us-flag

România – SUA, o listă de „lucruri inacceptabile care ar trebui schimbate”

Inițial, m-a flatat oarecum și m-a amuzat pe jumătate remarca democratului Bernie Sanders, ofticat nevoie mare pe viteza fantastică a internetului românesc, ăla de pe care mă citiți voi acum. Evident, faptul că în România avem net mega-rapid mai înseamnă o știre doar pentru ăia care încă se conectează prin dial-up, dar a fost haios să-l văd pe un cetățean SUA că salivează cu gîndul la țara noastră, în premieră, și pentru altceva în afara gagicilor noastre, mult mai sexy decît ale lor, și pe care, dacă vor să le acceseze, trebuie să vină personal pe la noi. Că, în baza conexiunii lor americane, ajung babe bunăciunile noastre pînă reușesc să ni le vrăjească.

În fine, am rîs și ne-am dat coate, după care eu mi-am adus aminte de încă vreo cîteva chestii care ar trebui să treacă printr-un „upgrade” în relația noastră cu americanii, relație care e mișto doar pe site-ul Ministerului de Externe. Să începem:

Românii se numără printre puținii „privilegiați” dintre cetățenii UE care au nevoie de viză pentru a călători în Statele Unite ale Americii. Românii, bulgarii, ciprioții și polonezii sînt de-a dreptul exasperați de viteza foarte lentă cu care se mișcă programul Visa Waiver, domnule Sanders. Mai ales că noi, de exemplu, am trimis trupe în Afganistan în 2002 tocmai pentru că Washingtonul ne-a promis să ne scutească de umilința pupatului de ghișee consulare, contra unor taxe deloc modice, care nici măcar nu-ți garantează succesul la viză. Lista soldaților români căzuți în războiul ăla se tot îngroașă, dar de un deceniu și jumătate voi doar ne duceți cu preșul. Pe sărmanii militari uciși nu-i mai aduce nimeni înapoi, pe cei mutilați nu-i mai vindecă nici naiba, familiile lor vor rămîne veșnic neconsolate, iar la toate astea se adaugă palma unei promisiuni încălcate sistematic, la cel mai înalt nivel. Mie mi se pare inacceptabil și chiar cred că situația trebuie schimbată. Ce părere aveți, domnule Sanders?

Tot noi, ăștia cu internet rapid, am fost de acord (prin glasul conducătorilor noștri vizionari) să găzduim unități militare și instalații balistice strategice americane pe teritoriul nostru național, fapt care, în viziunea Moscovei, ne-a transformat în ținte pentru rachetele lor „made in USSR”, de care vă e frică și vouă. Ce ne-a ieșit în schimb din toată afacerea asta? Desigur, nu scutirea de vize – că n-am încheiat încă acest capitol. Și știți de ce? Pentru că de voi, americanii, depinde toată istoria asta cu libera circulație. Diplomații voștri ne tot povestesc cum „rata de respingere a dosarelor trebuie să scadă sub 3%”, dar se fac că scapă din vedere un mic detaliu: rata de respingere e tot în mîna voastră, a americanilor. Unii mai paranoici ar putea chiar susține că aveți „target” de respingere a solicitărilor, așa cum la noi pe vremuri erau promovați liceeni la normă, ca să iasă raportările anuale pe plus, sau așa cum milițienii aveau normă de amenzi la circulație. Dar baze militare aveți la noi, asta sigur. Vă supărați dacă, în contrapartidă, luăm noi Guantanamo? Că și-așa nu vă mai trebuie!

În schimb, americanii pot circula fără restricții în țara noastră, lucru care ne bucură pe noi, oameni primitori cu oaspeții străini. Noi nu îl punem pe Billy Bob Joe din Arkansas să plătească 150 de dolari taxa de interviu, să se înscrie telefonic la consulatul României în SUA, să fie programat peste o lună la întrevederea cu un ofițer de viză, să vină cu avionul la Washington, să plătească hotel, să se pună la coadă de la 5 dimineața, să aducă extrase de conturi, certificate de căsătorie și să explice el cu ce planuri vrea să vină pe la noi, cam unde și cam cît o să stea și să ne arate că-și permite toate astea. Că la noi e scump, apropo, o să vedeți. Și după interviu nu-l trimitem în suspans pe Billy Bob Joe să aștepte viza încă vreo cîteva zile. Dar voi faceți toate astea cu cetățenii noștri care nu v-au greșit cu absolut nimic, domnule Sanders. Cum ar fi să schimbăm starea asta de lucruri, în sensul unei reciprocități – ori venim și noi liber la voi, ori vă procesăm și noi dosarele în mod identic? Alegeți dumneavoastră varianta aia care vă convine…

Chevron, o companie americană, a venit cu tupeu și cu niște aparate de foraj la noi, în România, ca să ne găurească solul și să scoată din el eventuale resurse energetice. Știați de asta, domnule Sanders? Fix în județul meu natal, ca să fiu mai precis. N-a contat că localnicii s-au opus din răsputeri, că ecologiștii s-au panicat de posibilele dezastre pe care forajul prin fracturare hidraulică l-ar putea produce în apele subterane de la Vaslui. Gardul metalic, agenții de pază și un batalion de jandarmi i-au ținut departe pe contestatari. Eu acum nu știu cine a avut dreptate, dar mă întrebam dacă și Petrom ar putea face la fel pe undeva prin Texas. Take your time to answer…

Bechtel, o altă meseriașă companie americană, a promis în 2003 că ne construiește 415 kilometri de autostradă pentru 2.2 miliarde de euro. Aproape un deceniu mai tîrziu, Bechtel pleca din România înjurînd și lăsa în urmă doar 51 de kilometri de șosea finalizată, ctitorie măreață pentru care încasase 1.6 miliarde de euro. Un preț mediu de 30 de milioane pe kilometru, ofertă unică! Credeți că a fost cineva pedepsit cum trebuie pentru jaful ăsta strategic? Eu nu țin minte. Ce ziceți, ar fi cazul să schimbăm și situația asta inacceptabilă?

Teo Peter era un muzician de succes într-o formație-emblemă a scenei rock din țara noastră. Asta pînă pe 4 decembrie 2004, cînd un sergent încadrat la Ambasada SUA din București i-a izbit în plin taxiul cu un ditamai SUV. Van Goethem fusese văzut consumînd alcool în orele de dinaintea tragediei, dar n-a suflat în fiolă, pentru că a făcut uz de statutul lui diplomatic. Americanul vostru a șters-o englezește cu un avion chiar în acea seară, a fost dus la voi în SUA, unde i-a explicat unui judecător că n-a văzut semnul „Cedează trecerea”, motiv pentru care a fost achitat. Cum era vorba aia a voastră? „With liberty and justice for all” sau ”with liberty and justice for some”?

La Casa Albă, acolo unde matale visezi că o să ajungi, în acest moment au cele mai mari șanse la casele de pariuri Donald Trump și Hillary Clinton. Sau, cum îi vedem noi de aici, un Corneliu Vadim Tudor pe steroizi și un soi de Monica Macovei cu niscai treburi neterminate prin Salonul Oval. Cu alte cuvinte, nu prea aveți opțiuni. Tocmai voi, cei care ați exportat democrație în toate deșerturile petrolifere, contemplați o dilemă istorică: îi dați butonul atomic pe mînă unui scelerat instabil psihic și cu deliruri de grandoare sau instituiți, în mod oficial, președinția dinastică, pe model nord-coreean? O să-mi spuneți că e ciorba voastră pe cine alegeți, că d-aia voi aveți cetățenie SUA și eu nu. Așa e, numai voi aveți atribuția de a-l desemna pe cel mai puternic om de pe planetă, capabil să declanșeze conflicte globale și cu degetul pe butonul de Armageddon. Choose wisely…

Iar dacă ciorba voastră e a voastră, cu ciorba noastră ce aveți? Am apreciat permanent învățămintele ambasadorilor SUA la București în legătură cu orice le-a venit la gură să comenteze. Ba despre justiție, ba despre alegeri, ba despre politica noastră externă, ba despre politica noastră internă. La ce președinte mutălău, teleghidat și întors cu arcul avem zilele astea, aproape îmi vine să cred că Mr. Klemm e un fel de guvernator al unei colonii îndepărtate, cu băștinași analfabeți. Acum, sincer, nu m-ar deranja ca România să fie statul cu numărul 51 din componența SUA, să mai scutim cheltuielile cu Parlamentul ăla inutil. Dar ce aveți de gînd să faceți în sensul oficializării acestei relații? Wanna put a ring on it, sir?

Pentru că, sincer, nu m-ar deranja să fim conduși direct de americani, dacă ajungem și noi la nivelul lor de trai. Venitul mediu pentru persoanele peste 18 ani în SUA survolează suma de 25.000 USD anual, viteza garniturilor Amtrak e de 140 de kilometri la oră, iar prețul benzinei este și acum, după ce s-a scumpit, la jumătate față de cît plătim noi, săracii Uniunii Europene. La noi, venitul mediu e de vreo 3.000 USD anual, trenurile se tîrîie cu 35 de kilometri la oră, benzina e un euro litrul (după ce s-a ieftinit), autostrăzi n-avem (citește mai sus de ce), copiii ne mor în spitale și rockerii ne mor la concerte, justiția se mișcă așa de greu că aproape parcă n-ar fi, iar tinerii deștepți și talentați trebuie să plece peste hotare ca să se împlinească. Însă politicienii noștri n-au nici dorința, nici putința de a ne conduce către progres. Cum facem, domnule Sanders? Eu găsesc lucrul asta inacceptabil și cred că trebuie schimbat. Ne ajutați? Uite, noi vă dăm la schimb toată viteza noastră de internet…

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *