Tag Archives: fest

Rockstadt 2015, festival într-un oraș complet indiferent la turiști (FOTO, VIDEO)

Trăim într-un univers indiferent la existența noastră – unul dintre principiile după care îmi ghidez viața a devenit emblematic și definitoriu pentru Rockstadt Extreme Fest, eveniment ajuns și trecut (phew!) de cea de-a treia sa ediție. Rîșnovul, prin autoritățile sale, ne-a primit însă cu o lehamite depășită doar de cea pe care o am acum, cînd încerc să descriu nepăsarea cu care metaliștii au fost întîmpinați de măreața municipalitate. Organizatorii au reușit să facă, e drept, un mare pas înainte, pentru că și-au dat silința să mai repare dintre neajunsurile ediției anterioare. Luați și citiți pînă la capăt, ca să vedeți și ce teme au lăsat nefăcute – în caz că nu v-ați documentat și voi la fața locului, ca subsemnatul.

Rîșnovul arată cam ca-n 1600, cînd armata lui Mihai Viteazu a jefuit localitatea
Rîșnovul arată cam ca-n 1600, cînd armata lui Mihai Viteazu a jefuit localitatea

În 2014, făceam haz de necaz despre străzile scurmate din centrul orașului pe care probabil că ultima oară l-au asfaltat coloniștii ăia nemți veniți de la Rin în secolul al XIII-lea. De unde să știm, naivii de noi, că în 2015 aveam să găsim de-a dreptul tranșee de buncăr antiatomic, învăluite în nori de praf ca pe Tatooine, fix în zona istorică și boemă a bătrînului Rosenau? Oficialii de acolo au decis că localitatea are nevoie urgentă de un tunel rutier subteran de 300 și ceva de metri și de o parcare cu 100 de locuri, taman pe sub nasul clădirilor istorice cu fațade căzute și neîngrijite. Asta, cu siguranță, le va lua ochii turiștilor de la trotuarele sparte și de la asfaltul ciuruit…

Parcarea subterană, salvarea turismului din Rîșnov
Parcarea subterană, salvarea turismului din Rîșnov

Dar standardul nepăsării birocratice față de turiști în general și față de metaliști în special a fost stabilit de condițiile drumului care ducea din oraș către cetate, acolo unde și anul acesta a fost amplasată scena pentru cele patru zile de festival. Două benzi rutiere strîmte și șerpuite printre copaci, luminate doar de trei becuri leșinate pe timp de noapte, dar circulate în dușmănie de cîrnații cu mașini, care nici la munte nu se îndură să-și coboare osînzele de la volan. Și care au găsit de cuviință să parcheze tărăboanțele pe benzile și așa înguste, pe unde treceau sute de metaliști în sus și în jos. De parcă nu era suficient de palpitantă aventura urcatului și coborîtului pe munte, prin serpentine, printre autoturisme în mișcare, pe o stradă în beznă și cam fără loc de adăpostit pietonii.

Slalom printre mașini - succes, roackere!
Slalom printre mașini – succes, roackere!

Printre meseriașii cu BMW-uri care depășeau pe linia continuă și printre camioane cu lemne trase în jos de gravitație, rockerii care urcau din oraș au avut de făcut slalomul cu cea mai mare miză – integritatea lor corporală – în drum spre perimetrul festivalului. Pe traseul care se apropie de un kilometru există vreo sută de metri de trotuar, dar nici măcar un semn de restricție – ca să nu mai zic de atenționare pentru dependenții de covrig, care în vreo cîteva rînduri au claxonat și chiar i-au înjurat pe metaliștii pietoni. Îi încurcau, mă înțelegeți…

WP_20150814_015

Ediția din 2015 a fost poate cea mai favorabilă pentru blatiști – anul acesta, la Rockstadt nu aveai de ce sări gardul, pentru că scena era vizibilă din cel puțin vreo trei locuri absolut gratuite și chiar ne-am gîndit dacă nu cumva puteam să facem economie la banii de bilete. De exemplu, puteai admira artiștii în toată splendoarea lor chiar de la intrare.

Scena, perfect vizibilă din poartă
Rockstadt 2015 – Scena, perfect vizibilă din poartă
Rockstadt 2015 - Audiție plăcută din backstage
Rockstadt 2015 – Audiție plăcută din backstage!

Și în perimetrul cu baruri și dughene de mici din spatele scenei puteai auzi binișor trupele, iar vreo cîțiva metaliști mai aventuroși s-au urcat pe dealul aflat pe partea opusă intrării, de unde aveau cîmp deschis către scenă. Pe unul dintre îndrăzneți chiar l-am reperat în vreo două rînduri pe ramurile unui copac, unde avea instalat și un hamac.

Rockstadt 2015 - Transparență maximă
Rockstadt 2015 – Transparență maximă peste gard

În perimetru, am remarcat cu plăcere că organizatorii au învățat ceva din greșelile lui 2014. Pentru început, budele n-au mai stat spate-n spate cu bucătăria, ca anul trecut. În al doilea rînd, oferta de la catering a fost diversificată masiv, spre bucuria mea de gurmand profesionist, iar prețurile pentru haleală s-au încadrat în limitele decenței. Un pas înainte față de ediția anterioară a fost că bucătarii chiar s-au mișcat cu talent și n-au mai ținut rockerii hămesiți să aștepte două ore un gulaș, iar la Food Court au primit bani d-ai noștri, nu jetoane d-ale lor. Chiar a fost de unde alege – oferta a inclus chiar și un tăuraș la proțap, alături de ciolan rotisat, cartofi ungurești, fasole, cîrnați, prăjituri… În fine, nebunie!

Rockstadt 2015 - Food Court civilizat, cu banii jos
Rockstadt 2015 – Food Court civilizat, cu banii jos

Cartofii pe care i-am luat noi gagicilor au fost cam pripiți, iar dintre cele patru porții de fasole cumpărate de noi n-am văzut două la fel ca gramaj – aia luată de Pisică a fost imensă, iar aia pe care mi-a dat-o mie cumătrul era cam jumătate dintr-a ei – dar, ca imagine de ansamblu, frontul alimentar a ieșit pe plus în 2015.

Rockstadt 2015, standul Haxen Konig - ce nume bun pentru o trupă de barbarieni!
Rockstadt 2015, standul Haxen Konig – ce nume bun pentru o trupă de barbarieni!

Pe lîngă tradiționala bere la dozator cu care am început deja să mă învăț, precum beduinul cu arșița deșertului, am remarcat că organizatorii au venit și cu vin la halbă – alb sau roșu – ideal pentru barbarienii care voiau să se pună în cap rapid și irevocabil. Sortimentul roșu a fost tare și taninos de-ți amorțea limba și, ulterior, tubulatura internă, adică exact cum îmi place mie. Cel alb era mai de cursă lungă, însă două halbe de Segarcea la dozator ar fi cîștigat competiția ebrietății fără probleme în fața a patru halbe de bere. Și au costat la fel, adică un jeton fiecare.

Bună sau proastă, tot berea a fost de bază
Rockstadt 2015 – Bună sau proastă, tot berea a fost de bază

Apa plată s-a găsit la preț de supermarket, iar sclifosiții ca mine, sătui de bere, au mai avut în meniul de opțiuni și trei sortimente de cidru la doză, tot la prețul unei beri. Decizia mea a fost ușor de anticipat, chiar dacă loteria băuturilor îmbuteliate mi-a adus printre altele două sticle de apă și două cutii de cidru la temperatura saunei – în fine, am trăit și clipe mai grele, nu-i așa o tragedie. Oleacă de tragedie a fost însă să văd iarăși cozi la bere, în special atunci cînd aflam, la capătul a 20 de minute în picioare, că dozatorul cu zeama pe care ne-o doream nu funcționează. Temporar, desigur.

Rockstadt 2015 - cozi la bere
Rockstadt 2015 – cozi la bere

Jetoanele au costat șase lei bucata, ca în 2014, și duduița care le vindea chiar mi-a dat bon fiscal atunci cînd l-am cerut. Tokenurile nu au putut fi returnate, ceea ce a însemnat că decizia de bețivănire trebuia cumpănită temeinic înainte. Am remarcat cu mare bucurie și zonele de chill-uială amenajate cu fotolii de plastic și baloți de paie, care s-au dovedit chiar utile atunci cînd bătrînețile m-au răpus și am avut nevoie să mă tăvălesc pe ceva moale.

Rockstadt 2015 - Pisica chill-uiește în paie
Rockstadt 2015 – Pisica chill-uiește în paie

Însă nu haleala și pileala au fost principalul motiv pentru care vreo trei mii (estimarea mea) de metaliști s-au adunat în vîrful dealului, deasupra orașului istoric nepăsător la existența pletoșilor, ci metalul. Chiar și după cele două anulări care m-au durut pînă în măduva oaselor, adică Brujeria și Cattle Decapitation, tot a fost de unde alege. N-am fost să pontez crucea întoarsă la toate formațiile, ci doar la alea care m-au interesat – că festivalul nu e loc de muncă decît pentru promoteri. De departe, trupa ediției mi s-a părut Moonspell, care a interpretat integral albumul meu preferat, Wolfheart, lansat în urmă cu exact două decenii. Portughezii au sunat meseriaș, au vorbit cu publicul, au făcut lumea să sară și să urle – dar mai presus de orice au fost de o modestie impresionantă. O lecție de respect față de spectatori pe care ar putea să și-o noteze și vreo cîțiva metaloizi localnici de pe la noi!

Am mai sărit cu bucurie drăcească la îngrozitorii Enslaved, Marduk, Taake și At the Gates. La ultimele trei din enumerare am remarcat însă că vocaliștii au avut ceva de împărțit cu microfonul. Hoest a fost primul care a început să facă semne disperate spre obscene către dispozitivul din care a și scos cablul de vreo cîteva ori bodogănind ceva doar de el știut. La Marduk, în afara gîlcevei cu microfonul, am mai remarcat lipsa hitului pe care toată lumea presupun că l-a așteptat – dar pe care nimeni nu l-a cerut – “Dracul va domni din nou”. Să vii atîta drum pînă în Transilvania și să ratezi o asemenea ocazie mi se pare o scăpare de neiertat nu doar din partea managementului trupei, dar și din partea fanilor. N-am auzit nici o cerere de bis, suedezii au fost lăsați pur și simplu să plece de pe scenă, iar zbieretele mele din flancul fundaș drept n-au răzbătut mai departe de urechile lui Octav. La fel de rapid au evacuat scena și headlinerii, At the Gates, în timp ce publicul făcea calea-ntoarsă către standurile cu mici și bere (da, erau și mici).

Rockstadt 2015 - Dracul va domni data viitoare
Rockstadt 2015 – Dracul va domni din nou data viitoare

A fost ceva agitație și pe scena mică, despre care pot spune doar că n-a crescut față de 2014. În prima seară, trupele adunate acolo puteau fi clasate rapid în două categorii: agitații și leșinații. Agitații au băgat brutal cu șaișpătrimea și cu răcnetele, dar fără prea multă melodie – nu mă porniți să discut despre originalitate sau despre inspirație. Leșinații, în schimb, dădeau trei note pe minut, din niște piese unde încă nu-s dumirit cum își numărau măsurile. În fine, nimic remarcabil din ce-am auzit eu, iar din ce-am ratat am înțeles că Argus Megere ar fi meritat ceva atenție. Din următoarele zile, am reținut de la scena secundară că pot trece prin viață liniștit și fără să ascult Transceatla sau Tiarra. Tot la dezamăgiri, dar de data asta de pe scena mare, putem nota și Ensiferum, trupă care îmi plăcea pe albumele de studio, dar care m-a convins că live este o mizerie, în special din cauza polifoniilor pe voce, vecine cu penibilele coruri nocturne de bețivi de sub ferestre.

Rockstadt 2015 - băncuțele cu bere, locul optim de ascultat scena mică
Rockstadt 2015 – băncuțele cu bere, locul optim de ascultat scena mică

Cu temele nefăcute i-am prins pe organizatori la un capitol pe cît de dureros, pe atît de împuțit. Budele băieților au fost din nou prea puține și au cedat, în special în ultima seară. S-a lăsat cu bălți fetide de urină, de mi s-a întors stomacul, așa învățat cu greul cum este el… Toaletele au fost locul unde junghiul și tusea și-au dat mîna tovărășește, iar apoi au trecut la fapte antisociale. Două pisoare cu patru locuri și opt cabine erau oricum puține, dar tîrtanii infiltrați printre rockeri au avut grijă să-și bată joc și de alea – au aruncat în ele chiștoace, cutii de cidru, halbe goale, țiple de la pachetele de țigări și naiba mai știe ce, de le-au făcut și mai greu de utilizat.

Cozi la buda bărbaților n-au fost, pentru că nimeni nu a găsit de cuviință să stea la rînd – a fost concurs de băgat în față. Prin urmare, mulți metaliști presați la vezică au ieșit din festival și au folosit cea mai black metal budă posibilă, intitulată In the Woods. Ceva mai bine, îmi spune Pisica, a fost la gagici. Avantaj fetele, ce să zic… Necazuri cu toaletele am înțeles că au fost și în camping, unde unele dintre sursele mele corturare mi s-au plîns că ar fi existat prea puține dușuri și că vidanjele n-ar prea fi trecut prea des. Opt dușuri pentru băieți, opt pentru fete și cîte șase bude, ca să fiu mai precis, la 400 de corturi.

Rockstadt 2015 - impresii de spectator
Rockstadt 2015 – impresii de spectator

Recomandările mele pentru Rockstadt 2016, unde My Dying Bride și Carach Angren au confirmat deja prezența, ar fi următoarele:

1. Mai multe bude la băieți.

2. Echipe de securitate ceva mai prezente și în public.

3. Reguli stricte și sancțiuni pentru nesimțiții care aruncă gunoaie pe oriunde prind, în special la budă.

4. De dragul încasărilor, să amplaseze scena într-un loc mai puțin vizibil din stradă.

5. Încă niște dozatoare de bere și organizare mai temeinică la frigiderele cu băuturi.

