dezis de răutățile adolescenței și că rupe în continuare bateria, cu aceiași draci ca acum aproape un sfert de veac. Unde mai pui că întregul eveniment din Silver Church a fost în felul său o ceremonie funerară pentru festivalul care a sucombat înainte să se nască…

Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project
Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project

Negative Core a fost pe placul (puținilor) spectatori care mai rămăseseră în Silver Church. Sună, într-adevăr, supărat și cu nerv trupa asta, dar după a treia piesă gîndurile au început să zboare la alte chestiuni, precum ziua de muncă în care tocmai pășeam. No, ăia care au rămas au părut totuși să se bucure de fiecare piesă – în fond, sunetul și interpretarea au fost de patru spre cinci stele, că băieții sînt profesioniști. Aș minți să spun că mă omor după hardcore – sau gangsta rock, cum îi zic ei – dar formația e de show. Chiar și un oaspete străin al festivalului mi-a pasat de vreo trei ori berea să i-o păzesc pentru că ispita unui pogo pe metal românesc a fost irezistibilă.

Negative Core Project, live la Silver Church
Negative Core Project, live la Silver Church

Acord o mică mențiune pentru formațiile de warm-up, Goodbye to Gravity și Days of Confusion. Cei din urmă, niște hipsteri alternativi al căror stil aduce ba cu U2 pe steroizi, ba cu Paradise Lost în vremea de rătăcire mintală a lui Nick Holmes. Goodbye to Gravity zici că au fost colegi de cameră cu In Flames la liceu și s-au remarcat în special printr-un cover după vestita piesă a trupei Babylon Zoo, și anume Spaceman. Opinia mea e că poți pune oricîtă distorsiune și oricîte blast-uri într-o piesă disco, ea tot disco o să rămînă. Unica excepție ar putea să fie albumul tribut dedicat trupei ABBA de mai multe hoarde metaliste, însă chiar și așa… Parcă tot meh îmi vine să zic. În fine, ambele trupe au sunat corect, dar nu m-au impresionat.

Goodbye to Gravity, live la Silver Church
Goodbye to Gravity, live la Silver Church

Așa s-a încheiat parastasul festivalului I Am the Rocker, un eveniment care promitea să devină un reper metalistic al acestui an. N-a fost să fie așa, dar nu îmi propun să disec în acest articol cine ce a greșit și cum. Cu siguranță am mai văzut evenimente care s-au transformat în fiasco și, dacă nu mor repede, sigur o să mai am parte de niște chixuri organizatorice. Dar ăsta e primul de la care nu plec înjurînd, ba din contră, cu niște amintiri foarte frumoase – în special din categoria celor pe care niciodată nu o să le scriu pe blog.

Days of Confusion, live la Silver Church
Days of Confusion, live la Silver Church

Fotografiile de mai sus au fost realizate de Claudia Craiu, a.k.a. Klava, a.k.a. Pisica, iar galeriile complete le puteți admira aici pentru Negative Core, colea pentru Kistvaen, iaca și aci pentru Goodbye to Gravity, respectiv aicișa pentru Days of Confusion.

Mulțumiri companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Sorții au decis! Un metalist și o metalistă sînt norocoșii premianți ai promoției “I Am the Rocker”

Formația AngerǂLust a fost din nou maestrul de ceremonii (negre) pentru tragerea la sorți a cărei miză au fost două invitații duble la prima ediție a festivalului “I Am the Rocker“, eveniment programat pe 4 și pe 5 iulie 2015. Au fost 15 finaliști, ale căror nume au fost trecute pe tot atîtea bilețele, ulterior așezate pe cazanul din setul de tobe. Apoi, formația (cu basistul lipsă) a interpretat una dintre piesele de referință ale stilului black metal, pînă cînd pe tobă au mai rămas doar două bilețele. Cum s-au derulat ceremoniile, vedeți în imaginile de mai jos – mai merită menționat faptul că fișierul brut al înregistrării video are 666 de mega.

