Godsmack la București, 27 iunie 2015

Godsmack cu de toate, inclusiv cu shaorma (VIDEO, FOTO)

Cu riscul să încasez brutal o serie scurtă de miștouri crîncene de la metaliștii mei extremi, precum și de la roackerii cu gusturi mai comerciale, am riscat să mă expun la concertul trupei Godsmack de sîmbătă, 27 iunie, de la Arenele Romane. Iar miștourile n-au întîrziat să apară, fie servite pe față, direct la locul faptei, fie pe Facebook, de la frații și tovarășii mei întunecați. M-au luat peste picior inclusiv doi colegi de la Prima cu care am dat nas în nas prin public – Ursule, ăștia nu-s suficient de TRVE pentru tine, gen – dar n-am avut de ales: dacă frumoasa și talentata mea gagică mă însoțește pe la toate masacrele metaliste, mi se pare normal să-i țin și eu companie fetei atunci cînd se produc pe scenă formațiile pe care ea dă din pletele-i negre. Așa că mi-am luat hainele de contabil – ca să nu mă afișez chiar în tricourile cu Mayhem, Burzum sau Dark Funeral – și am pășit cu tupeu în perimetru. Vă zic de pe acum că, în linii mari, a meritat deranjul, dar povestea devine cu adevărat palpitantă ceva mai jos.

Trupele – sau cum am aflat secretul nemuririi de la Terrana

Pe scenă s-au urcat la ora stabilită și fără incidente simpaticii de la Dirty Shirt, sau cum îmi place mie să le mai zic, Zdubii Carpaților. Îi știu de vreo 20 de ani, dar mereu îi găsesc surprinzători pe moroșenii metaliști. Parodiile lor în care metalul fuzionează prietenește cu folclorul mi-au trezit imediat în minte comparații cu alte trupe ce se revendică de la tradițiile noastre milenare de geto-daci și care au evoluat pe aceeași scenă, însă comparația le este clar favorabilă trupeților de la Cuiu Hărții.

M-au ținut cu ochii lipiți de scenă și m-au făcut să mă hlizesc pe cinstite, nu ca alții la care rîd în hohote de varză ce-s ei, marii artiști ai norodului. Cred că am numărat la un moment dat nouă muzicieni pe scenă – și de aia îi laud acum, că-s gașcă mare, iar dacă îi supăr și mă prind la îngrămădeală, am cam feștelit-o. Judecați și singuri din poza anexată cam ce succes au avut băieții la public, că arena a fost plinuță chiar de la ora 20, cînd moroșenii au deschis ostilitățile. La Pitbull Terrier, piesa de final apoteotic împrumutată de la frații noștri sîrbi, s-au crăpat vreo două coloane atunci cînd publicul a început să cînte refrenul alături de trupă. Mișto.

Dirty Shirt, live la Arenele Romane, 27 iunie 2015
Dirty Shirt, live la Arenele Romane, 27 iunie 2015

No, și-a venit pe scenă Mike Terrana, cu o trupă dintr-un spectru total opus: doar trei muzicieni pe scenă, care însă au umplut incinta de zicea-i că-s tot vreo nouă. Toți virtuozi ai instrumentelor, n-avem ce comenta, școliți și experimentați, cu un scenariu de replici și de poante foarte bine pus la punct, gata să ofere o demonstrație de atletism muzical. Pentru că aia a fost probă olimpică de chitară-viteză, bas-precizie și tobă-mitralieră. Piesele au fost impecabil executate, cu tehnică desăvîrșită și cu o vervă de puștani la început de carieră. Dar cam aici se termină laudele la adresa brontozaurilor la care, sincer, chiar mi-aș trimite copilul să studieze chitară sau tobă. Stilul lor heavy-metal (sau rock’n’roll, cum l-au prezentat ei) e în perfuzii și pe ventilație mecanică din 1991, iar dacă un sfert de veac nu i-a fost suficient ca să-și revină, cred că e momentul să îi curmăm suferința. Mi s-a părut o eternitate recitalul lor și dacă o să fiu pus să ascult non-stop Terrana o să am impresia că trăiesc veșnic. Altfel explicat, dacă trupa Terrana era o echipă de chirurgi și spectacolul o operație, aș fi spus că intervenția a reușit, dar pacientul a murit – de plictiseală. Pacientul ăsta, subsemnatul, pentru că o mare parte a publicului a părut să se simtă bine. Coincidență sau nu, totuși, pe recitalul marca Terrana s-a făcut ditai coada la budele bărbaților, semn că poate n-oi fi fost chiar singurul lipsit de entuziasm. Sute de vezici puse la grea încercare au profitat de ocazie ca ia măsuri preventive, așa încît să nu creeze necazuri pe recitalul headlinerilor…

Coada la budă s-a risipit după recitalul Mike Terrana & Co
Coada la budă s-a risipit după recitalul Mike Terrana & Co

 

Godsmack: Am fost în “f#*king Bulgaria”, dar iubim România!

Răbdarea mi-a fost răsplătită atunci cînd pe scenă s-au urcat headlinerii. Că nu degeaba-i cheamă Godsmack și s-au ridicat la înălțimea reputației și, chiar dacă stilul lor e prea comercial pentru gusturile mele întunecate, pot spune că recitalul m-a impresionat. Publicul, care între timp și-a dublat numărul, s-a însuflețit și a umplut Arenele Romane cu aclamații. Americanii au fost profi și paroliști, au ținut-o forjă o oră și jumătate, ca să înțeleagă și publicul ceva din recital. O chestie pe care mi-aș fi dorit să o văd și pe alte evenimente, cu pretenții și cu tradiție. Muzicienii din Massachusetts au făcut exces de complimente la adresa țării noastre și ne-au lăsat chiar să pricepem că le place România  mai mult decît Bulgaria. Ori poate n-am înțeles eu bine ce ar putea să însemne “We’ve been to f*!king Bulgaria, but Romania is great!” – voi ce credeți? Rockerimea adunată la Arene ar putea chiar să apară într-un documentar despre Godsmack, sau cel puțin așa au promis artiștii că se va întîmpla cu imaginile filmate de operatorul lor oficial, Paris, care i-a însoțit o vreme pe scenă.

Godsmack live la Arenele Romane, 27 iunie 2015
Godsmack live la Arenele Romane, 27 iunie 2015

Setlist-ul a fost făcut cu obraz și a inclus atît hiturile formației, cît și niște piese foarte interesante de pe noul album, intitulat 1000HP (zic așa, ca să vedeți că am fost atent, sînt convins că-l știți mai bine decît mine). Fanii au sărit și pe cele 15 minute de jam-session ținute spre final – am reținut că se poartă la trupele comerciale, prin satul meu cu blackeri așa ceva nu se prea face. La final, americanii au promis că vin și la anul. No, deci încă o dovadă că NATO nu o să ne lase pe mîna rușilor, ceva-ceva tot trebuie să știe yankeii ăia…

Logistica – bilă albă. Berea, bilă hepatică

Mi-a plăcut enorm standul de mîncare chinezească, am apreciat apariția unui cort cu shaorma turcească – și țineți cont că eram în plină convalescență după un episod monstruos de indigestie provocată de un meniu chinezesc. Nu mi s-a părut că furnizorii de la Food Court au umflat prețurile ori că au micșorat porțiile, așa că rockerimea s-a putut hrăni cinstit, fără jecmăneală. Bun așa… Mai departe! Budele bărbaților au fost curate, chiar dacă n-am găsit nici în ruptul capului chiuveta de spălat pe mîini. Coada formată la toalete pe durata recitalului Terrana s-a disipat rapid, am mai fost de două ori să inspectez perimetrul și era pustietate. Deci mă declar satisfăcut, chiar și în lipsa hîrtiei igienice parfumate, pentru că n-am călcat în vreo baltă de urină ca în alte părți și pentru că țarcul cu bude a fost chiar luminat.

Food Court cu shaorma și mîncare chinezească
Food Court cu shaorma și mîncare chinezească

Jetoanele au costat șapte lei românești din ăștia noi, dar cu adevărat m-a durut cînd am văzut standurile Ciuc, unde prețul standard a fost de un jeton pe halbă. Bleah pe motive de furnizor și de istorii comune nefericite… Anul trecut, după un alt eveniment cu zeamă de la Ciuc am zăcut două zile de la fix 3 halbe. Și eu, și gagica mea. Am fost neoameni. No, la Godsmack am încercat să o dăm pe vin, care n-a fost rău, dar la un jeton suta de mililitri am constatat, după al doilea pahar, că ne paște vînt de faliment dacă o ținem pe Chardonnay toată seara. Așa că am dat-o pe Ciuc și, pînă la ora asta, nu am necazuri digestive de raportat. Dar m-a pălit o nostalgie după Timișoreana de la Metalhead, care mi s-a părut mult mai consumabilă.

Standurile cu jetoane
Standurile cu jetoane

Mai remarc o nouă premieră la acest capitol: la schimbatul banilor pe jetoane nu am primit bon fiscal, însă la schimbatul jetoanelor pe produse da. Și chiar am luat primele trei bonuri, ca să mă conving că se poate. De remarcat că, deși jetoanele erau șapte lei și berea cam slab alcoolizată, am văzut destui roackeri puși în cap de băutură – dovadă că persistența e cheia succesului. Ca băutor de vin și metalist în același timp, cea mai bună combinație mi s-a părut aia cu vinul vărsat de la Rockstadt 2014. A costat fix cît berea, s-a vîndut la pahar de 400 ml și chiar mi-a lăsat capul teafăr a doua zi.

MIhai Ursu și Claudia Craiu, două dive cu vin sec
MIhai Ursu și Claudia Craiu, două dive cu vin sec

Publicul – rockeri pașnici, un bun samaritean și vreo doi musculoși cu temperament

Publicul mi s-a părut civilizat și simpatic, dar din numărul impresionant de umbrele abandonate la intrare am tras concluzia că unii fie nu citesc instrucțiunile și regulamentul, fie au impresia că le-a scris cineva ca să se afle în treabă. La fel și cu sticlele părăsite la poartă, care n-au fost deloc puține. Mi-a făcut sîngele să fiarbă puțintel un individ infiltrat în public alături de o gașcă musculoasă și tatuată, individ care mi s-a pus în cale și mi-a zis să-i ocolesc tovarășii proțăpiți taman în mijlocul aleii pe unde trecea toată lumea, că-i deranjez în drumul meu spre budă. Era, în mod clar, pus pe căutat scandal, dar aceiași prieteni ai lui l-au tras de mînecă și l-au potolit repede. Însă dacă se duce vorba printre rockerii pașnici (care au reprezentat majoritatea covîrșitoare) că au început să apară pe la concerte tot soiul de băieți care-și flexează mușchii și încearcă să demonstreze ce macho se cred, peste vreo cîteva evenimente o să rămînă doar musculoșii tatuați în fața scenei. Lumea civilizată evită conflictul și vine la spectacole ca să plece cu amintiri plăcute acasă, nu cu traumatisme, contuzii, procese-verbale și perfuzii. Din cîte știu eu, n-a fost cazul de data asta, dar nici n-aș vrea să fie vreodată.

Și, ca să închei într-o notă optimistă, pe cînd ieșeam însoțit de Claudia mea și de Roxana, simpatica mea colegă pe care nu v-o arăt în poze, tocmai ce vorbeam de concertul Slash, programat duminică, 28 iulie. Și un roacker din mulțime, care a auzit conversația, sare și-i zice: “Vrei la Slash? Na de aci trei bilete!”. Și i le-a dat fetei fără să-i ceară nimic în schimb. De unde trag concluzia că data viitoare trebuie să o iau cu noi pe Roxana la o plimbare pe la BNR și să discutăm despre milionul ăla de euro care ne lipsește de ceva vreme…

Catalogul arată așa, la final – cinci e nota maximă

Dirty Shirt – cinci dețuri de horincă

Terrana – trei pene de chitară

Godsmack – cinci ghidoane de motocicletă

Sunetul – patru microfoane jumătate (au fost vreo două încurcături destul de sesizabile)

Logistica – cinci roți de camion

Berea – trei capace (cu indulgență)

Securitatea – fără puncte de penalizare

 

Mulțumirile mele cele mai sincere companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

4 thoughts on “Godsmack cu de toate, inclusiv cu shaorma (VIDEO, FOTO)”

  1. I-am sesizat si eu pe “burtosii” aia tatuati ce aveau chef de scandal. Sunt dintr-un grup de bikeri insa ce m-a frapat a fost faptul ca era si inspectorul Sorin Tomescu de la UCMR cu ei (si el mare biker) care se purta exact ca si ceilalti. La un moment dat s-au luat chiar si de unul din trupa Dirty Shirt. Ma asteptam de la el la un alt comportament…

    1. Mulţumesc pentru confirmare, apăruseră unii care susţineau că am halucinat momentul. Ceea ce, vă asigur, nu e cazul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *