Tag Archives: chisinau

Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

Un obicei din Republica Moldova a început să prindă și pe la noi – care cum clădește un spital, un WC public sau un bordel simte automat nevoia să plătească un cantautor de nunți să-i compună repede-repejor un imn. Asemenea împăraților romani loviți de importanța propriei persoane, directorii și directorașii instituțiilor de stat probabil simt că se preamăresc și pe dânșii, prin odele de slavă puse pe portativ. Am făcut pentru voi o colecție a celor mai penibile imnuri intonate pe la aniversări diverse, iat-o ceva mai jos.

Continue reading Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

Eu, Satan și-o umbrelă prin Chișinău

umbrela 2Am trecut și eu Prutul oleacă zilele astea cu niscai treabă în Republica Moldova și, înainte să îmi dau seama, a venit toamna cu ploaie și frig. Uraaaa, am urlat în interior cu bojocii unui întreg regiment din Armata Roșie trimis la asalt cu pieptul gol, fără pușcă și cu cinci cartușe regulamentare în buzunar. Motiv mai mare de bucurie decît ploaia pentru un romantic incurabil ca mine greu se găsește, că doară cine mă cunoaște e la curent cu pasiunea mea pentru plimbările sub umbrelă cu black metal în căști. Acuma, căști am la mine cam tot timpul, precum și sătăneala necesară, dar umbrelă ciuciu. Dar ce-i o simplă provocare pentru un rezolvator de probleme cu patalama? Și-am sărit pe-o pereche de ciocate cu direcția spre magazinul unde ar trebui să am deja statuie pentru contribuțiile zilnice deloc de neglijat.

„Bună ziua, tanti! Aveți umbrele?” – Drept răspuns, cucoana în negru (cum altfel?) doar ridică o aripă cam pe la ora mea 11, asemenea unei milițience nord-coreene de dirijează traficul clasei muncitoare către cantinele proletare, și nici nu schițează vreun semn că ar dori să comunice pre limba lui Grigore Vieru sau pre cea a lui Pușkin cu mine. Ceea ce e păcat, că io și magazinul taman pe Pușkin ne găseam atunci. Taci așe, îmi zic către eul liric interior, că nu-i panică în ce chip vine informația. Important e corectă să fie. O las pe micuța Kim, avansez în profunzime, verticalizez, bag un tiki-taka și – tadaaaaa – iaca standul de umbrele. Ș-apoi ține-te dezamăgire.

Umbreluțe roz, cu volănașe, cu inimioare, cu iepurași, cu pisicuțe torcătoare și cu bebeluși – doar umbrele d-alea erau. Ai di pentagrama mea, zic… No, păi cu muma ciorilor să ascult io răcnete satanice sub o umbreluță-curcubeu? N-am io nimica împotriva homosexualilor, dar nici n-aș vrea să transmit mesaje eronate în direcția lor, că-s singur și departe de casă, nu prea are cine-mi păzi spatele. Între timp, mai apare un nene cu față de GB-ist simpatic – așa sînt alintați pe aici KGB-iștii, în caz că nu e destul de intuitiv diminutivul ca o prescurtare de acronim. Că doar nu era să fie un britanic, v-ați pierdut mințile?

„Ian uiti, astea-s di fimei, aistea-s di copchii. Cît or costa?” se miră cetățeanul surprinzător de românofon și de sociabil. Drept e că atunci am remarcat și eu că apărătoarele de stropi cerești erau pe două dimensiuni – unele mai mici și altele mai mari – dar din praștie etichetă. Scotocesc, mă sucesc, mă holbez pînă nea GB dă abandon și pleacă spre alte etaje, cu umbrele ceva mai masculine. Între timp, descopăr că modelele de femei costă 68 de lei bucata. Alea mari și cam prea colorate. No, zic, păi hai să caut una de copii care să mi se potrivească personalității în proces de imaturizare permanentă. Înșfac eu una mai mică, albastră cu mașinuțe zîmbitoare și țicnal anexat, o duc la casă, o plătesc și mă scurmă curiozitatea să văd cît costă.

Aproape dublu față de aia mare.

După care mi-am amintit că prima știre auzită la radio cînd am venit în Moldova era despre faptul că vitejii cetățeni ai acestei țări nu mai fac copii. Păi da, prieteni! Cu prețurile astea, cine mai are chef?

umbrela 1