Tag Archives: bucuresti

Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

„Ne-a luat Firea o bandă pentru săracii ăia care merg cu autobuzul”, au sărit ofticați niște domni de la Capitală, cu mâna pe claxonul SUV-ului și cu ochii în lacrimi după banda vrajbei șoferești, răpită prin Diktat de la administrația publică locală. „Uite cum s-a dat peste cap circulația”, le-au ținut isonul niște simpatici de la televiziune. Și unii, și ceilalți, în general supărați că Bucureștiul este una dintre cele mai aglomerate capitale din lume, deținătoare de recorduri cel puțin regionale la timpul mort, pierdut la semafor. Vorbesc despre aceiași indignați care, cu microfonul în față, sunt foarte vocali să explice cum în alte metropole europene nu e așa de congestionat traficul, că acolo e civilizație. Iar noi suntem niște țărani cu pământ sub unghii și că nu facem nimic.

Continue reading Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

Habemus Premiantus | Trupa L.O.S.T. a desemnat premianții promoției Cannibal Corpse

A fost bătaie pe cele două invitații simple la concertul Cannibal Corpse de vineri, 24 iulie 2015 – bătaie la propriu, pentru că tobarul formației L.O.S.T. a fost mîna destinului ce i-a tras la sorți prin bătăi în cazan pe cei doi norocoși premianți care s-au ales fiecare cu cîte o invitație simplă la spectacolul în care drujbele și zombalăii porniți să distrugă omenirea vor ocupa rolurile principale. Puteți vedea din clipul de mai jos cum s-a derulat și această frumoasă extragere, pe care am încredințat-o de această dată trupei românești care va deschide reprezentația brutală a legendarei formații americane Cannibal Corpse – altfel, niște sensibili preocupați de sentimentele rockerimii. Căci, dacă mai țineți minte, participanții la promoție au fost selectați dintre metaliștii care au suferit o dezamăgire în dragoste și care au avut doar de dat un share cu articolul meu despre eveniment, laolaltă cu un vers sau două din lirica romanticilor metaliști americani, vers dedicat la adresa fostului sau fostei care le-a zdrobit inima. No, priviți și vă uimiți mai jos!

Cazanul destinului i-a scos la înaintare de data asta pe Alex Nica și pe Iuliana Amariei, care vor primi fiecare cîte o invitație single, netransmisibilă, din partea promoterului. Conștiința mea proastă mă obligă să mai menționez că un metalist a fost descalificat din promoție – cu mare părere de rău – pentru că ne-a trimis cu 16 minute peste termenul-limită dovada participării sale. Roackere, data viitoare fii mai pe fază, că nouă ne place să o ardem nemțește. Probabil o deformație profesională, la televiziunea de știri 16 minute de întîrziere înseamnă catastrofă. Deci ia direcția Eventim ca să-i vezi pe canibalii mei preferați, biletul chiar nu costă mult. No, acestea fiind zise, io mă duc să-mi fac revizia la drujbă și ne vedem acoloșea!

Concurs cu premii | Cannibal Corpse te vindecă de inimă albastră

Tocmai te-ai despărțit? Jigodia care ți-a jurat credință acum se joacă de-a doctorul cu altcineva, iar tu încă suferi? Ori poate că n-ai trecut nici acum peste dezamăgirea sentimentală aia cruntă din facultate? Oricare ar fi povestea ta, stai fără grijă! Deatherii de la Cannibal Corpse, niște sensibili din fire cum îi știm, vor să-ți repare inimioara frîntă cu un bilet la concertul lor de pe 24 iulie, de la Arenele Romane. Două suflete însingurate pot avea norocul să înșface cîte un asemenea bilet single și, cine știe, poate că-și vor cunoaște iubirea vieții lor la spectacolul cu zombalăi, drujbe, intestine și diverse obiecte contondente pe care veteranii death metal din Statele Unite îl vor susține în țara noastră, după o absență de opt anișori. Unul mai trist și mai singuratic decît celălalt.

Cannibal Corpse pe post de Doctor Love (foto Alex Morgan)
Cannibal Corpse pe post de Doctor Love (foto Alex Morgan)

Ce trebuie să faci tu, inimă zdrobită, ca să-ți găsești alinarea și consolarea – și poate noul suflet-pereche, n-ai de unde ști – la spectacolul de vinerea viitoare? Ceea ce ar face orice îndrăgostit ale cărui sentimente au fost rănite. Dă share la acest frumos articol pe Facebook, pune în descriere un vers la alegere din toată discografia Cannibal Corpse și dedică-l persoanei care și-a bătut joc de iubirea ta sinceră, iar apoi trimite-ne un print-screen cu frumoasele și nobilele tale gînduri la adresa romanianmetalunderground@gmail.com – hai că nu e grea. Scrieți în titlu “Vreau la Cannibal Corpse”. Apoi așteptați tragerea la sorți care se va ține miercuri seara, pe 22 iulie, și care-i va avea în centrul atenției pe metalozaurii de la L.O.S.T. – uitați-vă cu grijă pe afiș, ei deschid pentru headliner!

Datoria te cheamă, roackere!

Invitațiile sînt aruncate în joc de promoter, iar premianții vor fi puși în legătură cu persoane responsabile din cadrul companiei (deci sigur nu cu mine), care le vor prelua datele și apoi le vor adăuga pe lista de la intrare. Asigurați-vă că aveți bani să ajungeți la București, să vă întoarceți acasă și să nu faceți foamea prin Capitală, iar organizatorul să știți că nu își asumă răspunderea pentru eventualele necazuri în care vă băgați singuri pe durata acestui hagialîc metalistic. Înainte să vă înscrieți, uitați-vă în buletin ca să vă asigurați că ați împlinit 18 ani! Altfel, vă așteptăm cu inima deschisă la concertul care, cine știe, vă poate deschide poarta către o nouă iubire. Așa-s băieții de la Cannibal Corpse, niște romantici incurabili. Ca mine!

 

Rock in Parc | Un festival în mintea copiilor (FOTO)

Dragă nenea Piedone, eu sînt Smărăndița, fata lui nenea Mihai Ursu și a Claudiei, a.k.a. Klava, a.k.a. Pisica fotografă. Fiica lor ipotetică, nenea Piedone, pentru că deocamdată mami și tati n-au găsit încă timp să mă aducă pe lume. Poate și din cauză că aproape în fiecare seară ei merg la concerte și la festivaluri de rock și beau bere, se întorc acasă obosiți și dorm ca lemnele. Eu n-am văzut încă lemnele cum dorm, dar așa îi place lui tati să spună și eu îl cred pe cuvînt, că e om mare, deși se comportă aproape tot timpul ca un copil. Probabil că așa le place oamenilor mari să se joace de-a copiii, precum și copiilor le place să se joace de-a oamenii mari.

Rock'n Roll kids @ Rock in Parc
Rock’n Roll kids @ Rock in Parc

 

În fine, sîmbătă seară am mai ratat un prilej să mă întrupez în realitate, pentru că Pisica și Ursu au lepădat tot ce aveau de făcut prin casă – inclusiv în legătură cu mine – ca să vină la festivalul pe care matale am văzut că ți-ai pus iscălitura, prin sigla Primăriei Sectorului 4. Tati și mami stau în Sectorul 3, dar am văzut că dintr-un sector în altul se poate trece fără pașaport, ceea ce e chiar remarcabil. Cînd mami și tati au ieșit pe ușă, motanul nostru alb și frumos a mieunat iar a jale, anticipînd că o să mai petreacă o noapte singurel cu radioul dat pe Rock FM și cu televizorul pe Nat Geo Wild HD, unde alte pisici mai mari se joacă în junglă. Săracul motan… El nu are o altă pisică să-i fie tovarăș de joacă, iar Ursu și Pisica Klava spun că motanii nu merg la concerte de metal. Probabil că nici lor nu le place berea scumpă și proastă.

Motanul cu blăniță care stă singur acasă...
Motanul cu blăniță care stă singur acasă…

Lui tati îi place însă berea mai mult decît îi plac copiii, pentru că se ascunde de copii atunci cînd bea. Mami, în schimb, pare hotărîtă să se mărite cu tati, pentru că de data asta, ca niciodată, l-a lăsat să bea două beri Timișoreana pe o bancă din parcul unde trebuia să fie Rock în Parc. Lui mami nu-i place ca tati să bea bere pe bănci, ca boschetarii, dar lui tati așa i se pare că se simte din nou adolescent. Cred că adolescența e ceva mișto, tati povestește cu mare drag despre ea. Oare eu o să ajung vreodată adolescentă? Se face vreo școală pentru așa ceva? În fine, o bere a băut-o Ursu la Fîntîna nu știu cărui domnitor (de pe vremea lui Ceaușescu, probabil), în timp ce mami păpa înghețată, pentru că și ea e fetiță ca și mine și îi place înghețata mai mult decît berea. Tot acolo, tati i-a scos mingea căzută într-un șanț cu zoaie unei tanti care avea un copil de mînuță și un altul în burtică, iar zoaiele au sărit de pe minge și au ajuns pe înghețata lui mami, care s-a cam supărat și a dat înghețata la căței. Deși ea e o pisică. Tanti aia era singură și avea doi copii, iar mami și tati sînt doi și încă nu au nici unul. Nici măcar pe mine. Mi se pare puțin nedrept, dar măcar au un motan alb și frumos, care nu merge la concerte.

11749887_10153638684507176_804724429_o

În timp ce sorbea a doua Timișoreana, tati tot făcea mișto de o trupă trecută pe afiș. Trupa Zalău. Nu știu ce e un zalău, dar sună înfricoșător, eu cred că e un fel de zmeu mai mare, îmbrăcat în zale, sau un șef de sală care servește șalău, orice i-ai comanda. Vreți o prăjitură? Poftiți o prăji cu șalău! Un ceai? Sigur, poate conține urme de șalău. Nimeni nu suflă în fața unui șef de sală, pentru că el e șef și tu ești în sala lui. Probabil cel mai mare șef de sală este șeful de Sala Moxă, care pune salam în orice, chiar și în boxă. Iaca, nici nu m-am născut și am început să fac rime. Ce mi-ar plăcea să fiu și eu poetesă, ca pictorița aia de-i place lui mami, Frida Kahlo, și să desenez din cuvinte… Dacă mami și tati ar avea timp pentru mine, evident! Nici pentru motan nu prea au vreme.

Dar tati făcea mișto de trupa Zalău pentru că la Zalău cică ar fi făcut armata tata lui tati, cum ar veni bunicul meu, pe care abia aștept să-l cunosc într-o zi. Și zicea că ar fi tare ca orice localitate să aibă o trupă reprezentativă de rock – formația Șuletea, formația Rebricea, formația Brodoc, formația Rateș-Cuza. Și mai spunea tati că i-ar fi plăcut mult să fie cu el și tovarășul lui Octav, singurul capabil să înțeleagă poantele astea, pentru că nenea Octav – despre care am înțeles că mi-e un fel de unchi sau de căpcăun – scrie și el la fel de bine, poate chiar mai bine. Dar e mizantrop. Păi ce legătură au ochelarii cu simțul umorului? Mami nu prea rîdea, iar tati se hlizea singur, ca un pămpălău, de se minunau nenii și tantile care treceau prin fața băncii.

Formația Zalău în concert la Arenele Romane
Formația Zalău în concert la Arenele Romane

Lui tati îi place berea, dar mai mult îi place rockul, așa că a intrat în Arenele Romane – unde se vorbește tot românește, în mod ciudat – și a văzut că formația Zalău era deja pe scenă. Trei puști ceva mai mari decît vărul meu Edgar, puștani despre care tati zicea că ar cînta mai bine decît mulți neni rockeri de 20 de ani. Dintr-o dată, tati n-a mai făcut mișto de trupa Zalău și chiar a ascultat-o cu bucurie, împreună cu nenea Florin, vocalist la trupa Dark Fusion, care-i place mult lui tati. Cred că de aia s-a luat în brațe cu nenea Florin, pentru că altfel nu prea l-am văzut pe tati să îmbrățișeze bărbați. Mai mult femei, dar pînă și eu îl susțin, că femeile sînt foarte drăguțe. Cînd o să fiu mare, dacă o să fiu vreodată, o să am și eu o prietenă cu care o să mă iau în brațe tot timpul pe la concerte. Aș vrea să o cheme Alexandra și să fie brunetă și să-i placă înghețata și pisicile. Tati și nenea Florin s-au dus și au bătut palma cu basistul de la formația Zalău, după care au băut cîte o bere. Lui tati îi cam place berea, deși se plînge mereu că poșirca aia îngrașă. Și costa 7 lei, practic aproape o zecime din alocația unui copil. M-am bucurat că acolo erau mulți copii, probabil că la finalul festivalului organizatorii îi adună și le dau alocațiile strînse din berea băută de părinți.

Rock in Parc 2015
Rock in Parc 2015

Apoi pe scenă s-au urcat niște neni cam de-o seamă cu tati, dar care cred că băuseră multă-multă bere înainte, pentru că mi s-au părut dezacordați tot concertul. Tati mai avea puțin și adormea pe nenea Florin, iar Pisica a făcut multe-multe poze, ca să nu moară de plictiseală. Pisicile se plictisesc repede, știu asta de la motanul nostru care îmi povestește mereu că se plictisește cîte 6-8 ore singurel acasă, în timp ce mami și tati hălăduiesc pe la concerte cu băutură scumpă și proastă și cu prea multe formații de duzină, în loc să stea cinci minute de vorbă și să mă facă pe mine. Așa, aș putea să merg și eu la concerte, ca toți copiii pe care i-am văzut sîmbătă seară la Arenele Romane cu părinții rockeri.

Copii la Rock in Parc 2015
Copii la Rock in Parc 2015

Apoi, să vezi surpriză! Tati a dus-o pe mami să-i prezinte un nene cu plete albe-albe, ca ale motanului nostru. Pe nenea îl cheamă Dorel și a fost coleg de serviciu cu tati, iar porecla lui e Motanul. Asta m-a surprins, pentru că tati spune mereu că motanii nu merg la concerte – și uite dovada că nu e deloc așa! Tati al meu nu minte, că e reporter TV, dar cred că e o chestiune de finețe care îmi scapă, deocamdată. Motanul rocker cu plete albe mai era acolo cu soția lui, Pisica (altă pisică, nu mami…), cu fetița lor, Mîța și cu fiul lor, care cred că rupe inimile fetelor, că e adolescent din ăla cum poate ajung și eu cîndva, are plete, e înalt și slab… Cum spune tati că și el era pînă prin anul al doilea de facultate, cînd s-a tuns ca să devină reporter și prezentator de televiziune. Păcat că s-a tuns, mi-ar fi plăcut să am un tati pletos. Și prezentator de televiziune. Uite, prezentatoarele de ce au părul lung și prezentatorii nu? Dar Motanul Dorel și tanti Pisica lui cum de au copii, iar mami și tati nu au? Că și ei sînt tot rockeri, lucrează tot în presă… Ceva mă depășește aici.

Mihai Ursu și Dorel, a.k.a. Motanul
Mihai Ursu și Dorel, a.k.a. Motanul

Motanul Dorel și Pisica Klava au făcut schimb de lentile foto cu care au tras și mai multe poze, pentru că aveau aparate la fel, dar sticle diferite. Tati iarăși dădea semne că stă să adoarmă, pentru că a fost la multe-multe concerte în ultima vreme și nu a prea dormit, iar pe scenă au tot urcat formații care l-au plictisit pe tati grav de tot. A ridicat ochii și a ciulit urechile ca motanul atunci cînd vede o vrăbiuță abia cînd a început să cînte formația StoneLight, care are la voce și la clape o fată frumoasă și talentată, ce nu cîntă deloc ca o pisică. Mai degrabă ca o tigroaică pusă pe sfîșiat… Mi-ar plăcea ca prietena mea din viitor să fie frumoasă și talentată ca ea, chiar dacă pe solistă o cheamă Vanda și nu Alexandra, cum îmi doresc eu.

Vanda de la StoneLight, live la Arenele Romane
Vanda de la StoneLight, live la Arenele Romane

Tati s-a mai trezit din amorțeală cînd au apărut două prietene rockerițe frumoase și de treabă, că și mami a spus că le simpatizează. O fată are părul verde și multe pisici acasă, iar cealaltă fată are părul ondulat și ochi tare-tare frumoși. Tati a mai băut o bere și cu ele, și cu Pisica Klava – asta începe să mă îngrijoreze, pentru că deja am părinți moldoveni, n-aș vrea să ajungă și bețivi, să mă facă de rîs prin București. Eu o să fiu, totuși, bucureșteancă de primă generație, cu excepția cazului în care ai mei se decid să plece repede în Canada. Ceea ce nu mi se pare o idee bună, pentru că atunci aș deveni o canadiană, chestie despre care am înțeles că e last season și că nu se mai poartă. Fetele alea două frumoase de-i plac și lui mami l-au luat pe tati la scenă și au dat din cap împreună pe Dark Fusion, iar mami a mai făcut niște poze și l-a lăsat pe tati singur cu fetele. Asta e discriminare, pentru că ar putea să lase și motanul singur cu niște pisici acasă, dar părinții mei nu vor.

Înainte să plece, mami și tati s-au dus să voteze trupa preferată, care am înțeles că urma să primească niște premii scumpe și zgomotoase. Mami a votat repede Dark Fusion și tati era cît pe ce să facă la fel, dar a dat nas în nas cu fata aia, care ne-a plăcut ambilor, Vanda de la StoneLight. Lui tati îi place Dark Fusion, dar îi plac și fetele foarte mult, iar dacă-s fete talentate se topește din picioare instantaneu. Așa că tati n-a mai votat cu nimeni, ca să nu-și încalce principiile. Drept pedeapsă de la Odin, fetele cele două de mai devreme au dispărut în întuneric, așa că tati și mami s-au îndreptat spre casă înainte să se anunțe învingătorul. Pe drum, tati și mami au promis că se apucă de jogging și că nu se mai ating de bere, măcar pînă la concertul Cannibal Corpse. Abia aștept să ajung și eu acolo, poate pînă atunci încep să fac măcar niște urechi…

Adam de la Dark Fusion, live la Arenele Romane
Adam de la Dark Fusion, live la Arenele Romane

În fine, nenea Piedone, să nu uit de ce ți-am scris matale. Tati te știe și vorbește frumos despre tine, că te-a filmat pe vremea cînd erai inspectorul justițiar de la Sectorul 6, păreai ceva mai plinuț și răsturnai tarabele oamenilor răi din piețe. Și tati a fost mai plinuț și a slăbit vreo 60 de kile – cît vreo 12 copii de la maternitate, îți dai seama? Chiar ne așteptam să vii la festival și să răstorni ca pe vremuri taraba cu bere și cu hot-dog din jumătate de baghetă la 7 lei bucata, că asta e hoție curată! Festivalul a fost în rest frumos, ca la Parcul Copiilor din Sectorul 4, dar fă ceva pentru ca data viitoare să fie și mai mulți copii cu părinți rockeri. Poate un pic mai multă reclamă, poate aduci un headliner cu mai multă celebritate în recital, că la Dark Fusion tati spune că erau cel mult 150 de oameni în public. Păi nu e păcat de așa cheltuială cu sonorizare, cu sponsori și cu organizare? În fine, știi matale mai bine ce să faci, că nu degeaba te-au ales primar atîția oameni mari și cu drept de vot… Iar dacă amenajezi un loc și pentru pisici, să știi că vorbesc eu cu motanul să te voteze și el data viitoare!

Florin de la Dark Fusion, live la Arenele Romane
Florin de la Dark Fusion, live la Arenele Romane

Mai multe poze de la eveniment găsiți în galeria foto făcută de Klava, pisica fotografă, la această adresă!

Porniți drujbele! L.O.S.T. și Epileptic Outbreak în deschidere la Cannibal Corpse

Se anunță o seară grea pe 24 iulie pentru zombalăii porniți să lichideze specia umană. Greucenii de la Cannibal Corpse au o escortă pe măsură la concertul pe care-l vor ține la Arenele Romane. Promoterul evenimentului a anunțat că în deschidere vor evolua două trupe românești specializate în carnagiu muzical fără compromisuri – vorbim de veteranii de la L.O.S.T. și de mai nou înființații (dar nicidecum începătorii) de la Epileptic Outbreak.

Cannibal

Pe cei dintîi i-am admirat în toată brutalitatea lor ultra-tehnică la Metalhead Meeting 2015, în vreme ce pe primii, recunosc, încă n-am apucat să-i ascult. Un motiv în plus să mă pregătesc pentru o surpriză plăcută – pentru că un pesimist de profesie niciodată nu poate fi surprins în mod neplăcut. În caz că vă întrebați ce le poate pielea băieților de la L.O.S.T. și chiar nu știți unde să vă uitați, iaca un mic exemplu de răutate metodic pusă în aplicare mai jos.

Supărații de la L.O.S.T. s-au apucat de perforat timpanele rockerimii acum 11 ani și au deja trei materiale publicate și au apărut pe scenă alături de Obituary, Behemoth (meh), Sepultura (double meh), In Flames, Lake of Tears sau Hypocrisy (hail!). Epileptic Outbreak au doar un an și jumătate de istorie sub această titulatură, dar aliniază veterani cu palmares respectabil și cu antecedente metalistice pe la Avatar, Armies of Enlil, Sincarnate, Dark Fusion (yeah!) și Psychogod.

 

Dacă te aștepți să-ți explic cine-s monstruoșii de la Cannibal Corpse, poate chiar ai nimerit din greșeală pe aici în căutarea unui bilet la Smiley. E imposibil să nu fi remarcat ultimii lor 25 de ani de carieră, cu albume de vis în tonuri de coșmar. Promoterul susține că americanii puși pe destrăbălare și masacru vor interpreta atît hituri clasice, cît și piese noi de pe albumul lor cel mai recent, A Skeletal Domain. Album care, apropo, rupe capete, prieteni. Pregătiți-vă, că ne vedem la fața locului. Vorba lui Horea – cine are arme, să vină cu arme. Care nu, cu furci și topoare!

Glumesc, accesul cu obiecte periculoase e interzis la concert. Singurele treburi contondente la Cannibal Corpse vor fi piesele lor ucigătoare… Mai multe detalii, pe site-ul promoterului, Phoenix Entertainment.

 

Dezamăgirea anului – I Am the Rocker se “reconfigurează”

UPDATE: Ghinioanele se țin lanț pentru festivalul I Am the Rocker. Kempes a refuzat să mai participe la spectacolul de la Silver Church, programat pentru seara de vineri, 3 iulie. Anunțul a fost făcut pe pagina oficială a lui Kempes, cu puțin timp înaintea concertului. Artistul ar fi urmat să susțină, alături de Mike Terrana, un concert omagial cu piese din repertoriul marelui Ronnie James Dio. Informația apare la cîteva ore după ce organizatorii festivalului au anunțat o așa-numită reconfigurare a evenimentului, lucru relatat pe larg în articolul de mai jos.

Cel mai premium eveniment al scenei metal din România nu se va mai ține în formula promovată în ultimele săptămâni. Cu o zi înainte de începerea festivalului, evenimentul este reconfigurat, susține promoterul, care invocă motive de natură logistică pentru decizia luată. Mohi Younes, organizatorul celor două zile de concerte, le oferă însă metaliștilor care au cumpărat bilete fie banii înapoi, fie acces gratuit la alte patru spectacole din portofoliul companiei Phoenix Entertainment. Toți deținătorii de abonamente și de bilete vor primi gratis o petrecere și două concerte de consolare în Silver Church, exact în zilele în care festivalul era programat.

Vineri, 3 iulie, clubul bucureștean va găzdui ceea ce trebuia să fie petrecerea de warm-up a festivalului I Am the Rocker, unde Kempes și Mike Terrana vor interpreta piese din repertoriul legendarului Ronnie James Dio.

Sîmbătă, 4  iulie, tot în Silver Church, Arkona și The New Thin Lizzy vor susține un concert de consolare pentru toți cei care aveau bilete sau abonamente cumpărate la I Am the Rocker, iar un alt spectacol de consolare se va ține duminică, 5 iulie. “Este vorba despre evenimente bonus, oricine vrea își va primi banii înapoi începînd de luni”, a declarat Mohi Younes exclusiv pentru mihaiursu.ro în cursul acestei după-amieze. Rockerii care au avut bilete sau abonamente la I Am the Rocker pot opta pentru returnarea banilor sau pot primi acces gratuit la spectacolele susținute anul acesta în România de Cannibal Corpse, Black Label Society, HIM, Tony Macalpine sau The Aristocrats. Carcass, Mayhem și Dream Theater vor concerta în România anul viitor, a mai promis Mohi Younes.

!!! FOARTE IMPORTANT. Cei care au câștigat invitații la festival sunt trecuți pe listele de la intrare. Organizatorii subliniază faptul că prioritate vor avea cumpărătorii de bilete.

arkona_band-640x480
Arkona

 

Reproducem integral comunicatul de presă:

După cele 3 concerte (Toto, Godsmack si Slash) care s-au desfășurat în weekend-ul trecut, evenimente apreciate la scară largă atât de către public, cât și de către artiști, compania Phoenix Entertainment se vede nevoită să reconfigureze structura festivalului I AM THE ROCKER ce ar fi trebuit să aibă loc în acest weekend la Romexpo, din cauza unor probleme de producție ce au survenit în ultimul moment.

Astfel, organizatorii au decis să reconfigureze evenimentul  astfel:

  •       Vineri, 3 iulie, va avea loc warm-up party-ul oficial, în clubul Silver Church, alături de toboșarul Mike Terrana (Tarja Turunen, Axel Rudi Pell) și trupa sa cărora li se alătură legendarul Ovidiu Ioncu Kempes. Terrana și Kempes vor face un show tribut în memoria lui Ronnie James Dio, iar la final cei de la White Walls îi vor acompania într-un jam session inedit. Accesul se va face pe baza abonamentelor și a biletelor pe zile valide, iar pentru cei care nu dețin abonamente/tichete pe zile la festival, prețul va fi de 50 de lei. Porțile clubului se deschid la ora 19:00, show-ul urmând să înceapă la ora 21:00.
  •        Sâmbătă, 4 iulie, tot în Silver Church, publicul se va putea întâlni în premieră în România cu legendarii Black Star Riders (The New Thin Lizzy), cu reprezentanții de seamă ai pagan metal-ului, Arkona, dar și cu HatemodeAccesul va fi gratuit pentru posesorii de bilete pe zile și abonamante. Cei care nu și-au achiziționat bilet la festival până acum, vor putea cumpăra bilete la intrare la prețul de 100 de lei. Porțile se deschid la ora 19:30, iar show-ul este programat să înceapă la ora 20:00.

Duminică, 5 iulie, în Silver Church este declarată noaptea metal-ului românesc, fanii putând lua parte la concertele unora dintre cele mai de seamă trupe ale momentului: Kistvaen, Goodbye To Gravity, Days of Confusion și Negative Core. Porțile se deschid la 19:00, show-urile vor începe la 20:00.

Așadar, fanii vor avea acces la toate evenimentele de mai sus în baza biletelor pe zile sau a abonamentelor achiziționate pentru I AM THE ROCKER, dar își vor putea recupera și contravaloarea biletelor integral, după desfășurarea concertelor enuntate mai sus.

Mayhem, Carcass, Skindred, Kamelot, Soulfly și toate celelalte trupe participante regretă că vor rata întâlnirea cu fanii la București. Capul de afiș al festivalului, Dream Theater, și-au exprimat și ei regretul dar se vor întoarce în 2016, iar biletele achiziționate pentru I AM THE ROCKER rămân valabile și pentru acest concert.

Managementul formației Dream Theater încurajează fanii să păstreze biletele pentru 2016 care se anunță a fi unul fabulos pentru trupă.

Tototdată, dorim să le mulțumim plătitorilor de bilet pentru susținerea pe care o manifestă față de mișcarea rock și metal și ne pare rau pentru această situație nefericită.

Mulțumirile noastre nu se rezuma la cuvinte, ci și la fapte astfel că le vom oferi celor care si-au procurat abonamente la festival, intrare gratuită la concertele Cannibal Corpse, Black Label Society, HIM + The Aristocrats sau Tony Macalpine (ultimele două la alegere), iar cei care dețin bilete pe o zi vor putea alege 2 show-uri la alegere dintre cele enunțate mai sus, aceștia trebuind doar să prezinte biletul valid achiziționat pentru I AM THE ROCKER.

Cei care doresc să își recupereze banii o pot face prezentând biletul valid la punctele de vânzare din rețeaua Eventim de unde și le-au cumparat.

Dulcegării și Judas Priest la Romexpo

Cine pune un concert Judas Priest la Romexpo într-o seară de miercuri e chitit să comită un fiasco monstruos – așa îmi spuneam în sinea mea pe 1 iulie, în timp ce mărșăluiam pe asfaltul Capitalei către pavilionul C, unde cel mai tare din parcare urma să fie Rob Halford cu gașca. Iar cea dintîi impresie de la fața locului părea să îmi confirme așteptările. Eram pregătit sufletește pentru o mare dezamăgire. “Ce le-a trebuit organizatorilor să delimiteze trei zone de public, dacă, uite, stau pe trei sferturi goale?” – cam astea erau gîndurile mele. Pe marginea perimetrului rockeresc am mai remarcat ceva standuri care mi-au turnat combustibil suplimentar pe harul de cusurgiu nativ ce tocmai începea să germineze într-o serie de caterinci vitriolice. Langoși, nuga cu alune și chiar faguri de miere parcă nu pică bine la intestin în combinație cu bere și heavy metal. Dar zeii rockului îmi rezervaseră o surpriză mai mare decît camioanele cu echipamentul de scenă.

WP_20150701_001

La 18:30, parcarea duduia de riffurile concetățeanului meu Lucian Trigger Gruia, de la 9.7 Richter, dovadă că școlile noastre de vară de la Secu, unde făceam schimb de experiență pe instrumente rudimentare în anii 90, au fost o pepinieră de talente și o academie de metal. Niște heavy cinstit din care, vă mărturisesc public, am recunoscut mai multe piese decît aveam să recunosc la următorii suiți pe scenă, Helloween.

WP_20150701_004

No, acum e acum. Eu am crescut cu heavy metal și o bună parte a adolescenței m-am declarat fan Iron Maiden. Pentru că așa stătea treaba. Iron Maiden e ca un copil singur la părinți. Dacă ți-a intrat în inimă, îți confiscă tot segmentul afectiv și contracarează orice tentativă de infiltrare a vreunui concurent. Așa s-a făcut că, pentru mine, Judas Priest a ajuns să însemne doar Painkiller plus ceva mărunțiș, iar Helloween doar un album. Painkiller, fie vorba între noi, a marcat ieșirea glorioasă din scenă a curentului heavy metal, care în opinia mea se putea opri acolo.

Pe recitalul băieților de la 9.7 Richter, publicul a început să se îndesească. La Helloween, deja devenise complicat să te deplasezi, iar primele cozi la toalete și la bere și-au făcut apariția chiar dacă băutura zilei a fost zeama aia de la Ciuc, pe care nici vrăjmașilor neamului nu le-aș da-o spre folosință. Ar trebui să existe un cerc special în Infern pentru ăia care le dau rockerilor să bea doar Ciuc. Cozile la bere au atins punctul culminant chiar pe timpul concertului lui Judas Priest. Mulți rockeri înjurau printre dinți că în loc să dea din plete în fața scenei așteptau la cozi pentru o gură de bere.

IMG-20150702-WA0015
Cozile la bere
WP_20150701_027
Coada la bude

La Judas Priest, deja nu mai aveai loc să ții o pisică în brațe. Mulțimea s-a îngroșat în așa hal, că unii spectatori deja ajunseseră aproape de trotuarul de la intrare – asta mi-a relatat o colegă care a avut drum prin zonă. Eu eram în zona A, unde orice mișcare de pleată ventila cel puțin alți trei rockeri.IMG-20150702-WA0010Atunci cînd Rob și echipa au ocupat scena, mi se părea că erau zece mii de oameni în public, deci sigur au fost măcar cinci mii. Veteranul metalului a schimbat nenumărate ținute, a făcut metaliștii să sară pe hiturile lor, compuse în patru decenii și ceva de carieră. E drept că mi-ar fi plăcut să mai bage măcar două piese de pe Painkiller, însă chiar și numai melodia titulară a albumului a însemnat pentru mine un vis din adolescență îndeplinit la 37 de ani. N-ar fi singurul. M-am holbat întregul concert la ecranele pe care erau proiectați muzicienii, ca să mă conving că solourile care îmi bulversau creierii adolescentini chiar pot fi făcute de oameni. Concluzia e că pot. Jos pălăria! Apropo, sper sincer că biserica ortodoxă a trimis măcar un observator la concert, să vadă cum mii de rockeri din țara cea mai bigotă a Uniunii Europene aplaudă și aclamă un metalist gay. In your face! Rockerii se respectă și dau lecții de toleranță, chiar dacă au cel mai nasol PR posibil, chiar dacă mulți îi consideră pe nedrept niște bestii fără inimă. Ei, iubitorilor de aproape, luați niște notițe!

IMG-20150702-WA0024

Finalul concertului a reprezentat adevărata probă de anduranță. Miile de rockeri care s-au revărsat din complex au fost prea mult pentru taximetriști. Am sunat, am folosit enșpe aplicații, am invocat zeii, în zadar. Cu Pisica mea la braț, am mers pe jos de la Romexpo la Romană, unde am reușit să oprim un șofer dispus să ne ducă fizicul ostenit acasă.
IMG-20150702-WA0011
Concluziile sînt optimiste, în ciuda finalului deloc apoteotic. Se pot umple arene și cu rockeri, nu doar cu Smiley. Spectacolele de calitate nu-s rezervate doar occidentului, iar faptul că am văzut la Judas Priest rockeri din patru generații laolaltă e un semn că mișcarea are un viitor.

Verdicte

Sunet – impecabil
Trupe – meserie
Bere – bleah (6 lei)
Organizare – oleacă mai multe bude, ceva mai multe dozatoare.

P.S Vedeta serii – standul cu langoși.

Slash sau celebritatea ca un depozit bancar

Dacă ficatul ar putea vorbi, probabil că n-aş putea reproduce în public vorbele pe care acum mi le-ar adresa, după un weekend cu Godsmack sîmbătă şi cu Slash duminică – două spectacole unde m-am prezentat ca să-i readuc Forţei echilibrul, în sensul că a trebuit să distrez femeia greu încercată de grozăviile extreme la care am supus-o metodic în ultimul an. Ceva mai fără entuziasm decît la Godsmack, m-am înarmat cu răbdare, cu bani de jetoane, am luat pisica de o gheruţă şi am purces către Arenele Romane. Eu, cu gîndul să beau o bere Ursus boschet style înainte să intru la festival, unde urma să înghit aceeaşi minunăţie de Ciuc pe care o iubesc. De partea cealaltă a baricadei s-a pus Claudia, chitită să-mi saboteze orice tentativă de a consuma alcool pe bancă în parc, pen’ că nu cadrează cu epoleţii mei de persoană publică. Claudia a învins. 1 – 0 pentru pisică.

WP_20150628_004

Parlamentari, vedete, bişniţari şi corporatiste

La Arene, cuvîntul de ordine era Slash chiar şi printre obişnuiţii comercianţi de seminţe şi ciungă din peisajul consacrat al Parcului Carol – două oferte de bilete pe sub tejghea am primit doar pe ultimii 50 de metri din faţa intrării. Cu invitaţiile în buzunar, am făcut totuşi pe prostul – chestie pentru care am înţeles că oricum trebuie doar să mă comport natural.

