Tag Archives: akral necrosis

VIDEO Exclusiv | Akral Necrosis repetă de zor cu noii membri, înainte de turneu

Blackerii de la Akral Necrosis au dat metalul jos din pod și s-au apucat să facă mega-haos în sala de repetiție alături de noii membri ai formației, chitaristul Andrei și tobarul Traian. Aterizați de nici un an în line-up, băieții s-au prins repede cum merge treaba și s-au integrat rapid în componență. Vă puteți convinge și singuri de performanțele noilor instrumentiști din clipul de mai jos – imagine și montaj by Claudia, a.k.a. Klava, a.k.a. Pisica.

Înființată în 2006, trupa Akral Necrosis a devenit celebră în primă fază pentru piesa Slay the Whore, o melodie care încă îi bîntuie pe metaliștii bucureșteni. Cel de-al doilea hit al blackerilor, Pandemic Dominion, a trecut însă repede pe primul loc în preferințele multor fani, printre care și subsemnatul. După o lungă perioadă de activitate ceva mai discretă, formația va părăsi bîrlogul din Capitală și va porni într-un turneu prin Ucraina, Bulgaria și, ultima pe listă cu voia dumneavoastră, România.

akral tour

VIDEO Exclusiv | Despre geto-daci și diavoli cu Akral Necrosis, înainte de turneu

Dacă n-ai petrecut ultimul an pitit în fundul unei peșteri, printre fosile de Neanderthali, sigur trebuie să fi auzit de Black Initiatic Mass, adică de turneul în care blackerii de la Akral Necrosis plănuiesc să plece pe 23 iulie 2015. Traseul bifează trei țări, dintre care una a noastră și două ale lor – Ucraina și Bulgaria – așa cum scrie și pe afișul de mai jos, unde vocalistul Octav apare într-o poză cu mijlociul sus. Probabil că vrea să le arate fanilor cu care dintre degete se face tapping.

Întunecații de pe malul Dîmboviței o să tot aibă drum și există șanse reale să treacă inclusiv pe lîngă casa voastră, dar cu adevărat simpatic e punctul final al acestui periplu metalistic – clubul Smile, din țara vecină și prietenă de la Sud de Dunăre, adică Bulgaria. Abia aștept să văd poze cu o sută și ceva de încrîncenați cu cruci și pentagrame adunați într-un club numit Smile – încă au vreme patronii să-i schimbe numele în Valhala sau în Hell

akral tour

 

Cu halebardele, topoarele și corpse painting-ul pregătite de drum, cei cinci metaliști au găsit vreme să ne dezvăluie în exclusivitate cîteva treburi din culisele formației. Printre altele, ce cred ei despre diavol, despre satanism și despre religie în general (credeați că nu-i întreb?), dar și cum se situează ei în raport cu formațiile românești specializate în osanale pentru cei mai viteji și mai drepți dintre traci. I-am mai tras de limbă și în legătură cu numele formației – purtat prin coincidență pură de încă o trupă, aflată peste hotare. Octav ne-a mai dezvăluit că trupa Akral Necrosis are deja coșmaruri din cauza unei piese care – culmea – inițial i-a adus celebritatea. O să vedeți ce și cum în videoclipul publicat mai jos.

Formația Akral Necrosis s-a înființat în 2006, iar în deceniul scurs de atunci ar fi putut să scoată ceva mai multe albume – au deocamdată la activ un single, un EP și un full-length. Prin formație s-au perindat însă mai mulți instrumentiști, dar băieții spun că acum componența s-a stabilizat și că se pun cu burta pe black la modul cel mai serios cu putință. Ar fi cazul, pentru că avem o comisie de blackeri veterani care stau cu ochii pe echipa de sfîrtecatori bucureșteni – eu, deocamdată, vă recomand să treceți pe la concertele lor, să vă faceți o părere proprie.

Andrei, o nouă achiziție a trupei Akral Necrosis
Andrei, o nouă achiziție a trupei Akral Necrosis

Eu i-am urmărit într-un singur show, ținut în Question Mark, pe o vreme crîncenă cu accente norvegiene, și n-am plîns după bani. Ba chiar i-am cumpărat Claudiei a.k.a. Klava a.k.a. Pisica și un tricou cu Akral – dacă tot semnează pozele, imaginea și montajul din acest frumos articol… Aș fi purtat eu tricoul, dar n-aveau măsura mea, că berea de la concerte pune o burtă…

 

Mihai Ursu printre blackerii de la Akral Necrosis
Mihai Ursu printre blackerii de la Akral Necrosis

 

 

Metalhead Meeting 2015 n-a fost complet nașpa

Și cu această ocazie promit să închei seria comentariilor de bello gallico despre MHM 2015, ca să nu lungim pelteaua. Evenimentul ăsta a fost, hai să ne pregătim pentru următoarele. Mi-au plăcut acolo destule, deși loc de mai bine a fost cît de la Șuletea pînă-n Valhala. Iată o enumerare rapidă a amintirilor plăcute:

1. Bonurile fiscale. Pentru mine au fost o premieră, nu știu dacă și la alte evenimente spectatorii au primit acte pentru banii cheltuiți pe jetoane. Marele salt înainte ar fi ca rockerii să poată achita direct cu bani, pentru ca astfel gurile rele să nu mai aibă chiar nici un motiv de a comenta modul de fiscalizare a cheltuielilor. Mi-a plăcut, de asemenea, că am putut plăti la POS (ceea ce chiar că e o premieră mondială pentru mine) și la final am putut returna cele trei jetoane rămase nebăute – deși, sincer, ne era sete și am mai mers jumătate de kilometru pînă la cea mai apropiată bere.

IMG-20150615-WA0006
Octav și Ana, alături de berea care ne-a cruțat de mahmureală

2. Berea la tap chiar a fost decentă, iar asta poate că are legătură și cu emiterea de bonuri fiscale. Sau poate că are legătură numai cu schimbarea furnizorului, mie întotdeauna mi-a plăcut Timișoreana mai mult decît Ciuc sau decît Silva. Oricum, orice festival care speră să primească de la mine cinci pentagrame trebuie să ofere Ursus la preț decent, ca să aibă vreo șansă. Dar anul ăsta berea a fost chiar acceptabilă și nu am suferit deloc de mahmureală, deși nu m-am abținut. Era și greu, la căldura aia, să devii subit un abstinent. Nu am înțeles ce rost au avut standurile cu whiskey, că nimeni nu era nebun să își tragă în cap un shot de tărie pe așa zăpușeală. Și nici vinul, după care eu sînt mort, nu-și prea avea locul acolo din exact aceleași motive, dar asta e altă discuție. Bine că a avut lumea de unde alege…

3. Fetele cu țigări. Drăguțe și amabile, deși se vedea pe ele că nu-s rockerițe, ne-au scutit de cheltuit bani pe tutun și ne-au făcut cadou cîte un pachet pe zi fiecăruia – cred că am avut noroc de moldoveni ce sîntem. Ba ne-au dat și brichete moca, au făcut și conversație prietenoasă și s-au prefăcut că le place muzica. Au adus plusvaloare vizuală peisajului și au contribuit la această frumoasă amintire de la Metalhead.

Mihai Ursu și Claudia lui, cu och
Mihai Ursu și Claudia lui, cu ochii după fetele cu țigări

4. Triptykon – nu eram așa un mare fan înainte, dar piesele lor sună bestial pe scenă. Cine e dinozaur știe cum să le potrivească…

5. Bloodbath – trupa îmi plăcea și înainte de festival, dar am fost încîntat să văd că Nick Holmes și-a revenit cu creierii, în sfîrșit. În calitate de vechi fan Paradise Lost, i-aș fi zis vreo două de la Vaslui pentru ce-a făcut din trupa pentru care în liceu eram în stare să sar fără parașută din avion. A fost chill, profesionist, glumeț și blasfemiator, așa cum credeam că n-o să-l mai văd. Așa de supărat eram pe Holmes, încît a fost nevoie să-mi jure trei metaliști martalogi că și ultimul Paradise Lost merită ascultat, ceea ce o să și fac imediat ce am prilejul.

 

Welcome back, Nick!
Welcome back, Nick!

 

 

6. Metaliștii bulgari – niște simpatici care au făcut conversație cu noi la shaorma după concerte, de ziceam că nu ne mai dăm duși. M-am rupt în talente că știu și eu oleacă de bulgară și gata, ne-au oferit pe loc sacoșa lor de bere. Pe bune!

7. M-am văzut/revăzut cu metaliști români pentru care am tot respectul, iar pe unii i-am urmărit pe scenă, în ciuda condițiilor crunte și a sunetului care avea glume în program. Respect maxim pentru Kistvaen, L.O.S.T., Marchosias, Hatemode și pentru băieții de la Akral Necrosis, care au fost în public de data asta. Poate data viitoare îi urcăm și pe scenă, că merită!

Andrei (Akral Necrosis), Mihai (Eternal Mourning), Fenrir (Kistvaen) și Octav (Eternal Mourning)
Andrei (Akral Necrosis), Mihai (Eternal Mourning), Fenrir (Kistvaen) și Octav (Eternal Mourning)

8. Dacă nu erai atent, puteai să te împiedici de tot soiul de greuceni, cum ar fi Kennet Englund de la Centinex sau de Caligula, așa cum pe vremuri dădeai nas în nas cu prietenii tăi prin curtea liceului.

9. Satyricon, pentru că Mother North!

10. Octav, Ana (blonda din prima poză) și Claudia mea, echipa fără de care nici un festival nu e festival…

WP_20150612_050