6. Ceva mai puține trupe, dar mai bune. E păcat să disipezi energia publicului la warm-up, iar oamenii să fie leșinați la headliner.

7. Iluminat public pe calea de acces către festival și chiar un trotuar – dacă primăria Rîșnov are bani de un pasaj subteran, poate îi rămîne ceva mărunțiș…

8. Semnalizare rutieră pentru șoferii cretini care conduc cu 90 la oră prin mulțimea de rockeri – eventual o convenție de închidere a traficului în zonă pe durata festivalului.

9. Camping mai la umbră, pentru rockerii care nu vor să se trezească la 7AM, cînd începe sauna corturară.

Știu că problemele sesizate la punctele 7 și 8 țin de administrația publică locală, dar birocrații nu mișcă un pai dacă nu-s trași de mînecă și terorizați. Iar mai bine decît organizatorul nu cred că-i poate hărțui nimeni, că interesul e al lui ca rockerii să vină la festival cît mai mulți și să plece cît mai teferi.

Acestea fiind spuse, succes mai mult la ediția din 2016 – unde nu sînt foarte sigur că ne vedem…

Scandalos | Promoterul Rockstadt le datorează scuze metaliștilor vasluieni

Dragă domnule Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, aș vrea să înțelegi că ai greșit și că ai insultat la grămadă o bună parte a metaliștilor care au bilet la Rockstadt Extreme Fest 2015, împreună cu toți cei 375.148 de locuitori ai județului Vaslui, cărora le-ai adresat public, așa cum se vede și în fotografia anexată la acest articol, urările tale de respect. Respect în ghilimele, pentru că mie obrazul nu-mi permite să reproduc vorbele pe care ai găsit de cuviință să le arunci, atunci cînd ai rămas fără argumente logice într-o discuție – zic eu decentă – cu mine.

Pînă azi, pe la ora 14, chiar îmi erai simpatic. Te crezusem unul dintre puținii promoteri de evenimente underground care țin la tăvăleală și care știu să participe civilizat la o dezbatere. Ai avut grijă să-mi răstorni în mod brutal opinia la 180 de grade. Mai întîi ți-ai luat foc din cauza unui articol chiar simpatic despre Rockstadt Extreme Fest. Unul în care le explicam rockerilor că se pot descurca la Rîșnov chiar și cu bani puțini. O idee bună și care ar ajuta un promoter, cred eu, că și banii puțini sînt tot bani, mai ales dacă ești pus pe încasat. Dar bag de seamă că oricum nu ai stat să-l citești, ai început să faci spume de la titlu.

Din reacția matale, mai să zic că te deranjează rockerii sărăntoci, că mi-ai sărit la beregată ca codobatură care-și simte cuibarul amenințat. E dreptul tău, eu ți-am răspuns cu argumente. Mi-ai numit site-ul un cancan penibil, deși țin minte că inițial îți plăceau articolele mele. Nu-ți pot schimba eu opinia la care ești îndreptățit, pot doar să constat că tuturor le plac scrierile mele, pînă în clipa în care îi vizează. Ți-am arătat că am 30.000 de cititori care m-au apreciat doar în ultima lună, chiar dacă modestele mele articole nu întrunesc toate criteriile de TRV din manualul dumitale de adevărat metalist. După care, din senin, cînd ți-ai dat seama că ți s-au epuizat replicile, ai dat cu ghioaga în heleșteu și ai înjurat întreg județul meu natal.  Într-un limbaj de șef de galerie al unei echipe din divizia D, corcit dintr-un geambaș de robi și o birjăreasă, crescut și educat apoi de cerșetori într-un sălaș de hoți. Cam ăsta ți-a fost registrul. Crede-mă, sînt absolvent de Litere, specializarea Jurnalism și Științele Comunicării! Chiar mă calific drept expert în domeniu.

Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, insultă județul Vaslui
Ștefan Zaharescu, a.k.a. Buvnitz Buvnitzescu, insultă județul Vaslui

Acum, pe bune, cred că e timpul să ne definim relația. Eu sînt un metalist plătitor de bilet, care are blog și care e de meserie jurnalist. Mă duc la concerte și scriu despre ele, de cele mai multe ori pe banii munciți de mine. Iar Rockstadt reprezintă cel mai mare efort financiar depus pentru a participa la un eveniment metal din România: drum, potol, cazare într-un oraș mic și fără prea multe locuri la hotel… Și plătesc fără să regret. Tot ce vreau, în plus față de spectacol, este ca părerea mea să fie ascultată. În special de promoter.

M-ai văzut cu ochii tăi la coadă la bilete pentru Rockstadt 2015, cînd gagica mea se îngrămădea cu roackerii în rînd ca să le cumpere, în vreme ce eu vorbeam la telefon cu redacția RT, în față la Private Hell. Sigur m-ai remarcat, că ți-am complimentat noua tunsoare. Bilet am cumpărat și anul trecut, deci mă calific în categoria “return customer” – unul care mai vine și a doua oară. Îmi iau singurul concediu al verii ca să fiu prezent la Rockstadt, deși cu banii lăsați acolo aș putea să fac un all-inclusive de pomină în Turcia. Sau aș putea marca și eu un Brutal Assault. Sau aș sta de două ori pe atît în Vama Veche, la cort. Dar vin la Rîșnov, pentru că țin la metalul nostru.

Rockstadt Extreme Fest 2014
Rockstadt Extreme Fest 2014

În orice caz, sînt un client îndreptățit să își expună experiența căpătată în urma folosirii produselor și serviciilor plătite cu bani munciți. Un client pe care matale l-ai înjurat direct, la pachet cu un județ întreg. Aș vrea să-mi mai arăți un furnizor de servicii care îi oferă sex oral cu voie sau fără de voie unui client care are o sesizare sau o sugestie făcut. La shaormerie ți-a luat cineva județul în balon, atunci cînd ai cerut fără cartofi? Tipul de la cablu te-a trimis să-l bîjbîi în izmene după ce te-ai plîns că nu prinzi Super One HD sau Minimax? Mă îndoiesc! Tu ce scuză ai?

În calitate de prestator, ar fi bine să iei notițe atunci cînd ți se adresează un client și să faci corecturile necesare sau măcar să oferi un răspuns frumos de PR dacă altceva nu poți. Nu să arunci cu arme de insultă în masă. Așa cum eu răspund politicos comentariilor nu întotdeauna prietenoase la adresa blogului meu, unde accesul e gratuit, ai putea și matale să te prefaci interesat să îmbunătățești experiența rockerilor care vin la festivalul unde intrarea e pe bani iar distracția e pe și mai mulți bani. Crezi că exagerez?

Bilete la Rockstadt Extreme Fest 2015
Biletele noastre la Rockstadt Extreme Fest 2015

Dar matale nu. Ai zis că-i mai bine să oferi m**e la tot județul de unde mă trag. Și de unde o să vină, după știința mea, o gașcă de vreo 30 sau mai mulți metaliști care au strîns ban la ban, din august 2014 încoace, ca să fie prezenți la marele festival dintre munți, din 2015. Festivalul ăla pe care și eu, apropo, ți l-am promovat fără să cer în schimb nici măcar o pungă de semințe. Din solidaritate de metalist.

În Vasluiul pe care tocmai l-ai înjurat sînt profesori, sînt medici, oameni care trag de un salariu vai mama lui, dar care și-au pus deoparte în fiecare lună cîte 10 euro ca să vadă în august Moonspell, Ensiferum, At the Gates și Taake. Eu și echipa mea de moldoveni sîntem o excepție, că avem oleacă mai multe parale în bancă decît alți metaliști. Anul trecut, noi patru (dintre care trei vasluieni) am lăsat cel puțin 500 de euro în Rîșnov. Nu o să detaliez acum pe ce am primit bon fiscal și pe ce nu, dar pune măcar 100 de euro cheltuiți la eveniment de fiecare dintre ceilalți 30 de metaliști vasluieni și o să obții jumătate din onorariul unei trupe de pe la ora 20. Ți se par de colea banii ăștia? Adu-ți aminte că, statistic vorbind, vasluienilor le e de patru ori mai greu decît celor din Capitală să adune banii necesari pentru un eveniment precum Rockstadt. Ai putea arăta un pic de respect pentru niște rockeri cu adevărat devotați cauzei. Dar nu, matale le dai m**e de la înălțimea scaunului de mare organizator. Ce mai, ești un șmecher… 

11707536_503900579759381_831455903675706034_n

Însă mai îngrijorător este faptul că un promoter de metal abdică atît de simplu și atît de laș de la principiile care ne definesc mișcarea. Principii care încep cu respectul reciproc și cu toleranța, iar tu ai tras apa cu nonșalanță peste aceste valori fundamentale ale rockerilor. Și te-ai comportat ca un laș, pentru că ulterior ai editat comentariul și ai șters insulta. Prea tîrziu, pentru că fapta a fost comisă și am aici dovada. Ai jignit un județ întreg, 375.148 de cetățeni care nu ți-au făcut nimic, dintr-un județ unde s-a născut, în 1994, formația Eternal Mourning, cea care cînta black metal pe cînd matale erai încă la grădiniță. Iar eu eram chitarist în trupa aia și tu știi. Se vede, domnule Zaharescu Ștefan, cît respect ai pentru plătitorii de bilet și pentru metaliștii care au făcut pionierat în România, țară la al cărei regres văd că insiști să contribui cu forțe sporite.

Dar, cu înțelepciunea pe care mi-a dat-o vîrsta, sînt dispus să accept personal scuzele tale. În scris și în public, fără să le ștergi după 30 de secunde. Iar ca să le accept mai ușor, m-ar ajuta foarte mult să donezi banii încasați de la rockerii vasluieni unui centru social sau unei grădinițe din Vaslui. Îți găsesc eu vreo cîteva dintre care să alegi. Oferta mea expiră în 24 de ore din momentul publicării textului. 

Îndreptar de metalist | Supraviețuiește cu brio la Rockstadt 2015

Roackere, dacă n-ai dat încă pe la Rockstadt Extreme Fest și acum te încumeți pentru prima oară, ia aminte ce-ți scrie aici veteranozaurul Ursu, care te vrea întors acasă fericit, întreg și cu amintiri de împărtășit la tot colectivul de metalofagi unde cel mai probabil activezi. Pe data de 16 august 2015, o să-i mulțumești subsemnatului și zeilor Valhalei care m-au scos în calea ta, pentru că tocmai sînt pe cale să te învăț cîteva trucuri de supraviețuire în frumosul – dar semiruinatul – orășel aproape turistic de la munte. Nu e cazul să iei notițe, doar dă-ți un print după textul ăsta.

Rockstadt Extreme Fest 2014 - grup de supraviețuitori
Rockstadt Extreme Fest 2014 – grup de supraviețuitori

O să-ți stabilesc un buget minim de 10 euro pe zi pentru mîncare și băutură, ca să vezi că e simplu să te încadrezi chiar și într-un portofel de avarie. Iar dacă te numeri printre metaliștii care dispun de mai multe parale, poți să consideri acest articol un îndemn la moderație și la economisire – ca să intru în grațiile lui Isărescu și să-mi mai trimită niște autografe d-ale lui, pe care le apreciez enorm.

Transportul și cazarea nu intră la socoteală, precum nici biletul de intrare la festival. Cum ajungi acolo și pe ce pui capul noaptea e fix șpaga ta, din acest punct de vedere Forța și selecția naturală fie cu tine! Dar, dacă ai venituri subțirele, e cel mai indicat să-ți iei biletul în presale, să te lipești de portbagajul unor prieteni mai înstăriți la dus și la întors ori să faci uz la maximum de reducerea CFR pentru studenți și elevi, dacă o ai. În egală măsură, cortul salvează vieți. Dacă n-ai, fă rost! Dacă n-ai de unde face rost, combină-te repede cu cineva care are și care e dispus să te țină în brațe noaptea. Alege cu grijă, că așa încep multe filme proaste…

Mihai Ursu în prospecție prin Rîșnov
Mihai Ursu în prospecție prin Rîșnov

Hunger Game on!

Însă acest articol este despre mîncat și băut la Rockstadt Extreme Fest 2015. Sfaturile de mai jos se bazează pe experiența directă din 2014 și tare m-aș bucura ca unele necazuri de care am dat atunci cu scăfîrlia să fi intrat deja în istorie. Deci ai 45 de lei pe zi din care să bei și să mănînci – și să fumezi, dacă ții neapărat. Opțiunea e a ta, dar scazi din start 12 lei sau mai mult – prețul celor mai penale țigări timbrate de pe piață. Dacă pe cele 4 zile crezi că te descurci să dai din cap și să rulezi în același timp, ia-ți un pachet de tutun pentru rulat. Marca pe care o fumez eu costă 38 de lei la 40 de grame, iar foițele și filtrele te duc la 45. Ca preț, ieși cam tanda pe manda, însă măcar tutunul de rulat nu e o mizerie infectă ca mahorca din pachete – consolează-te cu asta cînd o da cancerul peste tine!

Unde e mai bine să nu-ți pierzi vremea și nervii

Din start îți recomand să eviți restaurantele localității-gazdă. Nu e vorba neapărat de prețuri sau de calitate – pur și simplu în 2014 noi am pierdut o grămadă de timp ca să dăm o comandă și apoi ca să fim serviți. E în regulă să vii acolo în restul anului, dar pe durata festivalului parcă dă strechea în ei. La bodega-fanion a orașului, Rosenau, am ajuns la performanța să stăm o oră și ceva fără ca măcar vreun chelner să ne ia comanda în ultima zi a festivalului din 2014. În celelalte zile, durata medie de așteptat era oricum de 40 de minute pînă se înființa cineva să ia comanda la haleală, dar în acea ultimă zi a fost ca toți dracii. Ospătarii treceau pe lîngă noi fără măcar să ne spună ceva – chiar și doar să ne arate ușa, ca să nu mai pierdem timpul. Patronii nu au anticipat că niște mii de rockeri veniți în Rîșnov o să vrea să mai și halească, prin urmare au lăsat întreaga bombă cu două etaje și 400 de locuri pe seama a trei chelneri vai de mama lor. Am pierdut vreo două trupe din cauza serviciilor de la Rosenau în 2014, unde așteptai 40 de minute ca să dai comanda (dacă apucai să o dai) și mai așteptai o oră să vină mîncarea.