“Sleş? Nu ştiu, cine-i Sleş? Ai auzit tu de el, Claudia? Îţi place?” – fază la care cetăţeanca antreprenoare a dat ochii peste cap şocată. “Hai, boss, e ăla de la Gaze Rozez! Mata n-ai dansat bluz în liceu pe Doncrai?” Sincer, da. Am dansat, dar nu pentru că eram un mare entuziast Guns’n Roses, ci pentru că eram un mare entuziast al pipăitului pe sub tricouri de adolescentă. Să nu ziceţi la nimeni! Încă n-am găsit femeia care să danseze la sentiment pe My Dying Bride, iaca mai facem şi compromisuri în viaţă… Dar nici n-o să mă prindeţi vreodată că iau bilete la negru, că mai bine dau foc la bani, şi vă sfătuiesc intens şi pe voi să „just say no!” No, deci am intrat cu invitaţiile primite pe canalele oficiale ca să descoperim o cu totul altă gaşcă faţă de seara anterioară, cu Godsmack. Am remarcat sensibil mai multe doamne şi domnişoare, îmbrăcate oleacă mai pretenţios decît predecesoarele lor metaliste.

WP_20150628_007

L-am identificat pozitiv pe Remus Cernea, recent sărbătorit şi convertit la veganism. Claudia mi-a reperat-o pe o domniţă cu părul verde, despre care mi-a zis că ori e Delia Matache, ori o sosie extrem de bine pusă la punct, şi tot Pisica mi-a indicat în mulţime chiar două corporatiste în ţinută de birou cu tocuri, la secţiunea cu bilete scumpe.

WP_20150628_027
Delia Matache?!

Apropo, nu i-am înţeles niciodată pe ăia care vin la concert ca să stea pe scaun şi să aplaude ca la Wimbledon, dar cine-s eu să le judec opţiunile? Printre băieţi, s-a făcut remarcat un rocker în tricou cu Akral Necrosis, care părea cam nedumerit şi dezorientat, alături de alţi rockozauri de-o seamă cu subsemnatul, dar înţoliţi în tricouri cu toată colecţia Guns scoasă pe piaţă din Cretacicul Superior, în care şi eu m-am născut, şi pînă în zilele noastre glorioase.

Programul artistic şi efectele sale la ţintă

 

No, şi acum să ne concentrăm puţintel pe trupe. La 19.30, scena era deja ocupată de RoadKillSoda, o trupă căreia îi tot dau tîrcoale de cel puţin un an ca să o prind live şi pe care am reuşit de fiecare dată să o ratez. No, tura asta chiar am recuperat restanţele. Stoner metalul nu a fost niciodată stilul meu preferat, cel puţin pe înregistrări, dar senzaţia e cu totul alta în concert. Riffurile şi solourile lui Mihnea mi-au dat impresia că a apărut un Soare intrus şi pus pe rele, care-mi toropeşte încet neuronii şi-i împinge într-o dulce autodistrugere. Poate că-s eu subiectiv din motive personale, dar RoadKillSoda merită să mai apară pe afişe – stilul lor capătă putere abia atunci cînd e live. Nu mă credeţi pe cuvînt, vă rog să veniţi la spectacolele lor ca să vă convingeţi! Iar dacă vreţi o chitară făcută ca oamenii, tot la Mihnea să daţi năvală – mie mi-a pus la punct un Ibanez, un Jackson şi o acustică de care n-am fost în viaţa mea mai mulţumit. Nu le dau o notă, pentru că am simpatii personale cu dînşii.

WP_20150628_002

RavenEye m-au pornit oleacă mai greu. Trioul britanic din Milton Keynes a reuşit însă repede să-mi cîştige respectul, atunci cînd chitaristul-vocalist a început să cînte cu stînga la chitară şi cu dreapta să ţină microfonul, după care s-a urcat să se dea în spectacol pe toba mare, în timp ce trupa băga la marea meserie. Am văzut cum încet-încet au început să răsară mîinile din mulţime, iar în aceeaşi mulţime chitaristul a sărit de pe scenă ca să cînte în mijlocul fanilor. După efectul asupra ţintei, cum s-ar zice prin armată, aş estima că rockerii englezi chiar au ceva de zis, pentru fanii genului.

WP_20150628_021

Ei, şi acum e acum. Slash… No, cînd te cheamă Slash, ai putea intui pentru ce vine, de fapt, lumea să te vadă în concert. Nu ştiu cîţi dintre spectatori cunoşteau mai mult de o piesă din repertoriul solo al fostului chitarist de la Guns’n’Roses, dar cu siguranţă toţi sperau să audă hiturile anilor 90, alea care l-au consacrat. Chiar şi blackerul întunecat care-s eu trăgea aceeaşi nădejde, nostalgic fiind după anii de liceu în care alea erau, de regulă, piesele rock pe care se îndurau colegii noştri de clasă să le pună pe la bairame. De patru ori, s-a cîntat BINGO! Slash s-a îndurat să bage „Welcome to the Jungle”, „You Could Be Mine”, „Sweet Child of Mine” şi, la finalul apoteotic cu artificii şi confetti, chiar „Paradise City”. În rest, au fost aproape două ore de melodii executate corect şi impresionant ca tehnică, la nivelul unei legende vii cum este neica Slash, dar n-aş putea să fredonez astăzi nici măcar un refren din ele.

IMG-20150629-WA0007
Un plutonier major care dădea din cap cu satisfacție

 

Ce am înţeles eu din concertul Slash?

În primul rînd, că asta înseamnă să fii un monstru sacru al rockului: la 20 de ani de la ultima chestie remarcabilă scoasă pe piaţă, încă poţi concerta cu arena plină, în faţa a mii de oameni care te aclamă, cerînd pe bilet atîta cît face, adică preţul corect. Şi poţi umple arene chiar dacă 80% din repertoriu îl reprezintă compoziţii pe care nici naiba nu se va mai chinui să le înveţe şi să le cînte la chitară ca să cucerească o fată. Guns’n’Roses era aşa, Slash cu gaşca lui nu. E clar pentru oricine că Slash trăieşte din vechea lui glorie, ceea ce e perfect normal pentru un rocker care a scris istorie. Este un brand care vinde şi Slash îl va stoarce pînă la ultima picătură (nimic de condamnat în asta), pentru că, altfel, ia spuneţi-mi voi cam ce prezenţă ar fi fost la un concert Saul Hudson and The Conspirators? Saul Hudson, în caz că nu ştiţi, e numele din buletin al lui Slash. Muzicianul american cu siguranţă mai are mult pînă la stadiul de bunicuţ ţinut în fereastră de nepoţii care vor să mai încaseze o pensie. Slash e viu, alert şi meseriaş în continuare, dar mă întreb unde i s-a dus creativitatea. La fiecare piesă GnR de duminică seară, pulsul îmi creştea, ceea ce nu am constatat şi la celelalte melodii.

Şi am mai învăţat o chestie duminică seară: nimeni nu e de neînlocuit, nici măcar Axl Rose. Myles Kennedy i-a demonstrat de patru ori blondului figurist de la GnR că îi poate lua jobul în orice zi, fără măcar să apeleze la perhidrol. După reacţiile de la concert, nu mi-aş lăsa femeia singură în preajma lui Myles, nici măcar cît mă duc să iau o bere de la dozator. Dacă sare la cap şi cu nişte hituri comparabile cu alea de la Guns, Myles ar putea fi speranţa de reînviere a stilului hard’n heavy.

LATER EDIT: Myles a fost un gentleman: artistul a ţinut să salute trupele din deschidere şi să le mulţumească pentru prezenţa la eveniment, lucru pentru care mă simt obligat să-i ofer un Ursus la ieşire, data viitoare cînd îl mai prind pe la noi!

IMG-20150629-WA0008

Verdict:

Sunet – 5 trandafiri

Organizare – 5 beri Ursus

Bere – trei desfăcătoare (recunosc, nu m-a durut capul)

Securitate – fără necazuri

Trupele nu primesc note, că nici una nu cîntă stilul meu preferat.

Veniţi şi voi să le vedeţi data următoare!

Mulțumirile mele cele mai sincere companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Godsmack cu de toate, inclusiv cu shaorma (VIDEO, FOTO)

Cu riscul să încasez brutal o serie scurtă de miștouri crîncene de la metaliștii mei extremi, precum și de la roackerii cu gusturi mai comerciale, am riscat să mă expun la concertul trupei Godsmack de sîmbătă, 27 iunie, de la Arenele Romane. Iar miștourile n-au întîrziat să apară, fie servite pe față, direct la locul faptei, fie pe Facebook, de la frații și tovarășii mei întunecați. M-au luat peste picior inclusiv doi colegi de la Prima cu care am dat nas în nas prin public – Ursule, ăștia nu-s suficient de TRVE pentru tine, gen – dar n-am avut de ales: dacă frumoasa și talentata mea gagică mă însoțește pe la toate masacrele metaliste, mi se pare normal să-i țin și eu companie fetei atunci cînd se produc pe scenă formațiile pe care ea dă din pletele-i negre. Așa că mi-am luat hainele de contabil – ca să nu mă afișez chiar în tricourile cu Mayhem, Burzum sau Dark Funeral – și am pășit cu tupeu în perimetru. Vă zic de pe acum că, în linii mari, a meritat deranjul, dar povestea devine cu adevărat palpitantă ceva mai jos.

Trupele – sau cum am aflat secretul nemuririi de la Terrana

Pe scenă s-au urcat la ora stabilită și fără incidente simpaticii de la Dirty Shirt, sau cum îmi place mie să le mai zic, Zdubii Carpaților. Îi știu de vreo 20 de ani, dar mereu îi găsesc surprinzători pe moroșenii metaliști. Parodiile lor în care metalul fuzionează prietenește cu folclorul mi-au trezit imediat în minte comparații cu alte trupe ce se revendică de la tradițiile noastre milenare de geto-daci și care au evoluat pe aceeași scenă, însă comparația le este clar favorabilă trupeților de la Cuiu Hărții.

M-au ținut cu ochii lipiți de scenă și m-au făcut să mă hlizesc pe cinstite, nu ca alții la care rîd în hohote de varză ce-s ei, marii artiști ai norodului. Cred că am numărat la un moment dat nouă muzicieni pe scenă – și de aia îi laud acum, că-s gașcă mare, iar dacă îi supăr și mă prind la îngrămădeală, am cam feștelit-o. Judecați și singuri din poza anexată cam ce succes au avut băieții la public, că arena a fost plinuță chiar de la ora 20, cînd moroșenii au deschis ostilitățile. La Pitbull Terrier, piesa de final apoteotic împrumutată de la frații noștri sîrbi, s-au crăpat vreo două coloane atunci cînd publicul a început să cînte refrenul alături de trupă. Mișto.

Dirty Shirt, live la Arenele Romane, 27 iunie 2015
Dirty Shirt, live la Arenele Romane, 27 iunie 2015

No, și-a venit pe scenă Mike Terrana, cu o trupă dintr-un spectru total opus: doar trei muzicieni pe scenă, care însă au umplut incinta de zicea-i că-s tot vreo nouă. Toți virtuozi ai instrumentelor, n-avem ce comenta, școliți și experimentați, cu un scenariu de replici și de poante foarte bine pus la punct, gata să ofere o demonstrație de atletism muzical. Pentru că aia a fost probă olimpică de chitară-viteză, bas-precizie și tobă-mitralieră. Piesele au fost impecabil executate, cu tehnică desăvîrșită și cu o vervă de puștani la început de carieră. Dar cam aici se termină laudele la adresa brontozaurilor la care, sincer, chiar mi-aș trimite copilul să studieze chitară sau tobă. Stilul lor heavy-metal (sau rock’n’roll, cum l-au prezentat ei) e în perfuzii și pe ventilație mecanică din 1991, iar dacă un sfert de veac nu i-a fost suficient ca să-și revină, cred că e momentul să îi curmăm suferința. Mi s-a părut o eternitate recitalul lor și dacă o să fiu pus să ascult non-stop Terrana o să am impresia că trăiesc veșnic. Altfel explicat, dacă trupa Terrana era o echipă de chirurgi și spectacolul o operație, aș fi spus că intervenția a reușit, dar pacientul a murit – de plictiseală. Pacientul ăsta, subsemnatul, pentru că o mare parte a publicului a părut să se simtă bine. Coincidență sau nu, totuși, pe recitalul marca Terrana s-a făcut ditai coada la budele bărbaților, semn că poate n-oi fi fost chiar singurul lipsit de entuziasm. Sute de vezici puse la grea încercare au profitat de ocazie ca ia măsuri preventive, așa încît să nu creeze necazuri pe recitalul headlinerilor…

Coada la budă s-a risipit după recitalul Mike Terrana & Co
Coada la budă s-a risipit după recitalul Mike Terrana & Co

 

Godsmack: Am fost în “f#*king Bulgaria”, dar iubim România!

Răbdarea mi-a fost răsplătită atunci cînd pe scenă s-au urcat headlinerii. Că nu degeaba-i cheamă Godsmack și s-au ridicat la înălțimea reputației și, chiar dacă stilul lor e prea comercial pentru gusturile mele întunecate, pot spune că recitalul m-a impresionat. Publicul, care între timp și-a dublat numărul, s-a însuflețit și a umplut Arenele Romane cu aclamații. Americanii au fost profi și paroliști, au ținut-o forjă o oră și jumătate, ca să înțeleagă și publicul ceva din recital. O chestie pe care mi-aș fi dorit să o văd și pe alte evenimente, cu pretenții și cu tradiție. Muzicienii din Massachusetts au făcut exces de complimente la adresa țării noastre și ne-au lăsat chiar să pricepem că le place România  mai mult decît Bulgaria. Ori poate n-am înțeles eu bine ce ar putea să însemne “We’ve been to f*!king Bulgaria, but Romania is great!” – voi ce credeți? Rockerimea adunată la Arene ar putea chiar să apară într-un documentar despre Godsmack, sau cel puțin așa au promis artiștii că se va întîmpla cu imaginile filmate de operatorul lor oficial, Paris, care i-a însoțit o vreme pe scenă.

Godsmack live la Arenele Romane, 27 iunie 2015
Godsmack live la Arenele Romane, 27 iunie 2015

Setlist-ul a fost făcut cu obraz și a inclus atît hiturile formației, cît și niște piese foarte interesante de pe noul album, intitulat 1000HP (zic așa, ca să vedeți că am fost atent, sînt convins că-l știți mai bine decît mine). Fanii au sărit și pe cele 15 minute de jam-session ținute spre final – am reținut că se poartă la trupele comerciale, prin satul meu cu blackeri așa ceva nu se prea face. La final, americanii au promis că vin și la anul. No, deci încă o dovadă că NATO nu o să ne lase pe mîna rușilor, ceva-ceva tot trebuie să știe yankeii ăia…

Logistica – bilă albă. Berea, bilă hepatică

Mi-a plăcut enorm standul de mîncare chinezească, am apreciat apariția unui cort cu shaorma turcească – și țineți cont că eram în plină convalescență după un episod monstruos de indigestie provocată de un meniu chinezesc. Nu mi s-a părut că furnizorii de la Food Court au umflat prețurile ori că au micșorat porțiile, așa că rockerimea s-a putut hrăni cinstit, fără jecmăneală. Bun așa… Mai departe! Budele bărbaților au fost curate, chiar dacă n-am găsit nici în ruptul capului chiuveta de spălat pe mîini. Coada formată la toalete pe durata recitalului Terrana s-a disipat rapid, am mai fost de două ori să inspectez perimetrul și era pustietate. Deci mă declar satisfăcut, chiar și în lipsa hîrtiei igienice parfumate, pentru că n-am călcat în vreo baltă de urină ca în alte părți și pentru că țarcul cu bude a fost chiar luminat.

Food Court cu shaorma și mîncare chinezească
Food Court cu shaorma și mîncare chinezească

Jetoanele au costat șapte lei românești din ăștia noi, dar cu adevărat m-a durut cînd am văzut standurile Ciuc, unde prețul standard a fost de un jeton pe halbă. Bleah pe motive de furnizor și de istorii comune nefericite… Anul trecut, după un alt eveniment cu zeamă de la Ciuc am zăcut două zile de la fix 3 halbe. Și eu, și gagica mea. Am fost neoameni. No, la Godsmack am încercat să o dăm pe vin, care n-a fost rău, dar la un jeton suta de mililitri am constatat, după al doilea pahar, că ne paște vînt de faliment dacă o ținem pe Chardonnay toată seara. Așa că am dat-o pe Ciuc și, pînă la ora asta, nu am necazuri digestive de raportat. Dar m-a pălit o nostalgie după Timișoreana de la Metalhead, care mi s-a părut mult mai consumabilă.

Standurile cu jetoane
Standurile cu jetoane

Mai remarc o nouă premieră la acest capitol: la schimbatul banilor pe jetoane nu am primit bon fiscal, însă la schimbatul jetoanelor pe produse da. Și chiar am luat primele trei bonuri, ca să mă conving că se poate. De remarcat că, deși jetoanele erau șapte lei și berea cam slab alcoolizată, am văzut destui roackeri puși în cap de băutură – dovadă că persistența e cheia succesului. Ca băutor de vin și metalist în același timp, cea mai bună combinație mi s-a părut aia cu vinul vărsat de la Rockstadt 2014. A costat fix cît berea, s-a vîndut la pahar de 400 ml și chiar mi-a lăsat capul teafăr a doua zi.

MIhai Ursu și Claudia Craiu, două dive cu vin sec
MIhai Ursu și Claudia Craiu, două dive cu vin sec

Publicul – rockeri pașnici, un bun samaritean și vreo doi musculoși cu temperament

Publicul mi s-a părut civilizat și simpatic, dar din numărul impresionant de umbrele abandonate la intrare am tras concluzia că unii fie nu citesc instrucțiunile și regulamentul, fie au impresia că le-a scris cineva ca să se afle în treabă. La fel și cu sticlele părăsite la poartă, care n-au fost deloc puține. Mi-a făcut sîngele să fiarbă puțintel un individ infiltrat în public alături de o gașcă musculoasă și tatuată, individ care mi s-a pus în cale și mi-a zis să-i ocolesc tovarășii proțăpiți taman în mijlocul aleii pe unde trecea toată lumea, că-i deranjez în drumul meu spre budă. Era, în mod clar, pus pe căutat scandal, dar aceiași prieteni ai lui l-au tras de mînecă și l-au potolit repede. Însă dacă se duce vorba printre rockerii pașnici (care au reprezentat majoritatea covîrșitoare) că au început să apară pe la concerte tot soiul de băieți care-și flexează mușchii și încearcă să demonstreze ce macho se cred, peste vreo cîteva evenimente o să rămînă doar musculoșii tatuați în fața scenei. Lumea civilizată evită conflictul și vine la spectacole ca să plece cu amintiri plăcute acasă, nu cu traumatisme, contuzii, procese-verbale și perfuzii. Din cîte știu eu, n-a fost cazul de data asta, dar nici n-aș vrea să fie vreodată.

Și, ca să închei într-o notă optimistă, pe cînd ieșeam însoțit de Claudia mea și de Roxana, simpatica mea colegă pe care nu v-o arăt în poze, tocmai ce vorbeam de concertul Slash, programat duminică, 28 iulie. Și un roacker din mulțime, care a auzit conversația, sare și-i zice: “Vrei la Slash? Na de aci trei bilete!”. Și i le-a dat fetei fără să-i ceară nimic în schimb. De unde trag concluzia că data viitoare trebuie să o iau cu noi pe Roxana la o plimbare pe la BNR și să discutăm despre milionul ăla de euro care ne lipsește de ceva vreme…

Catalogul arată așa, la final – cinci e nota maximă

Dirty Shirt – cinci dețuri de horincă

Terrana – trei pene de chitară

Godsmack – cinci ghidoane de motocicletă

Sunetul – patru microfoane jumătate (au fost vreo două încurcături destul de sesizabile)

Logistica – cinci roți de camion

Berea – trei capace (cu indulgență)

Securitatea – fără puncte de penalizare

 

Mulțumirile mele cele mai sincere companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Ia-ți jumătatea și vino GRATIS la concertul ToTo din București!

Avem o promoție cam din scurt, dar cît se poate de serioasă! Al dumneavoastră cu modestie Mihai Ursu și promoterul Phoenix Entertainment vă oferă invitații pentru două persoane la concertul formației ToTo, de la Sala Palatului din București, eveniment programat sîmbătă, 27 iunie. Un cîștigător norocos va primi cele două invitații după o frumoasă tragere la sorți pe care o vom ține joi, în sala de repetiție a trupei mele, pe care o veți cunoaște cu această ocazie.

 

Ce trebuie să faci ca să asculți live hiturile Africa, Rosanna și Hold the Line? Ia acest frumos articol și dă-i share pe Facebook, alături de un vers preferat din piesele formației ToTo, iar lîngă aceastea mai menționează într-o scurtă descriere unde și la ce oră va susține concertul îndrăgita trupă americană. Fă apoi un print-screen cu articolul partajat și trimite-ni-l pe adresa romanianmetalunderground@gmail.com cu titlul Vreau la Toto. Cel tîrziu sîmbătă la ora 12, norocosul cîștigător desemnat prin tragere la sorți de încă necunoscuta mea formație de metal va primi cele două invitații.

800px-TOTO_live_2010_in_Copenhagen_in_KB_Hallen
Foto: Wikipedia

Asigurați-vă, înainte de a participa, că aveți suficiente resurse de timp și de bani pentru a veni la București, dacă nu locuiți în Capitală! În rest, se aplică regulamentele de promoție folosite la celelalte concursuri ale noastre – în măsura în care se pretează. Concursul se închide joi, 24 iunie, la ora 18:00.

Invitatii Toto
Premiile puse în joc, invitații pentru două persoane la concertul ToTo din 27 iunie 2015, de la Sala Palatului din București

Succes și distracție plăcută!