Să facem România mare în treisprezece paşi!

În realitate, România nu a fost mare niciodată, deci cu atât mai puţin o să fie la împlinirea a 99 de ani de la Marea Unire. Uită-te-n jur şi vezi că suntem coada Uniunii la infrastructură şi venituri, în schimb avem preţuri ca-n prima linie a Occidentului, ne pică tencuiala spitalelor în cap şi conducem în clasamentul mortalităţii infantile, stabilim noi şi noi recorduri de analfabetism, dar spargem banii de la buget pe licenţe Microsoft inutile, pe concerte cu Iris, panseluţe şi borduri. Avem 250.000 de asistaţi social, dintre care 465 plătiţi bine de tot ca să doarmă-n cea de-a doua clădire ca dimensiune din Univers, Casa Poporului. Iar când se trezesc, asistaţii ăia îşi mai votează privilegii sau aprobă noi legi care să-i scape de puşcărie. Ăsta nu e tabloul unei Românii mari sau al unei Românii măreţe, cum mi-aş dori eu să fie ţara mea. E jalnic şi deprimant. Iar de vină sunt eu, eşti tu şi sunt toţi cei care încă n-au emigrat.

România nu a fost mare nici o clipă în existenţa ei, nici măcar atunci când suprafaţa sa avea 295.641 de kilometri pătraţi, între 1918 şi 1940. Nici când populaţia dintre hotarele patriei depăşea 23 de milioane şi datoria externă era zero, precum vârsta ta probabilă în anii 90, când industria aia energofagă socialistă încă nu se transformase în fier vechi şi în milioane de euro pentru conturi off-shore. Nici România din perioada interbelică nu a fost mare şi trebuie să fii un mare naiv dacă tu crezi în snoavele alea despre epoca feerică a Regatului care era – sanchi – grânarul Europei,  cu leul valută forte şi cu Balcanii care se închinau şi se prosternau la România, “lider regional”. E fapt istoric consemnat că românii interbelici erau campionii Europei la mortalitate infantilă, că speranţa lor de viaţă era de circa 40 de ani, că aveau printre cele mai mici venituri de pe Bătrânul Continent, serviciile medicale erau pe cât de inaccesibile, pe atât de proaste, iar românii care au atins succesul au reuşit asta abia după ce s-au autoexilat. Cioran, Brâncuşi, Eliade, Ionescu, Tzara, de pildă. Băi frate român, era şi pe vremea lor fix ca azi! Din punctul ăsta de vedere, România e la fel de mare ca şi atunci, cu o mică mare diferenţă de teritoriu. Dacă graniţele nu e clar când vor mai reveni la forma din 1918, populaţia dă toate semnele că în curând va coborî la cotele din anul Marii Uniri, iar asta fără prea mult efort din partea şnapanilor care ne conduc. României, din nefericire, i-a lipsit nu dimensiunea teritorială, cât i-a lipsit măreţia. Iar dacă graniţele de azi eu şi tu le putem schimba ceva mai greu, la capitolul măreţiei am mi-am mai stors eu de prin cap câteva idei, pe care-mi permit să ţi le prezint mai jos:

1.  Încetează să te mai bagi în faţă şi educă-ţi plozii să facă la fel! Eu nu mai pot trăi într-o ţară unde ordinea şi dreptul sunt opţionale. Datul permanent din coate ne consumă timp şi efort mai mult decât dacă îţi aştepţi rândul, e comportament de neam prost şi pe mine mă exasperează. De fapt, dacă o să îmi pierd vreodată minţile şi-o să iau pe cineva la caftit, probabil că un gherţoi care se bagă în faţă o să-mi declanşeze opţiunea nucleară din creier.

2. Încetează să mai crezi că te pricepi la toate, cu precădere la mass-media, la legi, la politică, la medicină, la istorie şi în special la daci. Există oameni cu studii în fiecare domeniu, respectă-le cunoştinţele şi mai ia notiţe atunci când ei vorbesc, în loc să îi contrazici cu ce ştii tu din auzite. Da, Olivia Steer, şi despre tine e vorba aici! Apropo, dacii erau nişte analfabeţi barbari, cel mai probabil nespălaţi la cur, nu nişte genii capabile să construiască piramide şi să zămislească limba latină.

3. Nu mai copia lucrări de pe net ca să treci semestrul! Prietene, nu e obligatoriu să ai şi tu o diplomă, e loc destul la coada vacii! Azi furi un examen, mâine furi o licenţă, peste 20 de ani vei fi furat o carieră, prin hoţie intelectuală şi impostură. Dar, apropo, dacă tot plagiezi, măcar ai grijă să devii şi tu prim-ministru, ca să te pot crucifica în faţa unui auditoriu numeros.

4. Mai ieşi naibii din bula ta care-ţi cântă în strună şi caută să ai un dialog cu oameni care nu-ţi împărtăşesc neapărat toate opiniile! În lumea reală, nu pe Facebook, zic. Sunt convins că o idee bună poate supravieţui unei dezbateri, iar când descoperi că totuşi aveai o convingere eronată şi renunţi la ea, atunci vei deveni mai deştept. Deci dialogul e în interesul tău şi al nostru. Iar dialog nu înseamnă să vă cocoţaţi pe câte o baricadă, să vă ţineţi fiecare câte o predică, să vă etanşaţi neuronii la orice idee străină, iar la final să vă păruiţi. O să ajungeţi şi voi ca poetul ăla din Rusia care şi-a ucis un confrate de cenaclu, pe care-i căşunase că preamărea proza.

