Povestea de succes a lui Ionel care avea o problemă

Era odată un băiat pe nume Ionel, care credea cu fermitate în drepturile lui suverane. Indiferent dacă drepturile lui intrau în conflict frontal cu aceleași drepturi, dar ale altora. Și, culmea este, foarte adesea se întîmpla să fie așa, pentru că Ionel era un pricinos. Pe Ionel îl deranja mereu ceva, oriunde se ducea, iar lui Ionel, în ciuda aversiunii pe care o avea către aproape orice, îi plăcea un singur lucru: să circule. Iar pe unde Ionel circula, el avea pretenția ca lumea să-i facă pe plac. Așa era Ionel.

Într-o zi, Ionel, care este și creștin, a decis că vrea să meargă la moschee. A intrat, s-a uitat în jur și a început să se lamenteze că, înainte de orice, îl deranjează descălțatul obligatoriu la intrare. El vrea să intre cu bocancii în moschee. În plus, a remarcat că toată lumea se roagă la Allah și îl invocă pe Mohamed, iar asta lui nu prea-i convine, fiindcă – nu ați uitat – Ionel este creștin. Ar vrea ca într-o moschee să nu fie agresat de credințele altora, prin urmare ori se roagă și musulmanii la Cristos, ori nimeni să nu se mai roage la nimic. Pentru că nu-i place lui Ionel. A mers la imam și i-a expus lista de revendicări, iar cînd liderul spiritual le-a transmis credincioșilor solicitările lui Ionel, să vezi chestie! Ionel a fost alungat din moschee, cu o ploaie de pantofi urmîndu-l îndeaproape.

Ușor dezamăgit de lipsa de cooperare a musulmanilor, Ionel a mers la bibliotecă, să citească niște cărți creștine. Însă pe raft a găsit imediat niște opere semnate de gînditori atei, care-i contraziceau toate certitudinile căpătate de Ionel la liturghia unde, oricum, mai mult dormea și unde venea doar ca să le pună acatiste de nașpa dușmanilor. Beneficiind de o modestă alfabetizare, Ionel a scris repede o petiție plină de greșeli gramaticale către directorul bibliotecii, care era o femeie, cerînd ca din colecția de cărți cumpărate, e drept, și din contribuțiile lui, să fie eliminate orice volume care îi contrazic credințele și valorile. Eventual, operele în cauză să fie arse în piața publică, în cadrul unor ceremonii de purificare a valorilor sociale și morale. Doamna director i-a înregistrat petiția și imediat i-a dat o rezoluție: asemenea idei amintesc de fascism și nu pot fi acceptate în lumea modernă, seculară, rațională și tolerantă în care avem norocul să trăim. Poftiți pe ușă afară!

Ușor descumpănit, Ionel a vrut să intre apoi într-o toaletă publică, să se spele pe ochi și să-și revină din șocul de a fi trimis la plimbare de o femeie. Prin urmare, Ionel, bărbat după cum scria în buletin, a decis că în semn de frondă vrea să intre la WC-ul pentru femei. În fond, e liber să meargă unde vrea într-o țară liberă. A găsit înăuntru vreo zece doamne care își dădeau cu pudră pe nas și imediat le-a expus tranșant că, de acum, budele de femei trebuie să fie pentru toată lumea, pentru că el vrea să circule nestingherit, oriunde îi tună prin cap. Eventual, să-și ia acolo și copilul, pe care n-ar vrea să-l expună practicilor feminine de machiat în fața oglinzii, așa că le-a cerut fetelor să abandoneze acest obicei tradițional în buda de gagici. Că machiajul în general îi ofensează valorile creștine, care spun că rolul femeii e doar să reproducă și să crească noua generație, iar dacă femeile vor să se spoiască pe fețe, să o facă într-un loc privat, unde să nu le vadă nimeni. Spre surprinderea lui Ionel, în loc să se conformeze, fetele au scos ghearele și l-au alungat pe Ionel în pălituri de geantă peste scăfîrlie. Ionel nu mai știa ce să creadă.

Dar nu s-a lăsat învins de aceste trei mici eșecuri. Ionel a decis că e momentul să își caute inspirația într-o halbă de bere și a pornit-o către cel mai apropiat bar. Întîmplarea a făcut ca prima bodegă ieșită în cale să fie un local gay. Ionel este hetero, dar a decis că nu-l împiedică nici o lege să intre în localul celor de altă orientare. Chipeș cum este Ionel, în primele cinci minute a primit avansuri de la tot atîția băieți gay, iar vreo doi chiar i-au explicat cu lux de amănunte ce planuri ar avea în legătură cu Ionel și cu fizicul acestuia. Oripilat din nou, Ionel s-a cățărat pe o masă și a început să spumege că e dreptul lui să intre într-un bar gay fără a fi agresat de propuneri sexuale care îl ofensează și că de acum încolo cine vrea să agațe persoane de același sex trebuie să iasă pe stradă, undeva, departe de ochii lui și de cei ai copilului alături de care, apropo, Ionel venise în barul gay. Cu politețe, doi agenți de pază l-au escortat pe Ionel și pe progenitura sa dincolo de ușă, explicîndu-i că, atunci cînd intri într-un local de gay, îți asumi că vei fi abordat de persoane de același sex și nu te vei declara ofensat. Așa e firesc. Universul lui Ionel se prăbușea, cărămidă după cărămidă.

A trecut Ionel strada și a găsit un bar de rockeri. Manelist „cum laudae”, Ionel a bătut și acolo cu pumnul în masă că muzica aia cu răgete îi agresează timpanele, că versurile alea morbide și pesimiste îi expun copilul la satanism și că, în general, ar vrea ca în barul de rockeri să răsune doar Guță sau liniștea. Că el vine la bar ca să se relaxeze și să audă rîndunicile cum zboară. A zburat însă el, Ionel, cu urme de ținte și bocanci pe partea dorsală, iar copilul lui a fost escortat din urmă de două rockerițe drăguțe, care i-au lăsat cadou micuțului un CD cu Slayer și două brățări de piele. Puștiul dădea semne de inteligență și putea fi recuperat. Taică-su, în schimb, a persistat.

Ionel și-a zis că tot răul e spre bine și a pus ținta pe un bar de fumători. În liceu, mai fumase și el, iar pe la petrecerile lui cu manele, după ce o lua pe ulei, trăgea uneori dintr-un trabuc, ca să se prostească și să se dea barosan. Dar, în general, Ionel se declară nefumător și pretinde ca societatea să îi ridice pentru asta o statuie încă din timpul vieții. A bușit, așadar, ușile de la intrarea barului de fumători și a zbierat: „Am venit aici cu copilul ca să respir aer curat! Ieșiți dracului în stradă cu țigările alea ale voastre, care poluează! De acum, să nu mai fie baruri pentru fumători, nicăieri în lume, pentru că eu vreau să merg cu copilul acolo unde poftesc!”

Întîmplător, în acele clipe trecea pe stradă un parlamentar în pană de idei legislative, după ce pensiile speciale fuseseră deja votate, iar alegătorii erau cam dezamăgiți că un demnitar ales să apere interesele cetățenilor a avut grijă mai înainte de orice să-și umple traista personală. „Ia să merg eu în plen cu ideea lui Ionel, că poate mai înșfac niște voturi și mai dorm încă patru ani în sala de ședințe”, și-a spus parlamentarul. Dar, de data asta, aplauzele furtunoase au însoțit proclamația de izgonire în stradă a tuturor fumătorilor, de pretutindeni.

După ce și-a savurat victoria, Ionel și-a strîns copilul în brațe, s-a tolănit pe cea mai confortabilă canapea din barul rămas acum pustiu, iar apoi și-a amintit că are încă niște probleme nerezolvate cu musulmanii, cu bibliotecile, cu femeile, cu homosexualii și cu rockerii… Și a început să mai caute un parlamentar în pană de idei.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *