Category Archives: Taxa pe Valoarea Halucinată

Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

Un obicei din Republica Moldova a început să prindă și pe la noi – care cum clădește un spital, un WC public sau un bordel simte automat nevoia să plătească un cantautor de nunți să-i compună repede-repejor un imn. Asemenea împăraților romani loviți de importanța propriei persoane, directorii și directorașii instituțiilor de stat probabil simt că se preamăresc și pe dânșii, prin odele de slavă puse pe portativ. Am făcut pentru voi o colecție a celor mai penibile imnuri intonate pe la aniversări diverse, iat-o ceva mai jos.

Continue reading Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

#Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Noaptea de 23 spre 24 iunie 2016 a fost poate ultima cu somn liniștit pentru euroscepticii britanici care, pe cînd se făcea lumină în capitala imperiului unde Soarele nu apune niciodată, s-au trezit din delirul independenței ca dintr-o beție rușinoasă în cămin la Teologie. Votul pentru ruperea pisicii cu Bruxelles-ul i-a izbit în dinți chiar înainte de cafea – lira a luat-o la vale, iar liderii UE le-au zis-o de la obraz englezilor că nu se glumește cu așa ceva, deci valea! Votul „EURO-pa” nu a picat bine nici în Irlanda de Nord, Scoția și nici în Londra, ce acum riscă să devină zone separatiste, pentru că unii cetățeni de acolo propun să părăsească Regatul, dar nu și Uniunea! Însă hai să disecăm ce știm deocamdată despre cum s-a ajuns aici, despre ce-i așteaptă pe căpșunarii noștri și pe expații lor și despre ce naiba ar mai putea ieși bun din toată harababura naționalistului Farage, cel ce are acum pe cap o victorie pe care nu dă semne că ar fi capabil să o gestioneze. Și la care nici el nu cred că spera.

Continue reading #Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Beizadeaua de senator vrea numai să muncească

Iar Agenția Națională de Integritate îi încalcă dreptul elementar la muncă sărmanului băiat în plin avînt către afirmarea plenară ca profesionist. A zis-o în cuvinte simple și răspicate chiar Mihăiță Calimente, cel care, în ciuda numelui său diminutivat chiar din actul de identitate, este un mare om de stat și un părinte pe măsură. Unul care, la o adică, ar fi fost în stare să se ia în poară chiar și cu ministrul școalelor, dacă nefericitul demnitar s-ar fi pus de-a curmezișul între loaza de parlamentar și diploma de bacalaureat. Teoretic, desigur. Bine că n-a fost cazul. Continue reading Beizadeaua de senator vrea numai să muncească

Statul care-ți lasă o scîrnăvie la ușă, iar apoi cere hîrtie igienică

Era pe vremuri un banc despre culmea tupeului, care era, conform tradiției vasluiene, să lași o grămăjoară de fecale din producția proprie la poarta unei pensionare, să suni apoi să-i ceri hîrtie igienică, după care să mai suni o dată, pentru că nu ți-a ajuns prima porție. Ei, cam la asta mi-a zburat mintea în momentul în care am remarcat că guvernul a scos pălăria și a început să meargă cu maimuța printre turiști, pentru lucrarea „Cumințenia Pămîntului”, pe care ar fi găsit-o la un preț de chilipir: cam zece biserici și șase troițe, în moneda noastră națională, sau 11 milioane de euro.

Continue reading Statul care-ți lasă o scîrnăvie la ușă, iar apoi cere hîrtie igienică

Noi propuneri legislative pentru progresul glorios al României

Succesul fulminant înregistrat de Legea pentru Pedepsirea Fumătorilor înseamnă doar începutul unei glorioase noi ere în țara noastră, o epocă pe care cu mîndrie o vor numi peste veacuri strănepoții noștri drept „Evul Aurorei”. Cum progresul nu are răbdare cu retrograzi de genul fumătorilor, am decis să preiau inițiativa și să concep o serie de drafturi pentru viitoarele proiecte legislative ce vor face din România o bijuterie a Carpaților, o nestemată a Europei și un diamant roz al întregii planete, care să proiecteze pînă în adîncurile nepătrunse ale vidului cosmic raze de înțelepciune ce vor călăuzi către noi civilizațiile extraterestre, ca să ia notițe – și, desigur, să nu ne lichideze cu niște lasere apocaliptice de dimensiuni ciobănești. Ca urmare, așadar, a brainstormingului făcut cu multiplele mele personalități conflictuale și vicioase, am redactat ceea ce va deveni, fără discuție, fundamentul legal pentru supremația mondială a culturii noastre cu miros de levănțică: Continue reading Noi propuneri legislative pentru progresul glorios al României

Rezumatul unei zile de vineri cu Apocalipsă pe roți

Text în care e vorba despre cu totul altceva…

Capitala a început să îmbătrînească și se vede: au început deja să-i cadă balcoanele. Pe bulevardul Decebal, fațada unei terase a picat palancă pe trotuar, chiar la ieșirea din clădirea cu pricina. Din fericire, nu a murit nimeni, pentru că toți erau înăuntru la fumat.

Traian Băsescu a depus cerere de cetățenie în Republica Moldova, pentru că în zece ani de mandat a fost făcut în toate felurile, mai puțin moldovean. Continue reading Rezumatul unei zile de vineri cu Apocalipsă pe roți

Povețe britanice pentru occidentalul și nefumătorul Cioloș

Vă salut cu deosebit respect, domnule prim-ministru al unei țări care tocmai e pe cale să impună o lege de discriminare a fumătorilor, una așa de drastică și de absurdă, încît și britanicii probabil și-ar face cruce dacă ar citi-o. Vă scriu dumneavoastră ca de la tehnocrat la tehnocrat, ca de la antreprenor la antreprenor, ca de la cetățean la cetățean și ca de la angajator la angajat. Pentru că, teoretic, dumneavoastră lucrați și pentru mine, deci din cele 31.622.400 de secunde pe care le-ați avea într-un an bisect de mandat la Palatul Victoria, la o împărțeală echitabilă mi-ar reveni și mie 1,665 de secunde de atenție. O să profit de ele la maximum. Continue reading Povețe britanice pentru occidentalul și nefumătorul Cioloș

Mituri, snoave, legende și stereotipuri despre fumători

La fumători pute și e fum. Ei, vina pentru asta le aparține patronilor de localuri, care ar trebui să asigure ventilație corespunzătoare. Uite, dacă mergi la buda restaurantului și dai în bălți de urină pe jos, ia-l de gît pe proprietarul care nu îngrijește instalația sanitară, nu te lua de bețivanul cinstit care bea o bere și după aia se duce să o elimine în singurul loc permis. Recent am fost prin Praga, unde se fumează aproape pretutindeni în baruri, însă nu simți miros de fum. De ce? Pentru că patronilor le pasă de clienți. Vă vine sau nu să credeți, și eu evit localurile fără ventilație, unde ești sufocat de țigările altora. Dar nu am scris vreo petiție să fie închise, poate că unora le convine așa. Și, apropo, dacă nu-ți place fumul, e loc din plin la nefumători. Dar, știu, cu noi conversația e mereu mai interesantă și distracția mai distracție și ne cauți compania cu orice preț. Continue reading Mituri, snoave, legende și stereotipuri despre fumători

România – SUA, o listă de „lucruri inacceptabile care ar trebui schimbate”

Inițial, m-a flatat oarecum și m-a amuzat pe jumătate remarca democratului Bernie Sanders, ofticat nevoie mare pe viteza fantastică a internetului românesc, ăla de pe care mă citiți voi acum. Evident, faptul că în România avem net mega-rapid mai înseamnă o știre doar pentru ăia care încă se conectează prin dial-up, dar a fost haios să-l văd pe un cetățean SUA că salivează cu gîndul la țara noastră, în premieră, și pentru altceva în afara gagicilor noastre, mult mai sexy decît ale lor, și pe care, dacă vor să le acceseze, trebuie să vină personal pe la noi. Că, în baza conexiunii lor americane, ajung babe bunăciunile noastre pînă reușesc să ni le vrăjească. Continue reading România – SUA, o listă de „lucruri inacceptabile care ar trebui schimbate”

Povestea de succes a lui Ionel care avea o problemă

Era odată un băiat pe nume Ionel, care credea cu fermitate în drepturile lui suverane. Indiferent dacă drepturile lui intrau în conflict frontal cu aceleași drepturi, dar ale altora. Și, culmea este, foarte adesea se întîmpla să fie așa, pentru că Ionel era un pricinos. Pe Ionel îl deranja mereu ceva, oriunde se ducea, iar lui Ionel, în ciuda aversiunii pe care o avea către aproape orice, îi plăcea un singur lucru: să circule. Iar pe unde Ionel circula, el avea pretenția ca lumea să-i facă pe plac. Așa era Ionel.

Într-o zi, Ionel, care este și creștin, a decis că vrea să meargă la moschee. A intrat, s-a uitat în jur și a început să se lamenteze că, înainte de orice, îl deranjează descălțatul obligatoriu la intrare. El vrea să intre cu bocancii în moschee. În plus, a remarcat că toată lumea se roagă la Allah și îl invocă pe Mohamed, iar asta lui nu prea-i convine, fiindcă – nu ați uitat – Ionel este creștin. Ar vrea ca într-o moschee să nu fie agresat de credințele altora, prin urmare ori se roagă și musulmanii la Cristos, ori nimeni să nu se mai roage la nimic. Pentru că nu-i place lui Ionel. A mers la imam și i-a expus lista de revendicări, iar cînd liderul spiritual le-a transmis credincioșilor solicitările lui Ionel, să vezi chestie! Ionel a fost alungat din moschee, cu o ploaie de pantofi urmîndu-l îndeaproape.

Ușor dezamăgit de lipsa de cooperare a musulmanilor, Ionel a mers la bibliotecă, să citească niște cărți creștine. Însă pe raft a găsit imediat niște opere semnate de gînditori atei, care-i contraziceau toate certitudinile căpătate de Ionel la liturghia unde, oricum, mai mult dormea și unde venea doar ca să le pună acatiste de nașpa dușmanilor. Beneficiind de o modestă alfabetizare, Ionel a scris repede o petiție plină de greșeli gramaticale către directorul bibliotecii, care era o femeie, cerînd ca din colecția de cărți cumpărate, e drept, și din contribuțiile lui, să fie eliminate orice volume care îi contrazic credințele și valorile. Eventual, operele în cauză să fie arse în piața publică, în cadrul unor ceremonii de purificare a valorilor sociale și morale. Doamna director i-a înregistrat petiția și imediat i-a dat o rezoluție: asemenea idei amintesc de fascism și nu pot fi acceptate în lumea modernă, seculară, rațională și tolerantă în care avem norocul să trăim. Poftiți pe ușă afară!

Ușor descumpănit, Ionel a vrut să intre apoi într-o toaletă publică, să se spele pe ochi și să-și revină din șocul de a fi trimis la plimbare de o femeie. Prin urmare, Ionel, bărbat după cum scria în buletin, a decis că în semn de frondă vrea să intre la WC-ul pentru femei. În fond, e liber să meargă unde vrea într-o țară liberă. A găsit înăuntru vreo zece doamne care își dădeau cu pudră pe nas și imediat le-a expus tranșant că, de acum, budele de femei trebuie să fie pentru toată lumea, pentru că el vrea să circule nestingherit, oriunde îi tună prin cap. Eventual, să-și ia acolo și copilul, pe care n-ar vrea să-l expună practicilor feminine de machiat în fața oglinzii, așa că le-a cerut fetelor să abandoneze acest obicei tradițional în buda de gagici. Că machiajul în general îi ofensează valorile creștine, care spun că rolul femeii e doar să reproducă și să crească noua generație, iar dacă femeile vor să se spoiască pe fețe, să o facă într-un loc privat, unde să nu le vadă nimeni. Spre surprinderea lui Ionel, în loc să se conformeze, fetele au scos ghearele și l-au alungat pe Ionel în pălituri de geantă peste scăfîrlie. Ionel nu mai știa ce să creadă.

