Tag Archives: eveniment

Dezbatere metalistă | Cum spargem impasul din scena underground

M-am hlizit cu entuziasm şi chiar am aplaudat prima oară cînd am citit pe net ştirea despre un metalist suedez care a primit din partea statului ajutor social ca să meargă la concerte, după ce un medic l-a diagnosticat cu dependenţă de heavy metal. Diagnostic, nu suferinţă, cred că aţi remarcat diferenţa – metalul provoacă durere doar dacă e folosit ca armă. Pentru mulţi, o subvenţie de stat pentru mers la festival cred că înseamnă un vis devenit realitate – pentru că, indiferent de banii pe care îi ai, patru zile de metal departe de casă te cam storc la portofel. După care am început să mă uit cu atenţie la scena noastră underground şi am început să mă întreb dacă n-ar fi indicat ca metaliştii de la noi să-şi ia repede cetăţenie suedeză. Oricum, au acolo nişte trupe alături de care e o onoare să fii concetăţean… Însă, mai mult decît orice, scena noastră de metal nu s-ar supăra să primească nişte injecţii de capital, pentru că – financiar vorbind – e cam în perfuzii.

IMG_4314

Puţine par să meargă pe roze în metalul underground din România, mai ales atunci cînd amplificatoarele se sting, halbele de bere sînt măturate şi în scenă intră un contabil frigid cu balanţa de sold la final de eveniment. Şi la noi, în cea mai săracă ţară a Uniunii Europene, metalul este subvenţionat, dar nu de stat. Statul – reprezentat de primării, de consilii sau de ministere – finanţează glorios concerte gratuite cu Iris, cu Holograf sau Voltaj, în special atunci cînd se simte miros de alegeri. Metalul, însă, îl subsidiază miile de rockeri care participă la fenomen pe banii lor: promoterii, trupele şi fanii.

Promoterii în permanenţă se plîng că e o performanţă la noi să ieşi tanda pe manda, chiar şi după un festival considerat de succes. Că trebuie să faci profit din altceva ca să-l investești în metal. Doar în 2015, un mare festival s-a dus în cap chiar înainte de prima lui ediţie, un altul a avut poate 3.000 de oameni pe seară, iar o formaţie legendară precum Cannibal Corpse abia dacă a convins cîteva sute de metaloizi să iasă de pe Facebook şi să aterizeze la Arenele Romane. Oricît ar fi de entuziasmat şi de devotat fenomenului un promoter, afacerea asta cu metale e tot pe bani. De cîte ori ar risca un rocker să-şi pună casa amanet ca să aducă o formaţie de peste Ocean în Drumul Taberei sau la Dorohoi, fără să aibă garanţia că publicul prezent o să-i scoată măcar cheltuiala şi o să-i salveze hogeacul de la mezat? Probabil că nici unul dintre cei cu venituri de oameni normali. Atunci, de cîte ori să aşteptăm asta din partea promoterilor? Cam după al cîtelea eveniment la care oamenii vin cu bani de acasă ar fi rezonabil să dea cu abandon? Cine le-ar oferi măcar un cort în care să stea, dacă investitorii dau chix iremediabil?

Adam de la Dark Fusion, live la Arenele Romane
Adam de la Dark Fusion, live la Arenele Romane

 

Dar promoterii nu sînt singurii jucători în cadrul acestui angrenaj. Trupele, iar cele din underground în mod special, plătesc prin banii, timpul şi efortul consumat ca să ajungă la un nivel de performanţă suficient pentru a evolua pe scenă alături de greii din afară. Instrumentele costă mii de euro, chiria sălilor te cam seacă la ficaţi, amplificatoarele şi efectele nu-s deloc pe degeaba, orele petrecute la repetiţie, banii daţi pe înregistrări, pe promovare şi pe merchandise-ul ăla la care nu se uită nici naiba dacă pe taraba de alături se vînd tricouri cu o trupă străină mare, închirierea furgonetelor pentru deplasări la concerte – chiar şi în oraşul de domiciliu – toate astea îţi lasă nişte găuri în buget cît nebuloasa Andromeda. Iar cînd, în final, formaţiile capătă experienţă şi notorietate, constată că negocierile cu promoterii pot să le aducă onorarii simbolice sau cel mult decontarea drumului şi ceva d-ale gurii. Asta dacă nu ajung să plătească locul pe afiş. Pentru că, aţi citit mai sus, şi la promoteri e nasol cu banii.

CannibalCorpse

Aşadar, dacă n-ar exista niscai sponsori, nici evenimentele noastre parcă din ce în ce mai leşinate nu ar mai fi atîtea. Însă şi sponsorii ăia îşi scot banii de pe spinarea cuiva – dacă ei dau un ban pentru organizare, se aşteaptă să încaseze măcar doi pe produsele lor. Indiferent dacă vorbim de bere, de haleală sau de alte produse. Prin urmare, preţul final ajunge să fie plătit tot de metaliştii care vin la concerte. Aşa puţini cum mi se par mie cei prezenţi la evenimentele pe bani – şi parcă tot mai rari vara asta – oamenii ăia susţin fenomenul poate în egală măsură cu promoterii care îşi riscă banii ca să aducă în ţară formaţii la care altădată puteam doar să visăm.

Nota finală de plată, așadar, e pe umerii celor mulți și oarecum anonimi. Metaliştii plătesc cu banii lor strînşi numai ei ştiu cum, prin berile la halbă de plastic, botezate şi răsbotezate, dar care costă cît alea la sticlă din Centrul Vechi, prin cateringul unde te trezeşti că dai doi euro pe un pumn de nachos, cinci lei pe un mic, şapte lei pe o pungă de popcorn sau 10 lei pe o bere la doză. Dar şi puterea lor financiară are o limită. O familie de metalişti cu venituri medii cu greu îşi permite să meargă la un eveniment din afara oraşului de reşedinţă mai des de o dată pe lună. În cel mai fericit caz. Există rockeri care strîng ban la ban timp de 12 luni ca să meargă la un singur festival, dar care totuşi vin şi îşi lasă acolo agoniseala. Dar ei plătesc astfel pentru casa amanetată de promoter, pentru setul nou de corzi al chitaristului de la trupa din deschidere şi pentru diurna şoferului de dubă care i-a adus pe trupeţi la concert. Şi tot ce vor în schimb este să plece acasă cu amintiri frumoase, iar dacă au ceva de spus despre organizare să fie trataţi cu respect şi cu interes.

10957991_874435065948810_423549507_o

Dacă e să ne încălzească în vreun fel, mai roz nu e nici la alţii. Marile festivaluri precum cel de la Wacken dau pe pere ce iau pe mere, adică investesc banii scoşi în 2015 ca să organizeze ediţia din 2016. Iar la ei, biletele se evaporă mai rapid decît berea într-o zi de arşiţă – nu ca la noi, unde promoterii de o vreme parcă mai au un pic şi se roagă individual de metalişti să le cumpere. Însă nici aşa, organizatorii nu au reuşit să se îmbogăţească – nu financiar. Şi nici ei nu au de gînd să ceară bani de la stat ca să continue. Pe de altă parte, nu ştiu cîte concerte-mocăngeli sînt organizate anual în zonă.