5. Vârsta nu îţi dă nici un privilegiu, indiferent care este ea. La fel şi  barba, stilul alimentar, muzica pe care o asculţi, credinţa sau necredinţa, materialul din care sunt confecţionate hainele tale, veniturile, oraşul în care ai crescut, sexul sau orientarea sexuală. Nici una dintre aceste caracteristici nu o să te facă un om mai bun sau mai rău, deci nu e cazul să-ţi arogi atribute nobile în baza lor. Comportamentul tău faţă de alţii te încadrează la nemernici sau la fiinţe umane, nimic altceva.

6. Nu-ţi mai lăsa copiii să se crească unii pe alţii, cum am păţit noi, cei lăsaţi singuri acasă cu cheia de gât! Ideal ar fi să-i mai desprinzi pe ţânci şi de tabletă uneori, ca să-i scoţi la plimbare în lume, în parc, în spatele blocului unde stau şi torc pisicile. Şi nu mai spune că sfaturi despre copii pot să dea numai ăia care au, pentru că mulţi dintre cei care s-au înmulţit habar n-au pe ce lume trăiesc. Reproducerea nu te face mai deştept, iar dacă nu mă crezi, dă o fugă în Cluj, la Pata Rât, să vezi acolo nişte familii numeroase foarte edificatoare pentru argumentaţia mea.

7. Mai ai şi un pic de empatie pentru seamănul tău, înţelege că nu eşti buricul pământului! Colegul, fratele sau vecinul tău are probleme identice şi suferinţe la fel cu ale tale, ori poate chiar mai mari. Faptul că tu, augustule, ai un necaz nu-ţi dă dreptul să treci cu buldozerul peste toţi ceilalţi ca să ţi-l rezolvi.

8. Pricepe odată că lumea nu e doar în alb şi negru. Există infinite nuanţe şi subtilităţi, care exclud principiul taliban “Cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Uite, de pildă, eu pot să fiu de părere că Dragnea nu are ce căuta în politică, pentru că e condamnat definitiv, dar şi că Mălin Bot şi-a pierdut legitimitatea ca jurnalist, după toate cascadoriile alea. Sau că Năstase, deşi un fost puşcăriaş, care a dat liber batjocoririi profesiei de jurnalist, a fost un profesor respectat de drept internaţional public şi mi se pare că a fost un premier mult mai bun decât a fost, să zicem, Boc sau Ciorbea.

9. Nu te mai plânge că nu găseşti lucrători calificaţi dacă tu nu eşti dispus să le plăteşti onorariul de lucrători calificaţi. Cine naiba se apucă să facă patru ani de facultate şi încă – să zicem – zece de carieră  pentru ca tu să-i arunci după aia la mişto un salariu minim? Nene, salariul minim e pentru muncitorii necalificaţi care sapă şanţuri sau cară pietre cu spinarea. Iar dacă unul ca mine, de pildă, îţi livrează un produs bun, peste medie, în doar o oră, să ştii că în spatele orei ăleia stau nişte decenii de studiat şi de muncit pe brânci. Sigur o să coste mai mult decât o oră a unuia care spală ceşti în cafenea.

10. Ştiu că mă repet, dar totuşi mai lasă naibii maşina aia acasă, mergi şi tu pe jos sau cu transportul în comun, măcar din când în când. Iar când eşti la volan evită să fii huţupan, să claxonezi ca disperatul sau să “parchezi” pe avarii. Altfel spus, fă ca atunci când treci cu maşina la unguri şi dintr-o dată înveţi să circuli cu viteza legală, uiţi să claxonezi, să depăşeşti coloana sau să parchezi pe traversare şi aştepţi să-ţi vină rândul ca să intri în intersecţie.

11. Când te apuci de o afacere, caută în primul rând metode să o dezvolţi şi să o menţii, nu căi prin care i-ai putea trage ţeapă celuilalt asociat. Apropo, nu mai trage ţeapă!

12. Adună-ţi gunoiul din urmă, sortează şi reciclează! Nu e nimeni dator să-ţi admire sau să-ţi cureţe mizeria, iar ăia cinci lei de gospodărie daţi lunar la salubritate nu te îndreptăţesc să scuipi seminţe pe trotuar.

13. Nu mai da şpagă şi nu mai vota corupţi sau penali. Dacă într-adevăr vrei să ai o ţară ca afară în Occident. Altfel, afară se mai găsesc Siria, Afghanistanul sau Coreea de Nord.

Iar după ce vom stăpâni toate comportamentele civilizate de mai sus, ne putem gândi şi cum să facem România Mare. Mira-m-aş să se întâmple asta până-n 1 Decembrie 2018, la Centenar, dar cine ştie? Aşa, aiuriţi cum suntem, am mai produs şi câteva surprize plăcute de-a lungul istoriei.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *