Category Archives: Catedrala Neamului Prost

Codul bunelor manele | Patroane, sper că-ți recunoști mitocanii de angajați!

Acum, că furia mi s-a disipat, sper sincer că există un patron al firmei unde e înregistrată duba din imaginea de mai sus, pentru că țin să-l informez pe domnul investitor că a pus la volanul furgonetei sale un cercopitec nedemn să fie lăsat slobod printre reprezentanții speciei Homo Sapiens. Dobitocul cățărat la covrig a încercat să mă calce cu duba – intenționat – după ce mai întîi m-a înjurat de neamuri și de morți, mi-a arătat toate semnele obscene pe care cred că și pușcăriașii se gîndesc de două ori înainte să le folosească și m-a amenințat cu toate nefăcutele lumii. De ce? Pentru că la benzinăria MOL dintre Tuzla și Eforie Sud era coadă pe data de 2 august 2015, un pic înainte de 11 dimineața.

Nu era vina nimănui că la casele de marcat era aglomerație. Îngrămădeală a fost în weekend pe tot litoralul, iar eu, Klava a.k.a. Pisica și ăsta micu de frate-miu tocmai ne cărăbăneam acasă, după două zile de chill la malul mării și cu amintirile încă proaspete ale unei găști descoperite ad-hoc, în care figurau unii dintre cei mai cool viețuitori ai acestei tot mai mici și mai sufocante planete. Frate-miu, care de 15 ani trăiește printre englezi și care e în general obișnuit cu lumea civilizată, ședea la coadă la plătit benzina, eu îl așteptam pe locul în dreapta în mașină, iar prin vitrina benzinăriei se vedea că înăuntru oamenii stau să decarteze bani. D-aia mi-a înțepenit miocardul cînd a început să ragă din spatele meu un claxon ca la semafoarele din București. La naiba, îmi zic, nici măcar n-am plecat de la mare și a început circul. Mă uit prin lunetă și văd un cetățean a cărui meclă îmi amintea de un cercopitec în călduri, îmbrăcat în ținută default de manelist și acompaniat de un alt individ după chipul și asemănarea lui cocalarească. Genul de intelectuali pentru care apogeul carierei a fost probabil să-și ia permisul de conducere.

“E coadă, ai răbdare”, în arăt io trepanatului prin lunetă. “Ce vrei să fac?” Și mă întorc la ale mele. Două secunde mai tîrziu, o labă păroasă îmi trage portiera și-o deschide. “Du-te, bă, înăuntru, și vezi ce fac ăia, că mă grăbesc”, zbiară consumatorul de Guță la mine. De parcă eu eram angajat la MOL sau chiar argatul lui personal. Îi replic elegant că așa nu se vorbește cu persoane necunoscute și-i mai zic o dată să aștepte. Cretinul se urcă înapoi la volanul dubei, dar nu ca să se replieze, ci pentru că acolo era claxonul. Pe care iar începe să îl rupă-n creierii mei și să mă înjure. OK, zic, pînă aici. Poate n-a văzut cum arată un moldovean de doi metri în toată splendoarea lui. Ia să mă dau io jos, cu duhul blîndeții încă la mine. “Uite cum stă treaba, stimate cetățean, în primul rînd nu ne adresăm la per-tu, că n-am făcut facultatea împreună, iar apoi ai răbdare, că e coadă și oamenii ăia nu s-au apucat de scrabble cu substantive compuse nemțești înăuntru, ci stau la rînd, nu-i convine nimănui, dar asta e”, îi atrag atenția cu ultima picătură de calm din dotare. Ce mi-a replicat jigodia, din păcate, nu pot reproduce, dar dacă vreți o idee despre conținut puteți rememora ultima conversație avută la ușa unui cort și apoi puneți-o pe steroizi. Morți, răniți, părinți, degete-n aer, amenințări cu ce-o să-mi facă el mie, pentru că nu mut mașina din calea fericirii lui.

