Tag Archives: at the gates

Rockstadt 2015, prin ochii și urechile unei intelectuale vegane (Guest Post)

Oana Gheorghiu este cadru didactic asociat în învățămîntul superior și doctorand la Universitatea “Dunărea de Jos” Galați, o luptătoare neînfricată pentru cauza gramaticii și o vegană devotată. Dar, mai presus de orice, este metalistă de vreo două decenii și ceva. Anul ăsta, căile ni s-au încrucișat și halbele ni s-au ciocnit la Rockstadt, iar impresiile de la eveniment, pe care le-a așternut Oana pe o coală digitală, țin să vi le transmit și pe această cale. Reproduc textul nu neapărat pentru că mă regăsesc în fiecare cuvințel, ci tocmai pentru că opinia ei, ușor diferită de a mea, va mai readuce echilibrul Forței… Respect, doamnă! Lectură plăcută!

Oana Gheorghiu și gașca ei la Rockstadt 2015
Oana Gheorghiu și gașca ei la Rockstadt 2015

Am ajuns de miercuri (mulțumim pentru transport, Cristian Pană), ne-am instalat cu chiu, cu vai (prima experiență la cort) și am plecat la concert, ofticați că, din cauza nepriceperii noastre în ale montatului de cort, i-am pierdut pe BlackSheep. Am văzut Argus Megere, care mi s-au părut OK, în rest, am stat la povești cu Paul Slayer Grigoriu, așa că nu prea am dat atenție la ce se întâmpla pe scenă cât au cântat Sedna. Mi-au atras atenția Crimena, dar nu prin muzică, din păcate, ci prin limbajul extrem de colorat, care începuse să mă cam irite. Au legat câteva coveruri celebre și au stârnit gloata, mai ales că li s-a alăturat și sensibilul Fane, care la Metalhead Meeting făcuse un întreg caz din înjurătura tipei de la Aura. Probabil ”m**a cu c***t” transmisă nu-știu-cui de către trupa din Craiova i-a sunat ceva mai elegant, sau poate l-o fi deranjat Aura pe principiul că nu-i frumos ca o domnișoară să folosească un limbaj vulgar. Apoi au început unii de-mi părea rău după Crimena, așa că m-am retras. Pe Pinholes i-am auzit din cort și m-am întrebat într-o doară care-i rolul lor într-un festival care conține cuvântul ”extreme” în denumire.

Krisiun, live la Rockstadt 2015
Krisiun, live la Rockstadt 2015

A doua zi (prima zi oficială de festival, pentru că seara precedentă fusese doar de încălzire, ziua 0, warm-up, cum i-o mai spune) a debutat (pentru mine, nu în general) cu Harakiri for the Sky, niște blackeri (sau post-blackeri) interesanți din Austria. Au urmat Roadkill Soda, care nu mi-au spus nimic, și Krisiun, pe care i-am ignorat dintotdeauna, așa că nu m-am dezmințit nici de data asta și m-am dus să mă schimb. Be’lakor din Australia, un death melodic care mi-a amintit de In Mourning mai des și Dark Tranquillity pe alocuri, mi-au plăcut destul de mult – în limitele genului, care nu a fost niciodată în topul preferințelor mele. Buni, foarte buni, dar spre final începusem să mă plictisesc, ușor, ușor. Pe Monuments i-am cam ratat, deși erau pe lista de bifat. I-am ratat în sensul că am rămas în zona de bere și na, oamenii ar fi trebuit ascultați cu atenție, nu cu o jumătate de ureche. În schimb, am prins un drum session drăguț al puștiului de la Phoenix la drum stage (sau drunk stage). Ensiferum și toate trupele cogenere sunt dincolo de limita ascultabilului în ceea ce mă privește, așa că am plecat la plimbare după o jumătate de piesă și m-am întors pentru un Kataklysm de zile mari. În sfârșit, retrograda de mine a început să se simtă mai în elementul ei.

Taake, live la Rockstadt 2015
Taake, live la Rockstadt 2015

Următoarea zi se anunța mai obositoare, având în vedere că aveam mult mai multe trupe pe lista ”de văzut”. Am vrut să ajungem la 13th Sun, n-am reușit (din cauza unui drum la peșteră), așa că am ajuns pe la începutul recitalului Vulture Industries, pe care Dragoș voia neapărat să-l prindă. Eu îi știam, dar nu le acordasem mare atenție, însă live m-au vrăjit, pur și simplu. Un show complet, la care a participat și artistul care se ocupă de partea vizuală, Costin Chioreanu. Cred că pot să spun că au fost revelația festivalului, alături de Ne Obliviscaris, un mix progresiv de death, cu black, cu jazz, cu doi vocali și cu mai multe altele, care mă dăduse pe spate de acasă, când mi-am făcut sumar lecțiile ca un student care răsfoiește cursul cu o seară înainte de examen, măcar să știe la ce anume o să aibă restanță. Mai pe românește, ascultasem un album pe YouTube și cam atât. Nu știu alții cum sunt, dar mie mi s-au părut fenomenali.

Între cele două revelații s-au interpus grecii de la Suicidal Angels, care, deși cântă unul dintre genurile mele preferate, anume thrash, pentru cine nu știe, nu au reușit să mă convingă niciodată. N-au făcut-o nici acum. Enslaved sunt de top 3 din zona scandinavă în ceea ce mă privește, în special în perioada de după Isa și Ruun, așa că aveam așteptări uriașe, pe care mi le-au îndeplinit pe deplin. Pentru mine a urmat recitalul lui Ady Tăbăcaru, la drum stage. Deosebit, excelent, complex.

Moonspell, show memorabil la Rockstadt 2015
Moonspell, show memorabil la Rockstadt 2015

 

Și apoi a venit Moonspell. În anii 95-96, Moonspell a fost trupa mea preferată, iar Wolfheart și Irreligious – albume pe care le-am tocit, efectiv, le știam vers cu vers, notă cu notă, și am remarcat că unele chestii nu se uită, ca mersul pe bicicletă – zice-se, că nu am știut niciodată să merg pe bicicletă. Este al treilea concert Moonspell pentru mine, sunt vrăjită de carisma lui Ribeiro, de încântarea lui vizibilă, de Wolfheart-ul cântat cap-coadă, dar nu pot să nu aud, cu o rămășiță de obiectivitate, că pe alocuri nu sună tocmai cum trebuie. La An Erotic Alchemy, cel puțin, au dat o reinterpretare chiar nereușită. I-am scuzat, că nu e o piesă care să apară în setlisturile lor și că probabil n-au mai cântat-o de pe vremea ei. Dar nu contează, tehnică vreau de la alte trupe, la Moonspell mă mulțumesc cu feeling-ul. Începe Alma Mater și mă întristez, că se termină. Ribeiro îmi strică puțin cheful, amintindu-mi că albumul împlinește 20 de ani anul ăsta, dar mă consolez cu bătrânețile mele când portughezii trec la Irreligious. Opium, apoi Awake. Hopa, încep eu să sper, să vezi că-l cântă și pe ăsta full. Nope. Doar Full… Moon Madness și gata. Dincolo de micile inexactități de interpretare, recitalul a fost superb. Nu mai am chef să sar în sus și să înjur poliția (care nu mi-a făcut nimic în general, iar The New York Finest cu atât mai puțin) la headlinerii serii, Biohazard, așa că mă retrag. A, anunțul cu My Dying Bride pentru anul viitor m-a lăsat rece. Aștept alte motive de bucurie, sunt convinsă că voi găsi eu ceva pe placul meu.

Rockstadt 2015, artificii înainte de headliner-ul At the Gates
Rockstadt 2015, artificii înainte de headliner-ul At the Gates

Ultima zi era cea mai relaxantă pentru mine: nu mă interesa decât At The Gates. Am prins un pic de Downfall of Gaia, care păreau foarte buni în ceea ce fac, dar n-am reușit să intru în atmosferă, cred că și din cauza celor 30 și ceva de grade care nu se potriveau cu black-ul lor atmosferic și experimental și ciudățel. Muzică de ascultat acasă, părerea mea de nespecialist. Au urmat nebunii de la Dirty Shirt, care au strâns pe toată lumea în fața scenei cu maramureșenismele lor. Un pic de Puie Monta, apoi un ”lamulțan” cam nepoliticos adresat Măriilor din public (însoțit de inevitabilul citat din Paraziții, ăla cu da, da…). Oricum, băieții sunt foarte buni, știu să facă spectacol și cântă și foarte bine. Brava lor.

White Walls sunt alți români foarte buni, dar simțeam că pic din picioare, așa că i-am sacrificat și pe ei și pe primii reprezentanți ai black-ului ”rău”, Taake, și m-am dus să mă odihnesc un pic, ca să nu clachez tocmai la At The Gates. M-am întors la Marduk, o trupă pe care o tot ascult de vreo douăzeci de ani, dar în general indirect, nu ca obiect al preferinței mele. (Așa-i când te căsătorești cu blackeri.) Îmi place și mie un album de la ei, anume Nightwing, dar înțeleg că ăla nu le place lor, sau ceva, că nu cântă nimic de pe el. Așteptam, totuși, având în vedere spațiul transilvănean, să aud că Dracul va domni din nou pe acolo. Or fi aflat între timp că n-a făcut-o, de fapt, niciodată? N-a fost să fie. Marduk sună foarte, foarte bine. Nu am nimic de reproșat.

Combichrist poate că m-ar fi interesat, ca idee, în alte împrejurări. Poate dacă mergeam la Electric Castle sau Untold. Aici, nu. Din poziția mea strategică de la mesele cu bere, am văzut/ auzit vag că au făcut show și lumea părea încântată. Mă bucur și pentru ei și pentru lume, și pentru mine că m-am odihnit înaintea recitalului pentru care am venit în primul rând. Chestia cu artificiile nu mi-a convenit, pentru că în mintea mea, astea se folosesc la spartul parangheliei, nu înainte de felul principal. Am dat-o pe miștouri cu ”mulți ani trăiască!” și ”happy 2016” ca să nu mă enervez și să-mi stric cheful. Și apoi au venit At The Gates și nu a mai contat nimic. Un show aproape perfect, punctat de mici defecțiuni tehnice, destule piese de pe At War with Reality, destule clasice, un dozaj foarte bun al playlist-ului. Pe Terminal Spirit Disease l-au invitat pe Costin Chioreanu, care le-a făcut un artwork absolut superb (am discul vinil, știu ce zic), să cânte cu ei. Din păcate au fost niște probleme cu microfonul. Mă bucur pentru el, știu că e una dintre trupele lui de suflet, dar nu toată lumea a apreciat faza. Am crezut că vor încheia apoteotic cu Blinded by Fear, dar ne-au mai servit una. Nu știu dacă pot să fac clasamente și comparații americani versus europeni, eu fiind, dintotdeauna, de partea ailaltă a oceanului când vine vorba de death metal, dar cred că show-ul At The Gates a cam depășit aproape tot ce am văzut eu live din genul ăsta. Cu asta, am pus punct festivalului, cu toate că inițial aș fi vrut să stau și la Tiarra și Abigail. Sorry, guys, dar nu mai rezistam.

Una peste alta, trupele pentru care am venit – Enslaved, Moonspell și At The Gates – nu m-au dezamăgit, am avut și două revelații (Vulture Industries și Ne Obliviscaris) și mi-am și rupt un pic gâtul pe Marduk și Kataklysm. Un bilanț pozitiv, aș zice.

Rockstadt 2015 - grup de metaliști la împărtășanie cu bere
Rockstadt 2015 – grup de metaliști la împărtășanie cu bere

 

Ca să mă îndepărtez puțin de zona scenei 

a) berea – a mers. Mai ales că aveau și Radler, pe care nu s-au prins cum să-l strice, așa că îl vând la cutie. Alte alcooluri disponibile – Jagger, tequila, vin. Bun.

b) mâncarea – fiind vegetariană, sunt obișnuită să mănânc prost în deplasări și să îndur întrebări de tipul ”cartofi și atât?!?” Am găsit ce să mănânc la Regele ciolanului, dar nu prea mi-a plăcut nimic, iar de la legumele lor pline de ulei mi-a fost chiar rău.

Oleacă de porc vegetarian la Rockstadt 2015
Oleacă de porc vegetarian la Rockstadt 2015

c) merchandise – mult, divers, dar eram cu banii numărați, din păcate;

d) security – foarte relaxat. Cred că un pic prea relaxat.

e) campingul – curățel, dușurile curate (mă rog, mai sunt și vaci printre noi, nu intru în amănunte…), apa foarte rece, lumea din camping, în general civilizată, minus niște unii de urlau toată noaptea țâââââțeeee, crezându-se, probabil, foarte spirituali. Nu erau.

f) lumea de la fest: multe cunoștințe cu care mă revăd sistematic la astfel de manifestări, amici noi, unii chiar de pe lângă casă. Ana, Claudia, Mihai, Octavian și Precambrian (sorry, n-am auzit numele real), mi-a făcut plăcere!

g) alte activități: am citit cartea lui Paul Slayer Grigoriu, Cronicile vulpii, și mi-am amintit de liceu. N-am fost noi prea apropiați pe vremea aia, ne știam doar de salut-salut, dar multe din trăsnăile de acolo îmi sună atât de familiar… Urmează book review, când oi mai avea chef de scris atâta (nu că nu scriu zilnic mult mai mult de atât, prin natura meseriei…).

See you in Râșnov!

Oana Gheorghiu, autorul textului de mai sus
Oana Gheorghiu, autoarea textului de mai sus