Category Archives: Taxa pe Valoarea Halucinată

Din raveri, bumțăreală și noroi, am făcut un festival…

Uite că abia au trecut 10 zile de cînd îmi vărsam jalea că la Metalhead Meeting ne-am copt la soare în suc propriu, că o surpriză și mai mare le-a picat pe cap bumțăriștilor patriei, adunați la festivalul Electric Castle. Tăpșanul lor de distracție din inima Ardealului s-a transformat în baie de nămol. Dacă aș fi hater, aș comenta că atunci cînd unii au zis că la metaliști se putea și mai rău, alții au replicat “challenge accepted!” și au trecut la fapte. Așa că bumțăreala din Transilvania acum seamănă mai mult cu bătălia de la Neajlov, după cum se vede și din imaginile de mai jos: iar cineva a crezut că face o glumă bună dacă pune pe Youtube o filmare de la Brisbane din 2013 și zice că-s imagini de la Cluj de anul ăsta. Dar filmări și poze pe bune găsiți ceva mai jos în articol, citiți cu atenție.

No, constat oricum că raverii s-au tăvălit în voia cea bună prin glod, măcar unii dintre ei. Mă bucur pentru ei că le-a priit vremea ploioasă. Simandicos și divă după cum mă știți, eu m-aș fi ofticat crunt să bat drumul două zile din București pînă la Cluj ca să stau patru zile cu picioarele-n zoaie. Unele camere de filmat au surprins și imagini cu petrecăreți mai puțin entuziasmați de precipitațiile căzute și de efectele lor la sol, după cum puteți vedea aci. Iar poza de la începutul articolului este doar una din galeria care tratează pe larg subiectul, pe pagina Transilvania Reporter, unde puteți admira zloata în toată splendoarea ei.

Și mă bate un gînd, dintr-o dată… Dacă de fapt asta a fost lansarea albumului TAU, de la Negură Bunget, și nu le-a zis nimeni? Că de tău văd că nu duc lipsă.

Am fost introdus cu japca într-un grup pentru femei

Dis de dimineață, înainte chiar de prima cafea a zilei, cu capul încă bubuind de la metalul ascultat pînă tîrziu în noapte, m-a anunțat celebrul meu telefon Nokia că am deosebitul privilegiu de a fi cel mai proaspăt membru al unui grup dedicat în exclusivitate femeilor, “Totul pentru sexul frumos”. Chiaun încă și nedumerit, am pornit la explorarea nobilei congregații cu peste 16000 de aderente și am supraviețuit ca să vă povestesc și vouă…

Idioate

Pagina-altar a feminității este mirobolant decorată cu o poză ce surprinde fie apogeul ultimului sezon dintr-o telenovelă cu mult sirop de arțar în compoziție, fie primele secunde dintr-un film erotic pentru șoferi de camion blocați în vamă la Borș cu o remorcă de pînze de bomfaier. Depinde cum privești imaginea, cu ochii unei femei sau cu cei ai unui bărbat. Tipul care dă impresia că-i pe cale să-i facă un pocinog demoazelei tologite pe saltea îmi pare la cea dintîi ocazie în care vede o femeie dezbrăcată în viața reală și e oricum mai epilat decît conița cu WonderBra de sub el. Fătuca, în schimb, are privirea unei femei pentru care bărbatul de deasupra ar putea lejer să se numească Peugeot, că e cam al 407-lea, ca-n bancul ăla cu ardeleni. Cînd privirea mi-a alunecat mai jos, am constatat însă că poza contrastează flagrant cu tag-ul de descriere: Woman on top. Sau poate că epilatul e și el o femeie? Sînt bulversat, trebuie să-mi sun psihanalistul…

Gramatica e un cuvînt de genul feminin

Descriere mica

Tot acolo, ochii au început să mă doară și sinapsele și-au anunțat public intenția de a-și face seppuku imediat ce am început să fiu martorul unui viol în grup asupra limbii române. Descrierea grupului, căci ea mi-a provocat asemenea stare autolitică, sună cam așa – și citez exact, cu toate greșelile la pachet: “Aceasta grup, este dedicat atat femeilor dar si barbatilor. Se vor posta doar anunturi cu si despre femei. Barbatii se vor informa ce place femeilor si ne vor face cadouri dragi noua.” De unde am tras rapid următoarele concluzii: substantivul grup are genul feminin, dacă este folosit de un site pentru gagici, virgula între subiect și predicat simbolizează deschiderea fondatorilor, care nu refuză nici picatele la bacalaureat, iar anunțurile cu și despre femei sînt binevenite. Plaja acestei categorii este însă destul de largă, deci pot presupune că nu mi-ar refuza un anunț cu femei ușoare, dacă chiar aș vrea să-l fac (ipotetic vorbind, evident, că eu nu-s genul). Doar că rolul meu ca bărbat în această organizație, mi-a fost dezvăluit, este să tac, să iau notițe și apoi să fac cadouri. Cu alte cuvinte, să am toate datoriile unui sugar-daddy, însă fără beneficiile specifice postului. Halal afacere… Între noi fie vorba, cum i-ați numi pe niște bărbați care și-ar crea un grup destinat exclusiv publicării anunțurilor cu și despre bărbați, unde femeile n-ar avea dreptul decît să ia notă de dorințele gagimanilor pentru a le îndeplini cît mai degrabă? Haideți, spuneți cuvîntul ăla…

Lenjerie provocatoare și credință vindecătoare

În fine, după alte urlătoare la cer siluiri ale ortografiei limbii noastre materne (băi fetelor, materne!!!), nu mică mi-a fost mirarea să constat că abonatele acestui grup dedicat sexului frumos – sau abonatele acestui frumos grup dedicat sexului, nu mai țin minte exact – sînt pasionate de lenjeria Lolitta (sic!), de compleuri sexy, de costume pisicești și de alte țoale provocatoare. Altfel spus, cadouri pentru femei dragi mai mult bărbaților – vezi descrierea grupului încă o dată, dacă ai uitat de ce ești aici, gagiule care poate îți imaginai că fetele vor în general sentimente sincere, loialitate, dragoste, siguranță și cel mult un milion de euro în cont, o vilă și un bemveu!

lolita

Ceva mai departe pe tărîmul feminității misterioase și pline de cadouri “dragi lor”, constat cu ușurare că gîndurile păcătoase stîrnite de lenjeriile Lolitta (sic!) pot fi alungate prin alimentație și post. Desigur, alimentația și postul sînt adesea antonime, iar în cazul meu sînt mereu antonime, pentru că mîncarea de post nu e mîncare, așa cum casa de nebuni nu e acasă (OK, poate uneori). E ca și cum ai spune că practici sexul și abstinența, că ești adept al sportului și al sedentarismului, că ești un creștin satanist sau că ești un bărbat gay atras exclusiv de femei. Ok…

post

Mai dau scroll ce mai dau și descopăr o nouă tentativă mîrșavă de a submina unitatea feminină a grupului: cineva a publicat o reclamă la un parfum unisex. Adică și pentru bărbați! Fetelor, mîna pe furci, topoare și făclii, să gonim eretica dintre noi!

unisex

După care, ca un finis coronat opus, să ne recompensăm cu o cremă intensă de noapte cu extract de melc. Pentru o noapte intensivă, desigur, în care ai nevoie de cremă și n-ai, găsește un melc și scoate-i extractul… Asta înseamnă să ai gusturi!

melc

 

Așadar, explorînd acest grup am aflat următoarele: există unele femei care fac parte dintr-un grup unde ele vor să fie deasupra (cu atît mai interesant dacă grupul e compus exclusiv din femei, că vor fi doar femei peste femei, ceea ce e foarte OK), care femei vor să se îmbrace în pisici și în compleuri provocatoare Lolitta, să se dea cu cremă pentru o noapte intensivă cu extract de melc (săracul melc, ce nopți îl așteaptă!) și care se alimentează ținînd post, pentru a primi cadouri dragi lor de la bărbații care pot publica doar anunțuri cu și despre femei care se uită la telenovele cu imberbi visînd și ele la unul și mai sperînd ca într-o zi să facă parte dintr-un grup numai cu femei cărora să le povestească despre cum au fost ele deasupra începînd de jos.

Menționez, prin prezenta, că m-am autoeliminat de pe pagina cu pricina și am bifat opțiunea de a nu mai putea fi adăugat niciodată acolo, nici măcar cu japca.  

Nokia Lumia, telefonul inteligent care se prosteşte

În vara lui 2013, degetele mele înfrigurate desfăceau frenetic cutia unde sălăşluia vremelnic aparatul ce avea să-mi devină biroul virtual mobil pentru următorii doi ani: Nokia Lumia 720, ustensila digitală la adresa căreia şirul osanalelor nu mai contenea. Şi, fără discuţie, la momentul respectiv telefonul în discuţie părea a fi şaorma cu de toate a tehnologiei GSM. Îţi sincroniza contactele cu Facebook, cu LinkedIn şi cu un catralion de alte reţele virtuale de socializare, făcea ca mesajele private trimise de pe internet să fie recepţionate asemenea unor SMS-uri şi îţi permitea să răspunzi în chip similar. Drăcovenia lucra spectaculos, atunci cînd te suna cineva din agendă îi vedeai automat ditamai poza, pe jumătate din ecranul suficient de mare încît să priveşti la el finala Champions League sau Avatarul. O cameră HDV pe latura dorsală şi o altă cameră frontală pentru selfie şi pentru Skype completau portretul unei ustensile inteligente care părea aibă toate calităţile: sexy şi jucăuşă ca o amantă nouă, credincioasă şi atentă ca o nevastă de 20 de ani. Şi toate aceste unice calităţi le-am procurat pentru un preţ cinstit, la concurenţă doar cu mocăngelile GSM pe care le-am găsit doar în UK – acolo unde telefoanele la liber costă mai puţin decît cele ale noastre pe abonament, iar unde cele pe abonament se dau de pomană, unele chiar a doua zi după lansare.