No, pînă aci. Managere, cheamă firma de pază, că io sun la 112! În așteptarea poliției și a intervenției, sinistratul mintal se suie iar la volan și încearcă să dea peste mine, după care îmi mai pune la pachet niște urări tradiționale de pe la instituțiile de corecție și reeducare. Agentul de pază apare primul și-mi spune că n-are ce le face, că animalele nu-s în obiectiv. Practic, în manualul lor obiectiv e doar magazinul cu casele de marcat. Acolo putea să-l și împuște dacă făcea scandal. Nu și afară. Pompele unde poți fi linșat sau călcat cu duba de un transpirat se pun că-s un fel de trotuar extins, unde firma de pază n-are jurisdicție. Altfel spus, pe litoral, atîta vreme cît nu intri fără bască în vreun club de fițe ca să-l enervezi pe vreun gealat, intervenția nu te poate nici măcar reține pînă la venirea echipajului de ordine publică. De notat… Între timp, tîrtanii pleacă rînjind, iar vreo șase minute mai tîrziu trage în benzinărie și un echipaj mixt, cu un adjutant de la jandarmerie și cu un agent de poliție, în agenda cărora a ajuns numărul de înmatriculare al hardughiei cu gherțoi. Și eu am primit la schimb promisiunea că nemernicii vor fi sancționați conform legii 61, dacă vor fi identificați în trafic.

B 20 HON, mașina la bordul căreia se aflau mitocanii
B 20 HON, mașina la bordul căreia se aflau mitocanii

Ei, atunci hai să-i ajut și eu pe cei responsabili să-i identifice! Iaca fotografia cu numărul de înmatriculare. Am toată convingerea că, dacă neadaptații ăia au un șef sau un patron, angajatorul sau managerul lor trebuie să știe cum li se comportă cercopitecii în contact cu oamenii. Și să ia măsurile adecvate. Mașina se afla în benzinăria MOL dintre Tuzla și Eforie Sud pe data de 2 august 2015, cu puțin înainte de ora 11. Iar dacă mitocanii n-au patron și mașina e pe persoană fizică, mi-aș dori ca poza cu numărul lor de înmatriculare să fie văzută de toți clienții lor, actuali și viitori foști. Pentru eu unul că am ajuns la nivelul de toleranță zero cu huțupanii agresivi și aroganți care cred că li se cuvine orice, de la înălțimea celor patru clase pe care probabil le-au absolvit după efectuarea serviciului militar obligatoriu.

Și vă povestesc toate astea exact din acest motiv: mi s-a întors stomacul de la atîta război româno-român. Aș vrea să-mi cresc copiii (cînd oi apuca să-i fac) într-o societate civilizată, unde asemenea specimene să mai existe doar la borcan, în formol, drept material didactic. Sau la reeducare. Iar dacă vreodată vă simțiți agresați sau amenințați de asemenea rebuturi ale speciei umane, sunați la 112 și cereți să fie luate măsuri legale împotriva lor. Să mai reducem puțin nivelul de șmecherie cu ajutorul unor sancțiuni contravenționale…

Absurdistan.ro | Programul “Epoleți contra Euro”, prima zi

Anul 2020, România. După dezbateri parlamentare care au durat un cincinal, cu 2.843 de voturi pentru și numai 2841 de voturi contra, aleșii neamului reuniți în ședință cu cvorum minim au adoptat legea care permite acordarea gradelor militare contra unor donații pentru dotarea glorioasei Armate Române cu tehnică de luptă modernă, cel puțin la nivelul anului 1985. La Ministerul Apărării, sergentul Afloroaiei execută serviciul credincios de răspuns la centrala telefonică nou-achiziționată, cu fișe manuale și manivelă, pe care scrie în rusește “Atenție, soldați! Inamicul ascultă!”.

Prin fereastra care nu se mai închide bine încă de pe vremea cînd Grecia era în UE se aud zumzăind motoarele pe plasmă ale unor elicoptere BMW cu reacție, semn că o nuntă de maneliști survolează MApN în drum spre fostul Parc Carol, actualmente Parcul Memorial Romeo Fantastick, unde ginerele și ginerica urmează să-și facă poze cu Monumentul Căpșunarului Necunoscut, înălțat pe vechea temelie a Mausoleului Eroilor. Briza caldă de noiembrie adie și flutură articolul de ziar tăiat cu lama și lipit în loc de geam, text în care noul patriarh, în plus președinte al Academiei și al Parlamentului, desființează falsa teorie a efectului de seră și a încălzirii globale. Se apropie Ziua Națională, iar un maistru militar în ținută de aviație bate din ușă în ușă cu cheta pentru kerosenul MiG-ului ce va defila în formație de unul singur pe deasupra Arcului Digital de Triumf – o hologramă proiectată doar la marile ocazii, după ce vechiul Arc a fost demolat pentru a-i lăsa loc unei șaormării de interes național, construită cu ultimii bani de la Bruxelles.

Dintr-o dată, sergentul sare ca ars și ia poziție de drepți. Soneria telefonului începe să zbiere, lucru care nu se mai petrecuse din 2018, cînd a sunat ultimul cetățean dornic să se înroleze voluntar în armată – atunci era un somalez care tocmai primise cetățenia și voia să nu-și piardă îndemînarea cu Kalașnikovul. A fost primit, cu lungi insistențe, după ce a promis că vine cu pistolul-mitralieră de acasă. “Cine să fie, cine să fie”, se întreba oșteanul în timp ce-și scutura ținuta de firimiturile covrigului care-i fusese rație în ziua aia. De la NATO nu mai sunaseră de prin 2017, de cînd președintele Vadim, ales la anticipate, a publicat în ziarul unic național România Mare o anchetă-diatribă la adresa conspirației masonico-șerpiliene-maghiare care ne impune nouă, celor mai drepți și mai viteji dintre traci, să reducem emisiile de carbon și să legalizăm diverse bucurii ale oamenilor, printre care și căsătoriile gay. De la UE a primit ultimul telefon într-o seară de aprilie, cînd termometrele tocmai coborîseră la 42 de grade Celsius. Afloroaiei își amintește și acum glasul de femeie cu accent nemțesc care i-a repetat de vreo 20 de ori: “Write this down for your commander in chief! Fuck you, go to Athens! Go to fucking Moscow if you want, we are sick and tired of you!” – și încă oftează cu nostalgie după momentul în care un alai colector de fiare vechi a dat jos panoul cu stele albe de la Vama Albița.

The_Good_Soldier_Svejk_by_mr_von_ungarn

– MApN, bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?

– Da, să trăiți parcă se zicea… Voiam să vă cer mai multe detalii despre gradele astea de general care acuma cică se dau pe euro. Ce ofertă aveți?

– Mă scuzați, dar ca să ajungeți general în glorioasa Armată Română trebuie să faceți Liceul Militar, Academia Militară, să aveți o carieră impecabilă de ofițer inferior, apoi să serviți patria într-o misiune externă – măcar la cules căpșune prin Ucraina – și să vă achitați onorabil de toate sarcinile, să cîștigați respectul subordonaților și eventual să vă remarcați prin acte de eroism. După aia vin stelele de general, nu așa simplu.

Greșiți, stimate militar de carieră! Tocmai s-a aprobat o lege, e și în Sfîntul Monitor Oficial de azi dimineață, are binecuvîntarea Patriarhului și amprenta digitală a Președintelui, de acum se poate cumpăra orice grad în armată, poliție, jandarmerie, pompieri, poliția minții, poliția religioasă și poliția locală. Ia uitați-vă prin mail…

– A, da! Ce dreptate aveți! Chiar acum primesc instrucțiunile prin telefax – chestie modernă, nu aveți de unde ști. Vi le citesc cum îmi vin… Uitați, zice aici că puteți fi caporal onorific, pentru numai 18 euro, adică un salariu minim din România. Primiți o pereche de șireturi ca să pescuiți în chiuveta unității și un pachet de Carpați Vintage Gold. Cum sună?

– La valoarea mea îmi permit mai mult. Ia mai ziceți!

– Iaca, la plutonier vă costă 36 de euro și doi saci cu fasole. Primiți ca accesorii un fluier de instrucție și o ladă de lemn, ca să faceți școala de șoferi printre paturi. E mai mișto?

– Mhmh… Parcă aș vrea totuși ofițer, că bunicul a fost și el ofițer la Secu… la ceva mișto!

00-josef-lada-the-good-soldier-c5a1vejk-1920s

– Ofițer? Pentru sublocotenent, ca Ecaterina Teodoroiu, vă trebuie 180 de euro, o colecție de surprize Turbo, două atestate de pelerinaj la Arsenie Boca și o cariocă verde, ca să vă desenați singur ținuta de camuflaj. Epoleții vin din partea casei, cu un set aproape nou cu soldăței din plumb, pe care să-i instruiți. 

– Și căpitan?

– La căpitan e 5.400 de euro, fără donații în natură. Vă dăm epoleți de banii ăștia, o ținută fără petice și un pistol cu apă, iar bonus un disc floppy cu Wolfenstein ăla clasic, ca să simțiți din plin riscurile și satisfacțiile unui militar în acțiune.

– Interesant. Sînt curios dacă-mi permit colonel.

Colonel plin e 16.200 de euro, TVA inclus. Vă dăm ținută nepurtată de nimeni, epoleți, cravașă, un pistol Carpați din plastic cu bile de rulment și toată colecția Call of Duty, cu Expansion Pack și tot ce vreți.

– Pînă aici mă descurc. Ia ziceți la general, ca să știu cît să jef… cît să cer de la bancă.

General de brigadă e 54.000 de euro, dar aici vă oferim ținută, un pistol cu capse care chiar pocnesc dacă nu-s umede, o carte cu citate din Sun Tzu și ultima versiune World of Warcraft, să vedeți ce înseamnă strategie militară! Vi le trimitem pe toate acasă prin DHL, nu trebuie să vă deranjați să veniți la unitate, că de aia sînteți general. Vă mai oferim în plus reducere de 30% la fanfara militară, dacă vreți să o închirați pentru nunți, reducere de 50% pentru onoruri militare atunci cînd o să muriți – că o să muriți într-o bună zi și o să vreți îngropat – și opțiunea de a selecta repertoriul pe care o să vi-l interpreteze Muzica Reprezentativă a Armatei la oricare dintre evenimente. Să știți că bagă unii de acolo niște manele… 

– Gata, boss! Mă combin. Trimiteți un formular de general și unul de adjutant, că mai vrea și văru-meu de la țară grade. Vă dau adresa de mail sau cum facem?

– Spuneți-mi numele complet și adresa de acasă, boss. Vi le trimit în plic, că nu mai avem net din 2016, de cînd s-au retras americanii cu tot cu scutul antirachetă, după ce i-au prins pe sătenii din Deveselu că îl demontau ca pe țevile de la irigații și-și făceau din el acoperișuri la grajd. 

– Numele? Da. Prietenii îmi spun Osama…

Dar numele primului general pe bani din Armata Română i-a scăpat bravului sergent Afloroaiei, pentru că glasul din telefon a fost acoperit de clopotul mare de aur de la Catedrala Mîntuirii Neamului Bis, care tocmai bătea să cheme lumea la donațiile obligatorii…

Încă un viol la Vaslui – de data asta, autorul este polițist

Iar victima este sărmana noastră limbă strămoșească. Anexez, onorată instanță, ca probatoriu acest înscris de mai jos, din care reiese clar la ce perversiuni a fost silit idiomul nostru de stat, prin grația deținătorului autorizat de bulan, dar nu și de pix. Conform surselor mele de pe net, documentul i-a fost înmînat unui cetățean din Iași care a fost prins circulînd cu viteză excesivă pe raza localității Pușcași, din județul cu cea mai proastă reputație din România. Contravenientul a primit și o sancțiune, însă nici un cod penal sau contravențional din lume nu prevede vreo pedeapsă pentru abuzurile rușinoase la care a fost supusă limba lui Eminescu și a lui Bacovia în țidula anexată și pecetluită cu ștampila postului de poliție local. Păcat…

Desigur, trebuie menționat că autenticitatea foii nu a fost încă verificată, dar din primele cercetări – cum s-ar exprima regulamentar orice agent – constatăm că îndeplinește elementele constitutive ale unei comunicări oficiale. Citiți și vă minunați – sau, cum ar fi dactilografiat viteazul apărător al legii de pe plaiurile lui Peneș Curcanul, “citi-ți și v-ă minuna-ți” și pricepeți, măcar în acest ultim moment, de ce e preferabil să ai Poliția Gramaticii, atunci cînd gramatica poliției dă cu virgulă. Între subiect și predicat, evident.

Limba română, siluită în fel și chip
Limba română, siluită în fel și chip

 

Pentru cei care au deschis mai tîrziu manualele de gramatică, șeful postului de poliție Pușcași confundă terminația verbelor la persoana a doua plural, la indicativ prezent sau la conjunctiv, cu pronumele reflexiv sau cu cel reflexiv-posesiv la forma neaccentuată, persoana a doua singular. Coincidența face ca toate să sune la fel. Însă numai reflexivele se leagă de verb cu cratimă, de morfemul “a” dacă verbul e la infinitiv lung sau de conjuncția “să” pentru verbele la conjunctiv: “Începe prin a-ți strînge mizeria! Să-ți faci și un seppuku după aia!”. Cele reflexive propriu-zise în dativ sînt complemente indirecte pe lîngă predicat, cum ar fi în propoziția “E inutil să-ți faci procese de conștiință”Pronumele reflexiv-posesive determină însă o altă parte de propoziție – foarte adesea un complement – și au rol de atribut pronominal, ca în “Ți-ai văzut moartea cu ochii” sau “Vezi-ți de treabă”.

Terminațiile fac însă parte din structura verbului și n-au de ce să fie separate, nici măcar la capăt de rînd: “Rîdeți cu noi, domnule agent” sau “Semnați aici de luare la cunoștință”. Rog deci, prin prezenta sesizare, stimate domnule polițist, să acționați operativ prin metode specifice pentru a nota observațiile mele în Cărticica Șefului de Post și să scrieți de 100 de ori cu o carioca roz pe Loganul din dotare “Circulați cu atenție! – CORECT” pe o parte și “Circula-ți cu atenție – INCORECT” pe cealaltă!

politist-1414158557

PS1: Pozele din articol sînt doar cu rol ilustrativ, nu avem indicii că vreunul dintre agenții de mai sus ar fi implicat în acest viol lingvistic. Iar o autostradă spre Vaslui ca în prima fotografie aș vrea să trăiesc și eu s-o văd realizată…

PS2: Sper sincer că nu m-am încurcat în gramatica limbii române, că știți regula aia… Un articol despre erori gramaticale trebuie să conțină cel puțin o greșeală și mai boacănă! Vă rog să-mi sesizați eventualele neconcordanțe, ca să-mi pot salva onoarea printr-o sinucidere ritualică!

Îndreptarul mitocanului la început de carieră

Salutare, dragă necioplitule! Felicitări cu ocazia sosirii pe acest teren dur pe care-l simți sub picioare – noi în general îi spunem asfalt – și nu încerca să-mi replici că și tu ai crescut la oraș, dacă sufletul tău, de fapt, se simte atașat ombilical de o Stîna Morgana aflată într-un illo tempore cu moravuri păcurărești greu de eradicat. Poți fi și la a treia generație cu domiciliul pe Aviatorilor, dacă mîrlănia se revarsă fetidă din toți porii epidermei tale certate cu igiena, crede-mă, nu va conta!

Bulversat cum știu că ești după separarea brutală de cocina intelectuală în care îți imaginezi că ai primit o formă de educație, sînt convins că nu ai habar cum să acționezi așa încît să reușești în viață și să te impui rapid în societatea care – din păcate pentru noi – te înconjoară. Nu e un secret că tu vei găsi o cale să-mi surprinzi chiar și cele mai pesimiste așteptări într-ale ciobăniei, dar lasă-mă să te consiliez acum, cît încă ești un gherțoi debutant, în tainele milenare ale oripilatului oamenilor civilizați, atîția cîți ne-au mai rămas.

Am deprins aceste secrete prin contactul nemijlocit cu antecesorii tăi, glorioși huțupani cu șosete nespălate și coji de semințe printre incisivii pe care nici o periuță de dinți nu a călcat vreodată, demni purtători de maieuri pe cît de pătate, pe atît de transpirate, însă invariabil ornate cu simbolurile aurite ale dreptei credințe strămoșești, agățate la loc de cinste în văzul ereticilor ca mine, ce trebuie aduși pe calea cea dreaptă. Să purcedem, așadar, pe căprării:

Episodul 1. Succesul ca mitocan la bloc.