Restaurant Rosenau, unde nici chelneri n-au
Restaurant Rosenau, unde nici chelneri n-au

Să nu vă imaginați că dacă schimbați locul schimbați și norocul. Nicidecum! Am mai încercat împreună cu Octav și cu gagicile noastre de pe inventar să găsim ciorbă de burtă (bețivi, ce vreți!?) și n-am găsit decît probe de anduranță pentru nervi și pentru răbdare. Același tratament ne-a fost servit la toate crîșmele din Rîșnov, în zilele de festival. Cu alte ocazii, trebuie să menționez că personalul s-a mișcat cu talent – prin urmare nu e o problemă de incompetență, ci doar de proastă organizare. Oamenii au fost copleșiți cu prea multă muncă odată cu sosirea batalioanelor de metaliști și n-au mai făcut față. Evident, ponoasele le-au tras tot rockerii, care la final au mai și achitat o notă de plată medie de 50 de lei de persoană… Cam mult pentru proiecția noastră de buget!

“Pune-i și două bucăți de carne!”

Dacă mersul pe jos îți dă cu virgulă, poți juca riscant și să te combini la un gulaș la botul scenei. Eu am jurat strașnic că n-o să mă mai prindeți cu mîncarea la cazan de acolo în sistemul digestiv, după ce anul trecut m-am stricat îngrozitor la pîntece din pricina tocăniței de campanie servite acolo contra unui modest jeton. În prima zi, iarăși am făgăduit că la gulaș nu mă mai bag, după ce un nene, aflat într-o evidentă pasă de generozitate, i-a suflat cucoanei de la polonic “Pune-i și două bucăți de carne” – două, cîte jetoane costa chifligeala aia de cartofi 95%. Dar stați, că nu-i totul pierdut! La aceeași dugheană cu gulaș stătea nebăgat în seamă de nimeni kaiserul pe grătar cu pîine. Unul sau două jetoane costa, însă a fost Dumnezeu să rad unul din ăla după o seară întreagă pe vin roșu vărsat – care a costat fix cît berea și a venit în halbe la fel de mari. Dar asta e deja altă discuție…

Ceva mai gustoasă și parcă mai rezonabilă la preț era mîncarea de dinaintea barierei complexului, unde am ras împreună cu o hoardă de metaliști vreo 50 de mici cu muștar, care ne-au costat în total 75 de lei sau cel mult 100. Chiar nu mai știu, că oricum am făcut cheta și am băgat în noi ca niște balauri înfometați ce eram, iar la final a trebuit să mă sacrific (tot eu, sărmanul) și să rad ultimii trei mititei pentru care nimeni nu mai avea spațiu la ghiozdan. În cinci sau șase roackeri cîți eram, socoteala ne-a dat pe plus tuturor. S-a strigat bingo cu damf de usturoi, adevărata aromă a victoriei metaliste asupra inaniției!

Peste drum de Rosenau există un magazin cu produse tradiționale
Peste drum de Rosenau există un magazin cu produse tradiționale

Soluții de avarie pentru rockerii cu bani puțini

Dar puteți scăpa cu și mai puțini bani – dar și cu mai puține pretenții – dacă vă reorientați. Peste drum de Rosenau, de exemplu, există un magazin cu alimente tradiționale excelente. Am uitat ce prețuri exacte aveau produsele, dar sigur costau mai puțin decît la București. Ne-am aprovizionat de acolo o dată cu vreo sută și ceva de lei și am făcut burțile de ghiolban aproape două zile cu cîrnați, șorici, pîine tradițională, salată, leberwurst, pastramă și încă niște nebunii. Au fost de ajuns pentru mine, pentru Octav și pentru cele două frumoase gagici ale noastre, mai exact. Nu departe de magazinul cu pricina, găsiți o piață agroalimentară, unde am înțeles că produsele ar fi chiar și mai accesibile ca preț – iar producătorii sînt de prin părțile locului.