Economic vorbind, cele mai importante resurse ale scenei de metal sînt fanii care plătesc și trupele care îi aduc în fața scenei. Restul e management. Promoterii, pînă acum, au reușit de fiecare dată să pice mai mult sau mai puțin în picioare și să recupereze casele amanetate, artiștii s-au făcut corporatiști cu normă întreagă ca să își poată finanța pasiunea, iar publicul, atît cît este, dă dovadă de atașament și de angajare prin participarea la evenimente. Întrebările mele către toți actorii din underground par simple (deși nu-s), dar aș vrea de la fiecare răspunsuri sincere. Ce putem face ca să avem mai mult public la evenimente, așa încît resursele scenei de metal să prindă puteri și mai mari? Avem prea multe evenimente pentru o bază de fani prea restrînsă ori cu bani prea puțini? Cum procedăm așa încît turismul metalist românesc să devină o sursă de venit și un reper pe harta Europei – așa-numitul export intern de servicii, despre care ați învățat la economie politică… Cine credeți că ar putea să se implice mai mult și cum?

Sper ca, din răspunsurile voastre, să ne dăm seama cam pe ce picior jucăm în liga metaliștilor internaționali și, cu puțină onestitate, să ne privim în oglindă ca să vedem cine sîntem, de fapt, și cum putem deveni mai buni. Vă mulțumesc de pe acum!

Smartphone de metalist | Marshall lansează telefonul dedicat melomanilor

Ați citit bine, iubitori de metale! Legendarul producător al amplificatoarelor Marshall, cele care fac posibilă muzica noastră iubită și brutală, se lansează pe piața telefoanelor inteligente – la un mod cît se poate de inteligent. Compania britanică a anunțat că pregătește aparatul intitulat – cum altfel – the London, instrument creat în jurul muzicii din el și nicidecum cu gîndul la alte năzbîtii cu blingăreală care i-ar putea cuceri poate pe fanii lui Smiley. Aparatul ar urma să ajungă pe piață, implicit în mîinile încornorate și înzorzonate ale metaliștilor, după 21 august 2015.

The London by Marshall
The London by Marshall (theverge.com)

Cine iubește rockul se va îndrăgosti la prima vedere de aparatul ce pare creat cu intenția de a deveni un accesoriu indispensabil, pe lîngă pentagrame, cruci și pandantive cu Mjolnir. Încă n-am avut bucuria să-l înșfac – ar fi fost o treabă – dar aspectul te cucerește din prima. Designul amintește de amplificatoarele al căror chip simbolizează rebeliunea muzicală, dar și sunetul profesionist la orice concert – underground sau mainstream. Rotița laterală aurită (hmmm, putea fi argintată…) controlează volumul și-ți lasă impresia că ai un potențiometru analog sub deget. Aparatul mai vine accesorizat cu o pereche de căști Marshall, pentru ca roackerii utilizatori să-și poată asculta muzica din telefon la cel mai înalt nivel de fidelitate. Vis, ce mai! Unde mai pui că dispozitivul are două ieșiri de jack pentru ca doi metaliști să se poată bucura simultan de aceeași melodie, fără să fie nevoiți să cumpere splittere sau, și mai rău, să stea fiecare cu o cască într-o ureche. Ați pățit și voi, nu? E ca și cum ai împărți o ciorbă folosind aceeași lingură…

Marshall Smartphone - the London
Marshall Smartphone – the London (theverge.com)

Softul telefonului are, cum era și normal, o sumedenie de aplicații pentru muzică. În primul și în primul rînd merită menționat butonul M, o scurtătură care te duce direct la folderele cu supărăciunile salvate în memoria aparatului sau în cardul micro-SD pe care-l poți adăuga opțional. Controlul sunetului este asigurat de un egalizator manual cu o grămadă de parametri, că aproape-ți vine să chemi în ajutor un sunetist profesionist ca să ți-l deslușească. Cireașa de pe tort, în opinia mea, este însă posibilitatea sugerată de creatori ca aparatul să găzduiască și o aplicație pentru procesat chitara. N-ar fi imposibil, pentru că drăcovenia inteligentă de la Marshall rulează pe Android, un sistem de operare prietenos cu asemenea giumbușlucuri destinate chitariștilor și care n-ar avea nici un motiv să-mi refuze tocmai mie un asemenea hatîr. Cu siguranță aparatul are deja o aplicație de DJ, pentru prietenii tăi bumțăriști, ca să-i momești pas cu pas către lumea metalului – sau pentru tine, dacă ai în plan să-ți faci o trupă de industrial sau de aggro-tech și alte minuni d-astea care în general pe mine mă cam lasă rece.

Marhsall Smartphone DJ App (theverge.com)
Marhsall Smartphone DJ App (theverge.com)

Luați și citiți aici specificațiile tehnice complete ale aparatului. Înainte să vă apucați prea tare de salivat după el, țineți cont că prețul preconizat de vînzare este de 590 de dolarieni americani, ceea ce înseamnă că la noi o să ajungă probabil cu un bonus de 60% pus capac de dealeri și de intermediari, așa cum e obiceiul pămîntului. Așa că primul tovarăș de-al vostru care-l afișează trebuie să dea bere la toată gașca!

 

Îndreptar de metalist | Cum să agăți cu succes la festival

Împerecherea aleatorie nu este principalul scop pentru care mii de metaliști și de metaliste se adună pentru cîteva zile în jurul unei scene, își asasinează ficatul cu poșircă proastă și scumpă și dorm în condiții precare pe cine știe ce coclau. Însă, evident, un curs practic de anatomie reciproc aplicată și aterizat din neant reprezintă întotdeauna un bonus primit cu aplauze mai entuziaste decît la headlinerul evenimentului. Este glazura cu pentagramă de pe tortul de ziua ta, pică mai bine decît o zi întreagă de happy hour la bere și, dacă-ți păstrezi creierii suficient de lucizi încît să-ți amintești fericita întîlnire dintre main-stage și camping, o să îți furnizeze destule motive să zîmbești misterios în pauza de cafea, atunci cînd lepezi costumul cu ținte și te întorci la corporație, echipat regulamentar în cămășuța aia de contabil.

Substemnatul, la un festival prin 1997
Substemnatul, în ținută de agățat la un festival prin 1997

Trebuie să vă spun din capul locului că eu n-am mai agățat la un festival de prin 1998, însă toate sfaturile de mai jos provin din experiența mea directă. Vă poate da scris oricare dintre vechii membri ai trupei Eternal Mourning că, în epoca geologică menționată, mă număram cu mîndrie nedisimulată în Top 5 Fustangii Metaliști din România pe la concerte. În ciuda – sau poate chiar din cauza – aspectul gothic, misterios și mizantropic afișat cu ostentație, în calitate de muzician black-metal. Da, e un avantaj, însă înainte de orice trebuie să trec în revistă principiile de bază ale combinării de rockerițe, și apoi detaliez. Sfaturile mele, după cum puteți intui, se adresează în special metaliștilor, pe umerii cărora pică de cele mai multe ori dificila misiune de a cuceri sexul opus, întrucît experiența mea – vastă cum e ea – se limitează la perspectiva masculină asupra acestei chestiuni. Dar vă promit că la final o să am un sfat sau două și pentru rockerițe. Prin urmare:

– orice combinație trebuie să implice două (sau mai multe…) persoane de vîrstă legală, care consimt

– comportamentul de libidinos sau de disperat n-o să te ducă nicăieri (sau cel mult în cortul tău singuratic)

– banii ajută, dar nu-s un factor esențial

– igiena este un factor esențial

– tentativele de a combina femei deja combinate se termină dureros

– actele de prostituție nu se cheamă agațamente și la noi sînt chiar ilegale

– consumul excesiv de alcool nu te va face mai atractiv pentru sexul opus, dar te va face vestit pe Facebook

– protecția este obligatorie, iar asta nu înseamnă să tragi fermoarul la cort

Heavy metal fans pose during the Hellfest Heavy Music Festival on June 20, 2014 in Clisson, western France. AFP PHOTO / JEAN-SEBASTIEN EVRARDJEAN-SEBASTIEN EVRARD/AFP/Getty Images
Hellfest Heavy Music Festival 2014 AFP PHOTO / JEAN-SEBASTIEN EVRARDJEAN-SEBASTIEN EVRARD/AFP/Getty Images

Atlasul anatomic al femeilor de la festival

Există, la orice festival, mai multe tipuri de gagici, precum și mai multe categorii de agațamente. Criteriile nu-s exhaustive și cu siguranță pot fi combinate între ele în această paradigmă după cum pică zarurile. Avem, așadar:

1. Rockerița începătoare – cel mai probabil le-a spus părinților sau aparținătorilor că e la Mamaia cu fetele în weekend, după ce și-a făcut secret contul de Facebook. Are tricou cu Aerosmith sau Rolling Stones și bea suculeț, rareori berică, nu a auzit de 80% dintre formațiile de pe afiș, dar vrea să fie sălbatică și să le demonstreze tuturor că e pe cale să-și definească identitatea rebelă prin muzica extremă. De obicei vine în echipă cu o altă prietenă (sau cu o echipă) care face pe gardianul – o păzește să se îmbete prea tare, alungă pețitorii din jurul ei sau o extrage dintr-o situație cu potențial amoros exploziv. Gardianca nu este complet inutilă, căci lăsată de una singură fata – fire rebelă în proces de afirmare, dar lipsită de experiență – se lipește de prima damigeană cu alcool și apoi sfîrșește în brațele cine știe cărui pletos. Romantică din fire și cu amintirea liceului încă proaspătă, o puteți cuceri cu citate din Emil Cioran sau cu un cover Guns’n’Roses la chitara acustică pe care e bine să o afișați (ajungem și la recuzită mai încolo). Un copilot care să anihileze și să contracareze intervențiile prietenei-gardian este esențial pentru reușita combinației. Dezavantajul major este că de la a doua bere consumată împreună ea va considera că aveți o relație, cu tot ce decurge din asta.

tumblr_m63n73huRS1qgnc1xo1_500

2. Punkista fără sentimente – a fugit de acasă încă de la debutul sezonului estival și probabil că-i vei găsi poza pe site-ul Poliției Române la capitolul Persoane Dispărute. Prietenă la cataramă cu sticla, a venit acolo cel mai probabil singură și fără bani, așa că oferă-i bere și alte foloase materiale necuvenite dacă ai planuri pentru o seară. A doua zi, șansele să te mai recunoască în mulțime sînt infime, deci nu te chinui să-i reții numele. Ia în calcul totuși posibilitatea ca tipa să fie minoră, așa că găsește un pretext să-i ceri buletinul înainte să întreprinzi orice acțiune contrară dogmei creștin-ortodoxe. În cel mai rău caz, provoacă un scandal mic și o să vă legitimeze jandarmeria pe amîndoi – mai bine plătești o amendă la Legea 61 decît să te duci pe copcă pentru alte alea…

3. Hipioata matriarhală – are de două ori vîrsta ta, prietene, e posibil să fie mama unui adolescent ca tine, dar găina bătrînă e vestită pentru niște calități și nu degeaba… Ficatul ei a filtrat mai mult alcool decît ai văzut tu în tot liceul, n-are rost să faci concurs de băut, că pierzi. Ține textele pentru puștoaicele de-o seamă cu tine, pe rockerița căreia în alt context i te-ai adresa cu “tanti” o interesează doar fizicul tău cu mușchi tonificați și cu hormoni frenetici. Are, cel mai probabil, o jumătate masculină pe undeva acolo, dar bărbatul care o știe deja de două decenii fie și-a înecat libidoul în tone de alcool, fie vînează și el fuste mai tinere, sub pretextul că merge “cu băieții” să se dea în tiroliană. Pe hipioata asta nu o interesează sentimentele și nici nu o să schimbe cu tine numerele de telefon. O aventură fără complicații și în condiții de maximă discreție – asta e tot ce poftește. Dacă poftește. Nu o căuta, o să te caute ea!

tumblr_m7420c90zD1qjgpg9o1_1280

4. Păpușa goth după care salivează toți – ei, aici e marea durere. Pentru că aia deja vine escortată de un metalist premium, încărcat de lanțuri și ornat cu mușchii lui Conan Barbarul. Nimeni n-a văzut încă, dar legendele spun că în nopțile cu Lună plină, la solstițiul de vară, atunci cînd Sirius și Venus se aliniază cu Mercur, una dintre fetele astea vine singură și alege din mulțime un rocker norocos pe care apoi îl cară într-o direcție doar de ea știută. Cei care se întorc revin transfigurați și privesc în gol luni în șir, murmurînd o mantră indescifrabilă, însă fără să sufle măcar o vorbă despre ceea ce s-a petrecut. Deocamdată nici un suflet muritor nu a identificat algoritmul agățării unei asemenea zeițe de cinci pentagrame, iar savanții sovietici au avansat ipoteza că ecuația combinării unei astfel de gagici e mai complicată chiar decît conjectura lui Poincaré.

5. Localnica mînată de curiozitate – ea poate nici nu ascultă metal sau rock, dar vrea să vadă ce-i pe la festival. Nu uita că rockereala voastră de weekend este, poate, singurul eveniment remarcabil din orășelul ei de la munte pentru tot anul. Atunci apare unica ei șansă de a cunoaște alți oameni, care mai prezintă și avantajul de a dispărea curînd din peisaj (deci fără consecințe) și alături de care se poate distra fără să o comenteze comitetul de pensionare al scării unde locuiește. O puteți repera prin ținuta îndeobște civilă, chiar în rochiță de seară cu tocuri și poșetuță de piți. Vorbiți civilizat cu ea, purtați-vă decent măcar la început și e a voastră, garantat! Dacă vă cere numărul, probabil că o să vrea să reluați ostilitățile în orașul vostru sau pe litoral, luna următoare. Avantajul ei strategic – vă poate duce la ea acasă, pentru un duș omenesc.

4863293597_5690e92bb5

6. Metalista generică – mai slabă, mai plinuță, mai frumușică, mai sperietoare de ciori, cu lanțuri, piercing-uri, tricouri cu trupe, fuste de piele, mai citită, mai ignorantă… Cam asta e tema pe care se fac variațiunile cel mai des găsite pe la festivaluri. Paradoxal, ca să ai o șansă la farmecele unei asemenea gagici, trebuie să deschizi discuția cu ea ca între băieți. Beți o bere, vorbiți despre ultimul album al trupei de pe tricoul fetei – să nu vă speriați dacă vă spune că-i cunoaște personal și poate chiar intim pe unii dintre membri – și aveți mare grijă, că tipa chiar știe cu rockul. Nu vă umflați în pene, că o să vă miroasă imediat, e plimbată pe la Wacken, pe la Brutal Assault, poate chiar și la HellFest, cunoaște geografie și limbi străine (rîzi ca prostul…) și își poate da un doctorat în metal. După ce petreceți o seară tovărășească împreună fără măcar să vă luați de brățări, o să constatați că te invită pur și simplu în cortul ei. Singur sau chiar cu prietena adusă de-acasă. A doua zi, vă comportați normal, fără dulcegării ieftine, că la ele nu țin faza d-astea, iar cu puțin noroc s-ar putea să aveți parte și de runda a doua.

Tipuri de agațamente la festival – în orice combinație

1. Agațamentul de spațiu locativ – tu n-ai unde sta, ea are. Sau invers. Cert e că o asemenea combinație transformă un metalist cortless într-unul cazat sub o pînză sau face o rockeriță homeless să simtă confortul unei saltele gonflabile și al unor brațe vînjoase. În cazul meu, a funcționat în ambele direcții. Adică am fost cazat în cortul unor rockerițe al căror nume nu doar că îmi scapă, dar nici nu cred să fi făcut vreodată efortul de a-l reține, respectiv am întors favorul atunci cînd situația imobiliară era de partea mea, în condiții similare de amnezie intenționată.

2. Combinația de natură termică – apare atunci cînd ambii participanți se află în aceeași situație locativă, dar temperatura ambientală polară urlă imperativ după o sursă de Q. Adică de căldură, dacă n-ai fost pe fază într-a zecea la fizică. Cum, de exemplu, am pățit-o prin 1996 la Piatra Neamț, în septembrie, cînd ticăloșii de la camping nu ne-au lăsat să ne cazăm nici cu șpagă. Perspectiva unei nopți în frig pe malul Bistriței m-a unit însă rapid cu o sticlă de secărică și cu o rockeriță, alături de care m-am adăpostit în cabina arbitrilor de la hipodromul din apropiere (trăiască paznicii bețivi!).

10957991_874435065948810_423549507_o

3. Lipeala de natură dubioasă – are loc pe întuneric și e ca o loterie. Indiferent de motivele pentru care vă lipiți de cineva într-o zonă neluminată, cîntăriți bine decizia. Dimineața ar putea veni cu un șoc – așa cum am pățit eu cel puțin o dată la un festival din Transilvania. Mi-am găsit patul ocupat abuziv de o șleahtă pletoasă care deja sforăia și, amărît cum stăteam în beznă și în frig pe holul căminului unde cică aveam cazare, am fost tras de o mînă către o altă încăpere dotată cu masă de tenis pe care am dormit și nu numai. Răsăritul m-a făcut să urlu, însă, pentru că tipa în cauză nu era tocmai genul meu – ca să mă exprim politicos și corect.

4. Amantlîcul precar – specific rockerilor încă necopți la minte sau babalîcilor în prag de midllife crisis, ca mine. Acolo, fericirea are chipul unui boschet de pe marginea perimetrului de festival. Avantaj clar pentru evenimentele organizate în pădure, din motive ușor de intuit. Mai îndrăzneți au început să fie rockerii din vremurile noastre, care petrec momente de neuitat chiar și în toalete, de unde nu puține cupluri au fost văzute ieșind cu privirea în jos și în aplauzele metaliștilor puși la coadă.

Tehnici infailibile de agățat femei la festival

1. Ia o chitară cu tine și o carte de Cioran – dă-te muzician și intelectual, chiar dacă nu știi cum se folosește nici unul dintre obiectele menționate. Vei avea o alură cool și îți vei atrage privirile rockerițelor citite sau în curs de citire. De regulă, manevra funcționează la alea tinere și naive sau la gagicile coapte bine – astea din urmă ți-au mirosit strategia și doar să prefac impresionate, îți intră în joc pentru că au chef de distracție. Iar cele tinere pot fi păcălite cu două citate inventate și cu o melodie din trei acorduri la fel de minore ca ele, deci nu te autoflata excesiv pentru succes.

2. Îmbracă-te în negru și arde-o misterios – la mine a funcționat de fiecare dată. Din perspectivă darwiniană, acesta este cel mai mare avantaj al unui muzician black metal. Selecția naturală se oprește foarte adesea la tine, pentru că fetelor le plac băieții răi și metafizici. Învață niște citate din Crowley, recită panteonul mesopotamian și pe cel scandinav, atîrnă-ți niște simboluri păgîne sau chiar satanice și te-ai scos! Combinația este atît de eficientă, încît privirile femeilor nici nu bagă de seamă că ții în brațe “Neamul Șoimăreștilor” – literalmente, chiar am agățat în modul ăsta la un festival programat în săptămîna în care dădeam și bacalaureatul.

7321970566_d04fe88331_b

3. Fă-ți o trupă – ideal ar fi să și participi cu ea la festivalul respectiv, situație în care agațamentul devine o replică din Pokemon: “I choose you” – vezi detalii ceva mai jos. Dacă ansamblul tău vocal-instrumental nu a reușit totuși să acceadă pe lista fericiților muzicieni cu verde la scenă, asigură-te că ai în telefon niște poze cu tine înconjurat de bărbați cu instrumente muzicale, într-un studio. Înregistrările video ajută și mai mult. Fetelor le plac artiștii, iar metalistele sînt chiar moarte după ei.

4. Agață-ți un ecuson AAA – este dovada incontestabilă că reprezinți ceva la festival. Vei căpăta aura de zeitate a artistului care urmează să suie pe scenă, rockerițele te vor sorbi din priviri. Nu ești un pîrlit de rocker care repetă într-un garaj cu o tigaie pe post de chitară, cu un casetofon rusesc în loc de amplif și cu o tobă Pionierul în loc de premier. Sau poate că ești de la presa acreditată, cine știe? Poți face parte din staff-ul vreunei formații sau chiar din cel al promoterului. Ce mai contează? Acum ai pășit în rîndul olimpienior, tot ce trebuie acum este să întinzi o mînă și să alegi din mulțime.

Sfaturi pentru metaliste pornite la combinat

Am promis, la final, și ponturi pentru rockerițele care vor să agațe. Păi, fetelor, la voi e simplu. Măsurați dihania din cap pînă în picioare, să nu prezinte semne de alcoolism, de violență sau de nespălare, evaluați-i discursul (chiar dacă e în mod evident un joc de teatru pus la punct ca să vă impresioneze), verificați să nu fie în preajma lui vreo muiere ostilă împrietenirii voastre și apoi hotărîți singurele dacă individul merită deranjul. Oricum decizia e la voi, n-are rost să ne păcălim.