Dar nu s-a lăsat învins de aceste trei mici eșecuri. Ionel a decis că e momentul să își caute inspirația într-o halbă de bere și a pornit-o către cel mai apropiat bar. Întîmplarea a făcut ca prima bodegă ieșită în cale să fie un local gay. Ionel este hetero, dar a decis că nu-l împiedică nici o lege să intre în localul celor de altă orientare. Chipeș cum este Ionel, în primele cinci minute a primit avansuri de la tot atîția băieți gay, iar vreo doi chiar i-au explicat cu lux de amănunte ce planuri ar avea în legătură cu Ionel și cu fizicul acestuia. Oripilat din nou, Ionel s-a cățărat pe o masă și a început să spumege că e dreptul lui să intre într-un bar gay fără a fi agresat de propuneri sexuale care îl ofensează și că de acum încolo cine vrea să agațe persoane de același sex trebuie să iasă pe stradă, undeva, departe de ochii lui și de cei ai copilului alături de care, apropo, Ionel venise în barul gay. Cu politețe, doi agenți de pază l-au escortat pe Ionel și pe progenitura sa dincolo de ușă, explicîndu-i că, atunci cînd intri într-un local de gay, îți asumi că vei fi abordat de persoane de același sex și nu te vei declara ofensat. Așa e firesc. Universul lui Ionel se prăbușea, cărămidă după cărămidă.

A trecut Ionel strada și a găsit un bar de rockeri. Manelist „cum laudae”, Ionel a bătut și acolo cu pumnul în masă că muzica aia cu răgete îi agresează timpanele, că versurile alea morbide și pesimiste îi expun copilul la satanism și că, în general, ar vrea ca în barul de rockeri să răsune doar Guță sau liniștea. Că el vine la bar ca să se relaxeze și să audă rîndunicile cum zboară. A zburat însă el, Ionel, cu urme de ținte și bocanci pe partea dorsală, iar copilul lui a fost escortat din urmă de două rockerițe drăguțe, care i-au lăsat cadou micuțului un CD cu Slayer și două brățări de piele. Puștiul dădea semne de inteligență și putea fi recuperat. Taică-su, în schimb, a persistat.

Ionel și-a zis că tot răul e spre bine și a pus ținta pe un bar de fumători. În liceu, mai fumase și el, iar pe la petrecerile lui cu manele, după ce o lua pe ulei, trăgea uneori dintr-un trabuc, ca să se prostească și să se dea barosan. Dar, în general, Ionel se declară nefumător și pretinde ca societatea să îi ridice pentru asta o statuie încă din timpul vieții. A bușit, așadar, ușile de la intrarea barului de fumători și a zbierat: „Am venit aici cu copilul ca să respir aer curat! Ieșiți dracului în stradă cu țigările alea ale voastre, care poluează! De acum, să nu mai fie baruri pentru fumători, nicăieri în lume, pentru că eu vreau să merg cu copilul acolo unde poftesc!”

Întîmplător, în acele clipe trecea pe stradă un parlamentar în pană de idei legislative, după ce pensiile speciale fuseseră deja votate, iar alegătorii erau cam dezamăgiți că un demnitar ales să apere interesele cetățenilor a avut grijă mai înainte de orice să-și umple traista personală. „Ia să merg eu în plen cu ideea lui Ionel, că poate mai înșfac niște voturi și mai dorm încă patru ani în sala de ședințe”, și-a spus parlamentarul. Dar, de data asta, aplauzele furtunoase au însoțit proclamația de izgonire în stradă a tuturor fumătorilor, de pretutindeni.

După ce și-a savurat victoria, Ionel și-a strîns copilul în brațe, s-a tolănit pe cea mai confortabilă canapea din barul rămas acum pustiu, iar apoi și-a amintit că are încă niște probleme nerezolvate cu musulmanii, cu bibliotecile, cu femeile, cu homosexualii și cu rockerii… Și a început să mai caute un parlamentar în pană de idei.