Însă idila noastră a ţinut doar un an. A fost un an de vis, în care am reuşit cu Lumia să dau live pe 3G din Delta Dunării, dintr-o şalupă în mişcare. Am filmat cetăţeneşte tot felul de istorii de care m-am izbit frontal în timpul liber, cînd nu aveam după mine echipa de filmare, şi am reuşit să trimit imaginile în redacţie înainte chiar să isprăvesc o ţigară. Inclusiv presa internaţională a folosit imaginile HDV filmate cu aparatul meu, “my precious”… Îi făcusem şi asigurare, aşa de strînsă era relaţia noastră.

În august 2014, m-a anunţat Lumia mea cea focoasă şi jucăuşă că ar vrea o schimbare: o actualizare de soft, care s-a nimerit fix în timp ce dădeam din imaginarele mele plete la Rockstadt Extreme Fest. Ca orice bărbat care îşi doreşte mai mult de la o relaţie, oricît ar fi ea de spumoasă, am zis da. Ia, preţiozitate GMS, şi fă-ţi update! După două ore în care telefonul a făcut boot şi reboot, am constatat cu stupoare că noul soft e în sinea lui un rebut. Ecranul meu cel simpatic, în roşu şi negru, devenise monocrom şi întunecat ca sufletul lui Niklas Kvarforth, iar mesajele de pe Facebook nu mai intrau automat în cutiuţa de SMS-uri. Trebuia să deschid o nenorocită de aplicaţie, să aştept să se încarce, să-şi dea actualizare, iar apoi să tastez chinuit într-o căsuţă care-mi punea răbdarea la încercare mai rău decît fosta mea nevastă. Am încercat să revin la softul din fabrică, dar trei sau mai multe încercări eşuate m-au convins să abandonez: ce-ai “updatat” updatat rămîne, vorba poetului…

Am înghiţit găluşca şi am tras nădejde că o să mă învăţ cu noile năravuri ale telefonului. Nu m-am învăţat. Sincer, dacă v-a cucerit o gagică prin felul unic de a face alivănci, iar dintr-o dată refuză să le mai facă, vă simţiţi uşor trădaţi, nu? Dar panta pierzaniei abia începuse. Din august 2014 şi pînă în vremurile noastre contemporane, am primit încă vreo cinci sau şase notificări de naşpa. Ba că suportul tehnic pentru nu ştiu ce aplicaţie va fi sistat, ba că alt giumbuşluc ce-mi amintea de primele noastre zile fericite împreună va deveni istorie. Gadgetul meu inteligent, jucăuş, sexy şi inovativ se transforma într-o cutie tot mai neagră şi tot mai stupidă. Care, de la un moment dat, a început să se închidă cum o tăia procesorul. Sau să refuze să trimită, respectiv să primească, mesaje text, iar despre asta să mă informeze abia 24 de ore mai tîrziu. Imaginaţi-vă că primiţi un sms de la patron “Georgele, vrei leafă mai mare? Zi acum, în cinci minute!” – iar tu să afli abia a doua zi că jupînul n-a primit răspunsul. Ei, genul ăsta de porcării am păţit…

Totul a culminat pe 9 iunie 2015, cînd un mesaj de la echipa Microsoft mă informa sec că urmează să sisteze şi funcţia Facebook Connect, chestia aia care permitea sincronizarea contactelor din agendă cu reţelele de socializare. Şolticăria cealaltă la care ţineam eu mult şi care făcea ca poza de Facebook a apelantului să apară vizibilă şi de pe Lună fusese oricum ucisă din 2014, că asta înseamnă progresul la Nokia. Acum, s-a zis cu actualizările şi cu noutăţile de la prietenii de pe Facebook. Iar dacă sincronizarea va fi complet eliminată, aşa cum tare mi-e că se va întîmpla, va trebui iarăşi să-mi modific agenda în care, să zicem, am 7 cetăţeni cu numele Ion Popescu, şi pe care pînă mai ieri puteam să-i disting după profilul de Facebook asociat. Acum o să am Ion Popescu Întreţinere, Ion Popescu Secţia 10, Ion Popescu Service şi Ion Popescu Vaslui – de exemplu. Mulţumim, Nokia, sper sincer ca pînă la expirarea abonamentului să nu suspenzi şi suportul tehnic acordat convorbirilor telefonice cu Lumia, că atunci chiar că m-ai lăsat cu o cameră foto ultra-subţire şi cu o oglindă care porneşte greu şi care nu-mi mai spune nici cine-i cea mai frumoasă din ţară…