Dacă vi se par învechite metodele mele de agățat, vă rog încă o dată să rețineți că n-am mai practicat sportul ăsta de prin 1998. Dar vă mulțumesc anticipat dacă o să-mi împărtășiți din experiența voastră de combinat femei la evenimentele mileniului trei. Eu și gagica mea abia așteptăm să pornim la vînătoare…

Eticheta la concerte | Ghidul metalistului începător

Bun venit, stimate novice, în frumoasa și fascinanta lume a metaliștilor! Sălbatică și indisciplinată așa cum ți s-ar fi părut poate din exterior, în anii în care nu erai încă decis dacă viața ta e Kayne West, George Michael sau Obituary, să știi că lumea metalistă este guvernată de un set de reguli. Nescrise sau rareori scrise, pentru că în general avem urticarie la autoritatea formală, dar cît se poate de importante, pentru că ele exprimă principiile fundamentale ale mișcării noastre: respect reciproc, toleranță și liber arbitru. Adică ai opțiunea să încalci bunele noastre practici, dar să știi că vor exista consecințe, de aplicarea cărora se vor ocupa metalozaurii din preajma ta. Justiția noastră lucrează rapid și eficient, prin urmare lasă-mă să te pun la curent cu normele de conviețuire civilizată între metaliști. Vei constata rapid că toate se deduc dacă aplici cu sîrguință bunul-simț căpătat de acasă ori de la școală – unde, fie vorba între noi, chiar merită deranjul să te duci și să acorzi atenție. Uite mie ce mi-a ajutat. No, deci să începem… Pe scurt, poruncile sînt așa, după care detaliem:

– fii respectuos, că știm exact ce-ți facem în caz contrar

– fără bere în moshpit, fără lanțuri și ținte excesive

– nu te băga în față la cozi

– nu te îmbăta ca boul

– nu vărsa berea aproapelui tău

– să nu îți pipăi aproapele fără voia și consimțămîntul său

– fără droguri

www.festivalphoto.net
www.festivalphoto.net

Principalele reguli de conviețuire pașnică și civilizată între metaliști

Oricît ar fi setea de sete, nu te băga în față la coadă la bere. Ceilalți tot la concert au venit și tot aceeași zeamă obosită sînt pedepsiți să o bea, nu ești tu mai cu moț și nu țin scuzele. Nu te bagi în față la farmacie pentru un cardiac care tocmai are o criză, te bagi în fața unei hoarde însetate de bețivi la o dugheană ieftină cu marfă scumpă și proastă ca să bei tu înaintea lor. Scuza că ești femeie aici nu ține, între bețivi există egalitate și nimic mai mult. Scuza că te așteaptă copiii ține și mai puțin – dacă ești un părinte responsabil nu bei excesiv de față cu cei mici. Și, dacă vrei un sfat sincer, nu-i iei nici la concert.

Fii atent cînd circuli printre rockeri cu halbe în dotare. Poșirca aia costă o grămadă de bani și adesea costă timp petrecut la coadă, deci încearcă să nu le-o verși. Dacă ești atît de trotilat încît coordonarea ta oculomotorie deficitară te-a trimis pe o traiectorie directă în berile nevinovate ale altor frați metaliști, ia și le cumpără altele. Pe loc. Din nou, nu te ajută deloc să fii femeie, nu încerca să inventezi o poveste despre cum te grăbești să prinzi la reducere medalioane cu cruci întoarse. Dă-le oamenilor berea înapoi!

Nu tăia coada nici la budă, serios! Hai să-ți vînd un pont… În general, cozile la orice se formează înainte de headliner sau după trupele importante din festival. În pauze, de regulă. Rupe-ți un sfert dintr-o piesă mai puțin dragă și rade-o atunci să-ți satisfaci nevoile trupești, de oricare capăt al sistemului digestiv ar ține.

Nu da din coate ca nesimțitul să te bagi în față. Dacă e loc să intri, o să intri. Dacă nu, stai și așteaptă să plece la toaletă unul dintre rockerii deja aflați în dispozitiv. În nici un caz să nu îi ceri metalistului din față să se dea în spate ca să-i iei tu locul. E posibil ca omul să fi venit primul la open doors și să fi stat țeapăn acolo, fără o bere, ca să-și vadă de aproape idolii. Vii tu acum să te bagi ca păduchele în frunte, sătul de bere și de nachos, ca un boss. Boss…

avaxnews.net
avaxnews.net

Dacă te încui în budă mai mult de cinci minute fără să ai treabă, îți răsturnăm toaleta în cap! În special cînd e coadă…

Nu bea pînă-ți pierzi mințile, că n-are nimeni chef să te resusciteze cînd intri în comă acoperit de vomă sau să cheme poliția cînd sari la bătaie.

Nu înjura trupele, chiar dacă nu-ți plac și nu face gesturi obscene către scenă. Artiștii ăia au bătut cale lungă să îți facă ție un recital și au în spate cariere cu zeci de ani de sacrificii și eforturi ca să ajungă unde au ajuns. Arată-le un pic de respect. Recunosc, aici sînt ursul moralist, că de vreo două ori nici eu nu m-am putut abține, dar Behemoth și Amorphis chiar m-au enervat. Măcar nu i-am suduit în românește, ci în niște limbi foarte obscure, așa n-a înțeles nimeni din preajmă ce bolboroseam. Culmea e că îmi plăceau, poate d-aia nici nu m-am putut abține.

Selfie cu prietenii, nu cu artiștii! Dacă te duci să-ți faci selfie cu scena, mai bine caută-ți împlinirea la un concert cu Madonna ori chiar cu Guță. E lipsă de respect față de artiști, mai ales dacă trupa care tocmai evoluează cîntă black metal sau chestii depresive. Îți faci selfie cu suferința unui metalist transpusă în muzică – ai putea mai bine să-ți faci selfie cu tataia din sicriu.

Depressive Suicidal Black Metal Selfie
Depressive Suicidal Black Metal Selfie

Dacă dai nas în nas cu vreun artist prin public, e ok să-l saluți și să-l feliciți. Apoi e civilizat să te faci dispărut. O vrea și el să vadă vreo trupă sau să bea o bere liniștit, omul e politicos, dar nu întinde pelteaua! Pentru poze du-te la meet&greet, pentru autografe există sesiuni speciale, nu fi cîrnat să ceri dacă nu ți se oferă!

Fără droguri! Ești chiar de c@*@t dacă aduci droguri un la festival de rock. Ne faci să arătăm nasol, le dai haterilor motive să ne vorbească de nașpa și oricum nu înțelegi nimic din muzică dacă ești făcut zdrențe. Îndură-ți soarta cu demnitate și bea zoaia aia de bere de la tap – iar dacă nu-ți place, du-te la bumpți-bumpți, au ăia de toate!

b0xrodbzsuk7z7v1s

Fii respectuos cu dinozaurii, protector și galant cu femeile, atent cu copiii!

Dinozaurii sînt metaliștii ăia care ascultau sau cîntau metal pe vremea cînd tu erai în scutece. Ascultă-i dacă ți se adresează, că au lucruri să te învețe, în general îți vor binele – că ești tînăr, deci viitorul mișcării de tine depinde – și să știi că-s mai de treabă decît proful ăla de religie unde (apropo!) stăteai smirnă la oră într-a opta. Și, tot spre deosebire de proful ăla de religie, șansele ca metalozaurii veterani să aibă fantezii erotice cu tine sînt mult mai reduse. Probabil că vei găsi plictisitoare sau fumate 75% dintre formațiile pe care o să ți le laude, însă pentru alea 25% care nu-s așa fii atent și ia notițe. Consecința încălcării – vei fi catalogat drept un rockalar arogant și te vei trezi marginalizat alături de gașca ta unde încă nu-i clar care-i Beavis și care-i Butthead.

Metalistele sînt foarte importante pentru noi, așa că poartă-te cuviincios cu ele! Ele sînt gagicile noastre sexy, divele noastre cu bocanci și cu ținte, zeițele noastre păgîne și vampirițele alea din fanteziile oricărui ascultător de supărăciuni. Un pas greșit în fața lor și o să invoci zeii Infernului să-ți curme suferințele mai repede. Deci, dacă le vezi în moshpit (ia și caută singur să vezi ce-i aia!) ai grijă să nu te prăvălești peste ele ca ghiolbanul, că ni le fărîmi, dar lasă-le pe ele să se izbească de cine au chef, cu intensitatea pe care o pot suporta niște ființe, pînă la urmă, mai fragile fizic decît noi. Cînd dai prin înghesuială de metalistele noastre ce ni-s mai dragi decît ochii din cap, evită să le strivești sau să le sufoci – și nici să nu te pună mama dracului să încerci să le pipăi! Încălcarea acestor reguli are drept consecință un cot în cap – accidental, evident – aterizat din neant și urmat de scuze peste scuze, în drum spre ambulanță. Odin nu doarme, roackere!

Gothic-Girls-HD-Wallpapers-Free-Download4

Nu-s eu de acord să aduci copiii la festival, dar hai să îi protejăm, dacă tot i-am adus. Dacă-s ai tăi, pune-le antifoane și nu-i chinui să stea la scenă, în aglomerație. Ai venit cu cei mici – perfect, stai la distanță și urmărește trupele, mosheala rămîne pe data viitoare sau după majoratul puilor de rocker. Inutil să mai amintesc că locul copiilor nu e la pogo sau la zidul morții – prietene, sper că ții la propriile odrasle! Nu-ți copiii ține în soare, hidratează-i și abține-te în prezența lor de la 80% din înjurăturile curente, respectiv de la toate observațiile libidinoase la adresa persoanelor de sex opus. Dacă dai nas în nas cu copiii altora, încearcă să-ți amintești că și tu ai fost un mic rocker timorat de pletoșii ăia bătrîni și morocănoși. Măcar la budă lasă-i să treacă înaintea ta dacă e coadă, e destul să demonstrezi că ne pasă.

www.rickdangerous.co.uk

Hai la bal, nu la spital…

Cine se aruncă în moshpit crezînd că “à la guerre comme à la guerre” trebuie să țină cont că în orice zonă de conflict se aplică totuși legile internaționale ale războiului, așa-numitele Convenții de la Geneva. Prin urmare, și la pogo există crime de război care nu trebuie comise, cum ar fi:

Fără bere sau haleală în moshpit. Adică poți să le aduci, dar n-o să ai parte de ele. Berea ta va potoli setea nisipului încins de soare în doar trei secunde după ce intri, iar crăpelnița pe care din motive ce mă depășesc trăgeai nădejde să o savurezi ca un gourmet la doi pași de scenă o să se facă una cu praful, sub zeci de crampoane grele ca șenilele tancurilor sovietice care o să ți-o calce în cadență de mitraliere nemțești. Aici nu se aplică regula despăgubirii pentru berea vărsată, pentru că ți-ai căutat-o!

Nu intra în moshpit cu lanțuri și ținte excesiv de mari și evită zona dacă ai piercinguri dintr-alea vulnerabile, gen lanț trecut prin nas, buză și ureche. Există riscul să rănești pe cineva în mod serios, respectiv să ieși tu de acolo șifonat rău de tot, pe o targă în drum spre spital. Dar dacă e nevoie să-ți explic asta, probabil că locul tău nu e printre noi…

Sari cu grijă și izbește-te moderat, ești acolo ca să te distrezi, nu ca să îi zdrobești pe vrăjmașii patriei. Sigur, definiția termenului de moderat depinde în mod direct de masa metalistului spre care te îndrepți în curs de coliziune. Dar dacă îl vezi că are 130 de kile fără bocanci, nu-ți imagina că un cap luat în gură nu-l doare și pe el. Dacă vezi că un impact cu o femeie este iminent, nu-i opune rezistență și nu o întîmpina cu părțile tale cele mai contondente. Un concert e ca un meci de rugby – toată lumea se plachează și sare în mocirlă, dar la final toți trebuie să plece acasă pe picioare, cu amintiri plăcute și cu reziduuri de adrenalină în sistemul circulator.

tumblr_lsqylgj6sg1qcgwwao1_500

– Dacă vezi că e cineva rănit sau că se cere afară, ajută-l! Ai putea fi tu în locul lui peste nici cinci minute…

Mulți blackeri evită mosheala. Inclusiv eu. Încearcă să respecți asta, probabil că au venit aproape de scenă ca să-și vadă de aproape trupele preferate, nu ca să se joace de-a mișcarea browniană.

Crowdsurfingul e haios, dar nu aveți pretenția să vă purtăm pe brațe dacă aveți excesiv de multe kile. Același lucru e valabil și la stage-diving. Dacă o femeie se încumetă să-și încredințeze fizicul delicat în brațele mulțimii de necunoscuți și nimerește pe la tine, nu căuta cu tot dinadinsul să o pipăi ca un obsedat – dacă se întîmplă pur și simplu, poți să consideri asta un bonus de la Odin. Nici fata n-o să se supere prea tare, știa și ea în ce se bagă.

– Dacă vă pipăie în mod intenționat cineva neautorizat (și poate chiar nedorit), există mai multe moduri de reacție. Ca femeie pipăită de un bărbat libidinos, puteți să-i dați jigodiei un cot în gură, o palmă peste bot sau, dacă chiar vreți să-i faceți nașpa, mai puteți opta să vă sesizați iubitul – apoi să vă bucurați de imaginea unui măcel. Dacă sînteți un bărbat pipăit de o femeie, treburile se complică. Mie mi s-a întîmplat o dată, dar tipa era drăguță și am lăsat-o să continue, deși n-am schițat nici un gest care s-o încurajeze. No, dacă sînteți o femeie pipăită de o necunoscută, lăsați-o să-și facă mendrele doar dacă vă convine situația și dacă eventualul vostru prieten e prezent ca să se bucure în egală măsură. În fine, dacă sînteți bărbat și vă bîjbîie un alt gagiu, reacția adecvată depinde strict de orientarea voastră sexuală. Dar fiți civilizați…

7454267568_5b7e3f2277_b

Fetelor, vă iubim, dar nu întindeți coarda…

Felicitări că v-ați încumetat în moshpit, dar să știți că acolo toți băieții sînt atenți să nu părăsiți perimetrul cu traume ireversibile. Nu vă îmbătați cu apă rece, nu l-ați trîntit voi cu talentul vostru de Sora 13 pe fiorosul ăla de 200 de kile la ultimul impact – cel mai probabil el a vrut să cadă sau era prea varză de beat.

De asemenea, nu săriți ca mironosițele că v-a atins nu știu unde un necunoscut în timp ce făceați stage-diving sau crowd-surfing. Citiți ce am scris mai sus, distracțiile astea vin la pachet cu o sumedenie de pipăieli, cele mai multe neintenționate. Ar trebui să existe și un disclaimer scris la intrare, ca să nu avem vorbe la ghișeu…

Apropo, mișto fustița aia neagră, dar stai dracului pe margine cu ea! Nu intra îmbrăcată așa în moshpit, că în scurt timp o să vezi că îți admiră anatomia – foarte reușită – mai mulți pletoși transpirați și duhnind a bere ieftină decît ți-ai imaginat vreodată că e posibil simultan. Și tu ești în chiloței, iar fustița ta e o cîrpă murdară pe care nu vrea s-o ridice nici măcar un mecanic unsuros ca să șteargă interiorul aripii de la un IMS proaspăt întors de pe ogor. Unde mai pui că ai dat pe ea 100 de euro la reducere…

Experiențele mele recente m-au adus la concluzia că multora trebuie să le spui pe șleau cum să se comporte civilizat printre metaliști. Ei, acum că le-am zis, vă urez distracție plăcută și rockereală maximă!

 

 

Apoteoză în Infern | “I Am the Rocker” – selfie cu Kistvaen și alte imagini inedite

S-a auzit Mayhem în ultima seară a festivalului I Am the Rocker, eveniment care ne-a trecut prin toate stările imaginabile, de la entuziasm frenetic la dezamăgire cruntă, dar care s-a încheiat în termeni acceptabili, cel puțin din punctul meu de vedere. Mi-a readus optimismul metalul depresiv al meseriașilor de la Kistvaen, băieți care au făcut să răsune străfundurile iadului în seara rezervată trupelor românești, adică pe 5 iulie. Ferestrele ospiciilor s-au zguduit, ștreangurile au fluturat, corbii s-au lins pe ciocuri și luna a sîngerat la recitalul celei mai valoroase formații pe care o are țara noastră în acest moment. Rar mi-a fost dat să văd black metal compus și interpretat mai autentic, iar cine i-a urmărit vreodată pe Fenrir și pe Stege cum se transformă pe scenă cu siguranță s-a convins că muzica trupei Kistvaen materializează în sunete trăiri întunecate și angoase ce nu pot fi simulate. Peste toate, mai plana și adrenalina unui incendiu pe cale să izbucnească – trebuie să ai ceva curaj ca promoter să aduci o trupă de black metal într-un club cu nume de biserică, trebuie să subliniem! Căci, dacă n-ați fost atenți și ați deschis blogurile mai tîrziu, că reamintesc eu că toată ceremonia diabolică s-a ținut în Silver Church.

Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015
Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015

Un pic mai indiferenți la asemenea chestiuni profunde, doi puștani au găsit de cuviință să-și facă o serie de fotografii selfie în fața scenei pe care Stege tocmai își smulgea sufletul prin ochi cu ghearele împrumutate de la un vampir, în timp ce mesteca niște sîrmă ghimpată ruginită smulsă cu mîinile goale din gardul unei pușcării abandonate și bîntuite de strigoii unor ucigași psihopați. Joviali și puși pe șotii, rockerașii ăia adolescenți și-au zis că momentul merită imortalizat. I-a alungat repede o metalistă care mai avea un pic și-i pocnea, enervată la culme de asemenea blasfemie.

Depressive Suicidal Black Metal Selfie
Depressive Suicidal Black Metal Selfie

Revenind la treburile cu adevărat serioase, blackerii de la Kistvaen au smuls urlete, aclamații și lacrimi din public pe piesele Emotional Holocaust, A Journey in Cold Blood (preferata mea) sau Ecstasy, însă delirul a ajuns la porțile Iadului și la cele ale Valhalei simultan atunci cînd Stege, Fenrir și echipa au interpretat Freezing Moon. O piesă care a însemnat consolarea multor metaliști, ce abandonaseră deja speranța să mai audă vreo piesă Mayhem la festival, după ce blackerii norvegieni au rămas pe dinafară la reconfigurarea anunțată de promoter cu o zi înainte de startul evenimentului.

Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church
Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church

Cei de la Kistvaen s-au ridicat la înălțimea răspunderii pe care o implică interpretarea unei asemenea piese clasice, iar execuția de duminică seară cu siguranță i-a făcut să zîmbească admirativ din Infern atît pe Dead, cît și pe Euronymous (hail!). Muzica trupei Kistvaen i-a atras atenția și lui Vladimir, de la Arkona, pe care l-am văzut cu albumul Desolate Ways în mînă prin Silver Church.

Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)
Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)

Seara a fost încheiată de Negative Core Project, trupă unde am aflat cu ocazia asta că activează Nunu, fostul tobar de la Funeral Ceremony – băieții ăștia practic mi-au cîntat în deschidere la un festival din 1997, că după ei am urcat eu cu Eternal Mourning pe scenă. A fost o surpriză plăcută să văd că veteranul metalist de categorie grea nu s-a dezis de răutățile adolescenței și că rupe în continuare bateria, cu aceiași draci ca acum aproape un sfert de veac. Unde mai pui că întregul eveniment din Silver Church a fost în felul său o ceremonie funerară pentru festivalul care a sucombat înainte să se nască…

Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project
Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project

Negative Core a fost pe placul (puținilor) spectatori care mai rămăseseră în Silver Church. Sună, într-adevăr, supărat și cu nerv trupa asta, dar după a treia piesă gîndurile au început să zboare la alte chestiuni, precum ziua de muncă în care tocmai pășeam. No, ăia care au rămas au părut totuși să se bucure de fiecare piesă – în fond, sunetul și interpretarea au fost de patru spre cinci stele, că băieții sînt profesioniști. Aș minți să spun că mă omor după hardcore – sau gangsta rock, cum îi zic ei – dar formația e de show. Chiar și un oaspete străin al festivalului mi-a pasat de vreo trei ori berea să i-o păzesc pentru că ispita unui pogo pe metal românesc a fost irezistibilă.

Negative Core Project, live la Silver Church
Negative Core Project, live la Silver Church

Acord o mică mențiune pentru formațiile de warm-up, Goodbye to Gravity și Days of Confusion. Cei din urmă, niște hipsteri alternativi al căror stil aduce ba cu U2 pe steroizi, ba cu Paradise Lost în vremea de rătăcire mintală a lui Nick Holmes. Goodbye to Gravity zici că au fost colegi de cameră cu In Flames la liceu și s-au remarcat în special printr-un cover după vestita piesă a trupei Babylon Zoo, și anume Spaceman. Opinia mea e că poți pune oricîtă distorsiune și oricîte blast-uri într-o piesă disco, ea tot disco o să rămînă. Unica excepție ar putea să fie albumul tribut dedicat trupei ABBA de mai multe hoarde metaliste, însă chiar și așa… Parcă tot meh îmi vine să zic. În fine, ambele trupe au sunat corect, dar nu m-au impresionat.

Goodbye to Gravity, live la Silver Church
Goodbye to Gravity, live la Silver Church

Așa s-a încheiat parastasul festivalului I Am the Rocker, un eveniment care promitea să devină un reper metalistic al acestui an. N-a fost să fie așa, dar nu îmi propun să disec în acest articol cine ce a greșit și cum. Cu siguranță am mai văzut evenimente care s-au transformat în fiasco și, dacă nu mor repede, sigur o să mai am parte de niște chixuri organizatorice. Dar ăsta e primul de la care nu plec înjurînd, ba din contră, cu niște amintiri foarte frumoase – în special din categoria celor pe care niciodată nu o să le scriu pe blog.

Days of Confusion, live la Silver Church
Days of Confusion, live la Silver Church

Fotografiile de mai sus au fost realizate de Claudia Craiu, a.k.a. Klava, a.k.a. Pisica, iar galeriile complete le puteți admira aici pentru Negative Core, colea pentru Kistvaen, iaca și aci pentru Goodbye to Gravity, respectiv aicișa pentru Days of Confusion.

Mulțumiri companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Shine Fest – Soarele a răsărit pe ulița cu underground

“Prima zi a festivalului Shine a fost ţinută în şah de ploaie. Eu, personal, mă şi imaginam înfofolit cu pelerina – fapt ce mi-a cam tăiat din elan, însă am avut noroc. De când am ajuns eu la Arenele Romane au mai căzut doar câteva picături. A fost ok. Recunosc, am ratat primele trupe – UptoEleven, Roadkill Soda şi Toulouse Lautrec.”

Am pus între ghilimele cuvintele de mai sus pentru că nu îmi aparțin. Ar fi fost și greu, pentru că la festivalul Shine am fost un mare absent: semnătura mea e în condica răposatului I Am the Rocker. Autorul citatului este prietenul și colegul meu de trupă Ștefan Vasile, cel care astăzi a lansat împreună cu subsemnatul canalul Sonic Tube, cel mai îndrăzneț proiect underground din ultimii 20 de ani. Îndrăzneț pentru că așa sîntem și noi, mereu mînați de dorința să discutăm public problemele care privesc această mare industrie ce nouă ne furnizează distracție de cîte o seară și amintiri pentru cîte o viață. Underground-ul este cea mai tăcută și cea mai ignorată comunitate din România – fie că vorbim de rock, de metal, de alternative sau de dance. OK, poate la dance am exagerat, dar am scuza că oricum la dance nu mă pricep. De aia și avem cîte un expert în fiecare domeniu, iar de la dinozaurii noștri documentați și – sperăm – omniprezenți o să primiți informații corecte, comentarii oneste și ponturi utile. Prima recenzie a unui eveniment alternative a apărut deja și o puteți citi aici!

Ce e mai bun abia stă să înceapă, deoarece o să găsiți și texte d-ale mele, Pisica o să vă aducă poze și filmări de cea mai înaltă calitate, iar promoterii o să vă dea calendarul evenimentelor. Pe scurt, rămîneți tunați și adunați la Sonic Tube, unde underground-ul iese la lumină! Și la liman, cu puțin efort… Lectură plăcută și distracție maximă!

Dulcegării și Judas Priest la Romexpo

Cine pune un concert Judas Priest la Romexpo într-o seară de miercuri e chitit să comită un fiasco monstruos – așa îmi spuneam în sinea mea pe 1 iulie, în timp ce mărșăluiam pe asfaltul Capitalei către pavilionul C, unde cel mai tare din parcare urma să fie Rob Halford cu gașca. Iar cea dintîi impresie de la fața locului părea să îmi confirme așteptările. Eram pregătit sufletește pentru o mare dezamăgire. “Ce le-a trebuit organizatorilor să delimiteze trei zone de public, dacă, uite, stau pe trei sferturi goale?” – cam astea erau gîndurile mele. Pe marginea perimetrului rockeresc am mai remarcat ceva standuri care mi-au turnat combustibil suplimentar pe harul de cusurgiu nativ ce tocmai începea să germineze într-o serie de caterinci vitriolice. Langoși, nuga cu alune și chiar faguri de miere parcă nu pică bine la intestin în combinație cu bere și heavy metal. Dar zeii rockului îmi rezervaseră o surpriză mai mare decît camioanele cu echipamentul de scenă.

WP_20150701_001

La 18:30, parcarea duduia de riffurile concetățeanului meu Lucian Trigger Gruia, de la 9.7 Richter, dovadă că școlile noastre de vară de la Secu, unde făceam schimb de experiență pe instrumente rudimentare în anii 90, au fost o pepinieră de talente și o academie de metal. Niște heavy cinstit din care, vă mărturisesc public, am recunoscut mai multe piese decît aveam să recunosc la următorii suiți pe scenă, Helloween.

WP_20150701_004

No, acum e acum. Eu am crescut cu heavy metal și o bună parte a adolescenței m-am declarat fan Iron Maiden. Pentru că așa stătea treaba. Iron Maiden e ca un copil singur la părinți. Dacă ți-a intrat în inimă, îți confiscă tot segmentul afectiv și contracarează orice tentativă de infiltrare a vreunui concurent. Așa s-a făcut că, pentru mine, Judas Priest a ajuns să însemne doar Painkiller plus ceva mărunțiș, iar Helloween doar un album. Painkiller, fie vorba între noi, a marcat ieșirea glorioasă din scenă a curentului heavy metal, care în opinia mea se putea opri acolo.

Pe recitalul băieților de la 9.7 Richter, publicul a început să se îndesească. La Helloween, deja devenise complicat să te deplasezi, iar primele cozi la toalete și la bere și-au făcut apariția chiar dacă băutura zilei a fost zeama aia de la Ciuc, pe care nici vrăjmașilor neamului nu le-aș da-o spre folosință. Ar trebui să existe un cerc special în Infern pentru ăia care le dau rockerilor să bea doar Ciuc. Cozile la bere au atins punctul culminant chiar pe timpul concertului lui Judas Priest. Mulți rockeri înjurau printre dinți că în loc să dea din plete în fața scenei așteptau la cozi pentru o gură de bere.

IMG-20150702-WA0015
Cozile la bere
WP_20150701_027
Coada la bude

La Judas Priest, deja nu mai aveai loc să ții o pisică în brațe. Mulțimea s-a îngroșat în așa hal, că unii spectatori deja ajunseseră aproape de trotuarul de la intrare – asta mi-a relatat o colegă care a avut drum prin zonă. Eu eram în zona A, unde orice mișcare de pleată ventila cel puțin alți trei rockeri.IMG-20150702-WA0010Atunci cînd Rob și echipa au ocupat scena, mi se părea că erau zece mii de oameni în public, deci sigur au fost măcar cinci mii. Veteranul metalului a schimbat nenumărate ținute, a făcut metaliștii să sară pe hiturile lor, compuse în patru decenii și ceva de carieră. E drept că mi-ar fi plăcut să mai bage măcar două piese de pe Painkiller, însă chiar și numai melodia titulară a albumului a însemnat pentru mine un vis din adolescență îndeplinit la 37 de ani. N-ar fi singurul. M-am holbat întregul concert la ecranele pe care erau proiectați muzicienii, ca să mă conving că solourile care îmi bulversau creierii adolescentini chiar pot fi făcute de oameni. Concluzia e că pot. Jos pălăria! Apropo, sper sincer că biserica ortodoxă a trimis măcar un observator la concert, să vadă cum mii de rockeri din țara cea mai bigotă a Uniunii Europene aplaudă și aclamă un metalist gay. In your face! Rockerii se respectă și dau lecții de toleranță, chiar dacă au cel mai nasol PR posibil, chiar dacă mulți îi consideră pe nedrept niște bestii fără inimă. Ei, iubitorilor de aproape, luați niște notițe!

IMG-20150702-WA0024

Finalul concertului a reprezentat adevărata probă de anduranță. Miile de rockeri care s-au revărsat din complex au fost prea mult pentru taximetriști. Am sunat, am folosit enșpe aplicații, am invocat zeii, în zadar. Cu Pisica mea la braț, am mers pe jos de la Romexpo la Romană, unde am reușit să oprim un șofer dispus să ne ducă fizicul ostenit acasă.
IMG-20150702-WA0011
Concluziile sînt optimiste, în ciuda finalului deloc apoteotic. Se pot umple arene și cu rockeri, nu doar cu Smiley. Spectacolele de calitate nu-s rezervate doar occidentului, iar faptul că am văzut la Judas Priest rockeri din patru generații laolaltă e un semn că mișcarea are un viitor.

Verdicte

Sunet – impecabil
Trupe – meserie
Bere – bleah (6 lei)
Organizare – oleacă mai multe bude, ceva mai multe dozatoare.

P.S Vedeta serii – standul cu langoși.