Billa - sort of
Billa – sort of

Încă și mai ieftin puteți ieși dacă dați talpă din bocanci și vă aprovizionați de la Penny Market, respectiv de la Billa – cel puțin eu țin minte că Billa se numea dugheana unde-mi făceam eu cumpărăturile în Rîșnov și pe care Google Maps o prezintă drept altă nu știu ce năzbîtie acum. În ambele magazine găsiți – în regim low cost – salam și parizer din ăla pentru navetiști, la 5 lei kila și la ale căror ingrediente preferi să nu te gîndești. Așa e, dar n-ai venit la sanatoriu, ai venit la festival, iar misiunea ta e să faci mațul gros pentru Moonspell, nu să te apuci de regim. Lasă că ai timp pentru diete după ce revii acasă! Am găsit la Billa oferte de salam gata tăiat – și încă marfă oarecum peste media calității de supermarket – la 5 lei 400 de grame, pentru că mai avea trei zile de valabilitate. Realizezi că în mîna rockerilor nici trei minute nu o să mai vadă lumina Soarelui mizilicurile alea, deci nu te mai uita pe etichetă ca pricinosul! Am băgat și eu și am supraviețuit să vă împărtășesc povestea, deci dați-i cu încredere!

Atenție la tren, mai ales dacă ați consumat ceva...
Atenție la tren, mai ales dacă ați consumat ceva…

Mîncarea-i fudulie, băutura-i tragedie!

Cu băutura e altă poveste. Berea de la festival a fost anul trecut în gama mediocrității generale de pe la evenimentele cu metaliști. Scumpă și mai mult proastă decît bună, pentru varianta la tap, respectiv scumpă și servită în mod absurd în cazul celei la doză – doar Silva Black anul trecut, probabil după sufletul majorității plătitorilor de bilet. Cînd spun că era servită absurd mă refer în special la obligația barmanului de a-ți turna doza într-o halbă de plastic, cică din motive de siguranță. Eu încă n-am văzut om ucis cu o cutie de bere, dar dacă știți vă rog să-mi împărtășiți și mie pățania. Am aplaudat însă apariția vinului roșu vărsat, tot la halbă, care mi-a uns beregata și sufletul întunecat și care a venit la același preț cu berea vărsată, în halbă de 400.

Pentru cei cu ochii la bugetul de 45 de lei pe zi, mai există chioșcurile de la barieră. N-am intrat în ele, vă mărturisesc, dar am înțeles că acolo se găsea bere la preț de magazin – și asta la cinci minute de mers pe jos față de scena principală. Exista chiar și bere la PET, ceea ce înseamnă că teoretic ți-ai permite 6 bombe cu drojdie fermentată și vreo doi mici pe zi din suma alocată mai sus. Adică 12 spre 15 litri de bere la fel de proastă ca aia din festival, deci mai mult decît poate înghiți chiar și cel mai crunt bețivan al planetei. Singura chichiță e că berea la PET trebuie executată rapid, cu un tovarăș sau chiar cu doi, pentru că în 30 de minute de la desfacere se transformă într-o zoaie mega-zăbăloasă, pe care n-ar bea-o nici măcar unul care tocmai a scăpat după o lună în Sahara. Dacă ții cont de asta, te descurci, la o adică…

Metaliștii bețivozauri dornici de economii și de hălăduială pot iarăși să acționeze în sensul istoriei și să-și facă stocurile la supermarketurile din Rîșnov, unde aceleași produse de alcoolizare colectivă și reciproc avantajoasă costă cu un leu-doi mai puțin decît la chioșcuri. E oleacă de mers pe jos și probabil riști să pierzi o trupă-două pe durata deplasării, dar dacă leii ăia chiar contează, atunci nu mai sta pe gînduri! Doar că totul trebuie consumat înainte de poarta festivalului, unde n-ai voie cu nimic din afară.

Death metal victory!
Death metal victory!

 

În concluzie, iată un meniu teoretic de 45 de lei pe zi la Rockstadt Extreme Fest:

– cafea de la chioșc sau ness adus de acasă – 3 lei/zi

– țigări cu timbru, cel mai penal model – 12 lei/zi

– două PET-uri de bere cu marcă (nu BERE BLONDĂ BILLA) – 14 de lei 

– parizer cu pîine de la supermarket – 7 lei

– 12 lei pentru două jetoane de bere la headliner (n-o să pleci tocmai atunci să bei afară!)

– ok, faci cheta pentru trei lei, să îți ajungă!

Știu că nu e tocmai boierie de banii ăștia, dar măcar nu mori de foame și vezi oricum niște trupe mișto. Poartă-te frumos cu lumea și poate-ți mai face careva cinste cu o bere, combină-te cu o rockeriță/un rocker mai cu bani și viața devine mult mai simpatică. Adu-ți aminte, 10 euro pe zi reprezintă un buget de supraviețuire, nu de nabab, dar gîndește-te că străbunii noștri geto-daci au dus-o și mai rău: pe vremea lor nu existau nici euro, nici festivaluri, iar singurul metal din viața lor făcea parte din tăișul vreunei săbii. Deci nu te mai văicări ca o divă și dă din cap! Succes!