Isabela Luna și Andrei Dinicu au fost de această dată desemnați de forțele întunericului să aibă acces complet MOCA, împreună cu încă o altă persoană fiecare, la evenimentul cu formații premium de la un capăt la celălalt. Toți spectatorii se vor bucura de trei scene, fără delimitare Golden Ring și acces general. Îi vei aclama pe Dream Theater, Black Star Riders (The New Thin Lizzy), Soulfly, Kamelot, Carcass, Skindred, Mayhem, Myrath, Arkona, Odd Crew, Terrana, Hang the Bastard, Celelalte Cuvinte, Kempes, White Walls, Breathelast, Goodbye to Gravity, Hatemode, Diamonds are Forever, Days of Confusion, Dirty Shirt, QuantiQ, Kistvaen, Target și Blutrina. Bilete se găsesc în continuare prin rețeaua de distribuție Eventim. Mai multe detalii, pe site-ul promoterului, compania Phoenix Entertainment.

Fișierul brut al filmării poartă semnătura Diavolului...
Fișierul brut al filmării poartă semnătura Diavolului…

Lista finaliștilor “I Am the Rocker”

Pe 22 iunie, am lansat concursul pentru cele trei invitații la prima ediție a festivalului I am the Rocker, oferite de organizatorul evenimentului Phoenix Entertainment.  Conform regulamentului, prima invitație a fost dată primului participant care a adunat 666 de like-uri. Pe 30 iunie, la ora 11:06 -minutul 666 al zilei – am încheiat promoția pentru cele două invitații duble rămase în concurs, iar diseară sorții vor decide cine le primește.

 

Lista participanților la I am the Rocker:

1. Radu Bolovan 2

 

2. Alex Iughi 3

 

3. Lemi Black4

4. Hamid Mihai5

5. Andreea Dan6

6. Ankor Fawkes8

7. Isabela Luna9

8. Popa Laura Andreea10

9. George Mihail Vlăsceanu11

10. Roxana Tudorică12

11. Mihaela Joe13

12. Aca Rock14

13. Andrei Dinicu16

14. Andrei Ștefan15

15. Andrei Gabi17

 

Cei care au dat share materialului acesta înainte de ora 11:06 și nu se regăsesc pe lista de mai sus ne pot trimite mail pe romanianmetalunderground@gmail până la ora 17.00.

Diavolul și-a desemnat primul cîștigător! Mai avem două invitații moca la “I Am the Rocker 2015”

Numărul fiarei i-a purtat noroc lui Angel Alexandru Mikulaș, un metalist de 19 ani din Alba Iulia care, în ciuda numelui său cu rezonanțe paradisiace, a reușit să-i fie pe plac Marelui Prinț al Întunericului, precum și utilizatorilor mereu năbădăioasei rețele de socializare Facebook. Una peste alta, el este metalistul de nădejde care a raportat primul îndeplinirea și chiar depășirea planului trasat de like-uri pentru a primi automat, fără tragere la sorți, o invitație pentru două persoane la festivalul “I Am the Rocker 2015”. La 15:50, ora României, Alex ne-a trimis un print-screen cu articolul de pe modestul meu blog și cu numărul de like-uri obținute, iar o vizită rapidă la contul lui ne-a convins că este adevărat. Cum premiul a fost pe această cale omologat, ne mai rămîne doar să-i înmînăm invitația bestialului cîștigător din Transilvania cu vampiri și legende și să-i urăm distracție plăcută pe 4 și pe 5 iulie. Metalistul nostru ne-a spus că abia așteaptă să dea din cap pe Mayhem și pe Dream Theater, ceea ce vă urăm și dumneavoastră.

tumblr_mnpdltkOFp1rtsm2vo1_540

Au mai rămas în joc alte două invitații pentru două persoane, iar tu le poți cîștiga foarte simplu: Dă share pe Facebook articolului aflat la acest link şi însoţeşte-l de un comentariu din 666 de caractere cu tot cu spații, de la prima literă la ultimul semn de punctuație, din care să reiasă care este trupa ta preferată de pe afiș și cum ţi-ai dat seama că îi eşti fan. Trimite-ne un print-screen cu postarea ta la adresa romanianmetalunderground@gmail.com și vei intra în cărţi pentru tragerea care va avea loc marţi, 30 iunie, în cadrul unei ceremonii rockereşti. Premianţii vor primi imediat invitaţiile pe mail.

Te costă doar 666 de caractere pentru acces la trei scene, fără delimitare Golden Ring și acces general. Îi vei aclama pe Dream Theater, Black Star Riders (The New Thin Lizzy), Soulfly, Kamelot, Carcass, Skindred, Mayhem, Myrath, Arkona, Odd Crew, Terrana, Hang the Bastard, Celelalte Cuvinte, Kempes, White Walls, Breathelast, Goodbye to Gravity, Hatemode, Diamonds are Forever, Days of Confusion, Dirty Shirt, QuantiQ, Kistvaen, Target și Blutrina. 666 de caractere pentru bungee jumping over crowd, senzaţii tari cu tiroliana, concursuri unul mai descreierat decît altul și acces la un salon cu tatuaje pentru cei care au chef să imortalizeze momentul pe propria lor piele.

Intră moca la “I Am the Rocker 2015” – anunţ important, modificare de regulament

Dragi metalişti, s-ar zice că şi-a băgat Dumnezeu coada în combinaţia noastră cu hashtag-ul #iamtherocker666, cel care ne-ar fi permis să ţinem evidenţa tuturor competitorilor în cel mai transparent mod cu putinţă. Tagul pur şi simplu refuză să meargă, iar un metalist cu studii IT ne-a spus că ar putea chiar ca URL-ul ataşat să aibă un soi de virus. Dar bătălia nu se opreşte aici, le mulţumim celor de la Facebook pentru ocazia de a demonstra că putem găsi mereu soluţii. Avem în continuare puse la bătaie trei invitaţii duble la eveniment, dar eroarea tehnică de la Facebook ne obligă să operăm următoarele modificări la regulamentul concursului:
 195474
1. Pentru a intra în tragerea la sorţi de luni, daţi în continuare share la acest articol de pe conturile voastre. Hashtag-ul nu mai este obligatoriu.
2. Faceţi un print-screen cu articolul la care aţi dat share şi trimiteţi-l la adresa romanianmetalunderground@gmail.com.
3. Dacă obţineţi cel puţin 666 de like-uri la postarea voastră, trimiteţi un print-screen cu dovada la aceeaşi adresă de mai sus şi primiţi automat invitaţia promisă. Una singură, pentru primul care anunţă performanţa.
4. Concurenţii pe care i-am identificat manual pînă acum rămîn în competiţie. Totuşi, pentru a vă asigura că nu vă omitem ca urmare a erorii tehnice de la Facebook, trimiteţi şi voi un print-screen la adresa de mail menţionată.
5. Luni, 30 iunie, după închiderea competiţiei, care va avea loc la ora 11:06AM, vom publica lista cu toţi participanţii calificaţi, număraţi de noi.
6. Dacă nu vă regăsiţi pe acea listă, anunţaţi-ne de urgenţă pînă la ora 17 a acelei zile şi trimiteţi-ne dovada că aţi participat. Orice sesizare făcută după ora 17 va fi tardivă.
7. Tot pînă la ora 17, pe data de 30 iunie, ne puteţi sesiza eventuale conturi false sau dubluri ale candidaturilor. Vrem să le asigurăm tuturor şanse egale.
8. Rămîn în vigoare toate celelalte articole din regulament care nu contravin prezentelor amendamente.
Pentru cîteva minute, pe 23 iunie, s-a îndurat Zuckerberg să ni-i arate doar pe norocoșii participanți de mai jos:
1 2 3 4 5 6 7

Atenție!!! 666 de şanse să intri moca la „I Am the Rocker 2015”

Fraţi metaliști, rockeri de toate vîrstele, al dumneavoastră Mihai Ursu şi firma Phoenix Entertainment aruncă în joc trei invitaţii duble la cea dintîi ediţie a festivalului „I Am the Rocker”. Pe 4 şi pe 5 iulie 2015, la Romexpo ţi-au dat întîlnire trupe de legendă, care au scris istorie, şi te aşteaptă tone de distracţie rockerească la pachet. Iar tu şi încă o persoană puteţi fi martorii unui spectacol memorabil fără să plătiţi biletul.

sursa:  metalinsider.net
sursa: metalinsider.net

Ce trebuie să faci? Dă share pe Facebook acestui articol şi însoţeşte-l de un comentariu din 666 de caractere cu tot cu spații, de la prima literă la ultimul semn de punctuație, din care să reiasă care este trupa ta preferată de pe afiș și cum ţi-ai dat seama că îi eşti fan. Adaugă la postare hashtagul #iamtherocker666 ca să poţi intra în competiţie. Primul concurent care adună măcar 666 de like-uri primeşte automat, fără tragere la sorţi, o invitaţie pentru două persoane la festival. Toţi ceilalţi concurenţi intră în cărţi pentru tragerea care va avea loc marţi, 30 iunie, în cadrul unei ceremonii rockereşti, unde vor fi acordate alte două invitaţii duble la „I Am the Rocker 2015”. Premianţii vor primi imediat invitaţiile pe mail.

I am the rocker

Te costă doar 666 de caractere și 666 de like-uri pentru acces la trei scene, fără delimitare Golden Ring și acces general. Îi vei aclama pe Dream Theater, Black Star Riders (The New Thin Lizzy), Soulfly, Kamelot, Carcass, Skindred, Mayhem, Myrath, Arkona, Odd Crew, Terrana, Hang the Bastard, Celelalte Cuvinte, Kempes, White Walls, Breathelast, Goodbye to Gravity, Hatemode, Diamonds are Forever, Days of Confusion, Dirty Shirt, QuantiQ, Kistvaen, Target și Blutrina.

666 de caractere și 666 de like-uri pentru bungee jumping over crowd, senzaţii tari cu tiroliana, concursuri unul mai descreierat decît altul și acces la un salon cu tatuaje pentru cei care au chef să imortalizeze momentul pe propria lor piele.

Regulament:

  1. Concursul se va încheia pe 30 iunie 2015, la 11:06 AM ora României (minutul 666 al zilei). După această oră, nu mai acceptăm competitori.

2.  Premiile sînt puse la dispoziţie de promoterul evenimentului, compania Phoenix Entertainment, care garantează valabilitatea invitaţiilor, precum şi livrarea lor în termen util pentru acces.

3.  Pot participa la această promoţie toţi utilizatorii de Facebook cu conturi reale, care au 18 ani împliniţi, atîta vreme cît nu sînt implicaţi în mod direct în procesul de producţie şi de promovare a festivalului „I Am the Rocker 2015”.

4.  Prin participarea la promoţie, participanţii garantează că dispun de mijloace financiare suficiente pentru a-şi asigura transportul de la domiciliu la zona de festival şi înapoi, precum şi subzistenţa pe durata evenimentului.

5.  Organizatorul promoţiei nu poate fi ţinut responsabil pentru orice incidente în care participanţii ar putea fi implicaţi pe durata transportului de la domiciliu la festival şi înapoi, precum şi pe durata evenimentelor.

6.  Participarea la concurs înseamnă partajarea pe reţeaua de socializare Facebook, folosind propriul cont, a articolului de mai sus. Nu reprezintă participare acordarea de like sau comentariile la aceste articole, direct pe blogul mihaiursu.ro sau pe Facebook.

7.  Participantul care a adunat 666 de like-uri trebuie să notifice imediat organizatorul promoţiei, Mihai Ursu, printr-un mesaj privat pe Facebook. Va fi premiat cu invitaţia dublă pusă în joc primul concurent care anunţă strîngerea celor cel puţin 666 de like-uri, indiferent de momentul în care concurentul a realizat cifra specificată în condiţiile de concurs.

8.  Dacă nici un competitor nu a adunat cel puţin 666 de like-uri pînă pe 30 iunie 2015, ora 11:06 AM, invitaţia dublă pusă în joc va fi acordată prin tragere la sorţi.

9.  Toţi ceilalţi competitori vor intra automat în tragerea la sorţi programată pentru 30 iunie. Organizatorul va stabili la propria discreţie modul de extragere, asigurînd însă şanse egale tuturor competitorilor.

10.Competitorii trebuie să pună la dispoziţia organizatorului numele real şi o adresă de email validă, la care să poată fi livrate premiile. În caz contrar, premiul va fi reportat sau atribuit altui concurent.

11. Vor fi eliminate din concurs textele care violează gramatica și ortografia limbii române.

12. Titlul acestui material este doar o licență. Șansele matematice nu au fost calculate exact.