hqdefault

Primul șoc pe care-l vei suferi este că pivnița nu-ți mai este la fel de accesibilă, cu excepția cazului în care te muți la parter, situație în care vei constata că nu degeaba porți trei kile de aur sub formă de cruciulițe în jurul beregății tale împovărate cu alte trei kile de rapăn – Dumnezeu a avut grijă de tine! Există așa-numitele adăposturi de urgență de sub clădire, care de fapt au fost create de arhitecți pentru ca tu să îți adăpostești de urgență murăturile, rachiul și sacii cu fasole, deci nu le da crezare panicarzilor care insinuează că beciul tău domnesc – că doară ești un domn la oraș acum – ar face parte dintr-un plan strategic de apărare civilă, în caz de război sau de dezastru. Așa ceva nu există! La noi e pace, iar Dumnezeu te apără suficient încît să n-ai nevoie de buncărele lor – în buncăre a stat și Hitler, apropo, la ce i-a folosit? Iar dacă totuși vine Apocalipsa, arată-le tu ce înseamnă să fii un prepper!

boxa-bloc

Dacă același Dumnezeu îți pune preamilostiva lui mînă pe cap și te mută la parter, nu uita că spațiul verde din fața blocului este doar o invitație pentru a-ți clădi acolo o grădină personală de legume, cu coteț de cîine, eventual de găini și, de ce nu, chiar de porc. Ce-i în fața ferestrei tale îți aparține de drept, indiferent de ce spun vecinii, administratorul și chiar Primăria.

10254988_10152603523222176_5692420946133323640_n

Pentru pămîntul ăla s-au jertfit strămoșii tăi în calea năvălitorilor, pentru el ai murit chiar tu la Revoluție, acolo este țara ta și acolo este neamul tău cel românesc, cum a și spus maestrul Tudor Gheorghe în melodia pe care a compus-o, evident, doar cu gîndul la tine. Bate țăruși, trage gard electrificat, pune dulăi de pază, cuiburi de mitralieră, sădește roșii, ceapă, ardei, păstîrnac, morcovi, sapă și o fîntînă, iar ca finis coronat opus, trîntește un grătar pentru mici și leagă-ți două boxe la sistemul audio din casă, bine rodat pe manele, ca să se știe în tot cartierul cine e stăpînul, cine e jupînul!

gradini-intre-blocuri-dej

Ca utilizator de autoturism, e bine să ții cont că respectul se cîștigă la bloc invers proporțional cu distanțele parcurse pe jos. Prin urmare, este imperativ să-ți parchezi vehiculul cît mai aproape de buza blocul, evident sub geamul sau balconul tău preferat, chiar cu bara din față lipită de interfon, dacă e fizic posibil. Ține minte, prestanța și valoarea îți scad cu fiecare pas făcut ca pieton, prin urmare suie-te la volan chiar și atunci cînd mergi după țigări, cînd arunci gunoiul și – paradoxal – chiar atunci cînd vrei să faci cîțiva pași. Fă-i din mașină, apăsatul pedalelor se cheamă efort fizic și te menține în formă! Bonus special dacă ai metrou aproape, însă tu circuli cu mașina chiar și numai o stație pînă la muncă.

 

10361504_10153392278977176_6998482844295864848_n

Iarna, apropo, ai datoria sacră de a te parca pe locurile deszăpezite de alți fraieri care au trudit ore în șir la lopată, dar care nu s-au întors încă de la serviciu. Învață-i minte să mai facă ei ore suplimentare! Cel mai bine se prinde lecția asta de ei dacă, în zilele de weekend, te duci să încălzești motorul vreo oră, cu turația dată-n blană, suficient de devreme ca să demarezi și să prinzi loc în față la biserică – recomandabil înainte de ora 6AM. Și dacă iar am ajuns la cele sfinte, nu uita că e musai să îți tapetezi interiorul mașinii cu diferite chipuri ale marelui Arsenie Boca, iar de oglinda retrovizoare să atîrni echivalentul a două catapetesme din Catedrala Mîntuirii Neamului de cruci, iconițe și alte odoare. Sfințite, evident, că doar nu ne jucăm cu siguranța rutieră…

img036

Weekendul e pentru grătare! Lege, am zis, am spus! Ai sau n-ai grădină în fața ferestrei, micii trebuie să sfîrîie, berile să rîgîie, manelele să behăie, mîrlanii să se veselească, așa încît să știe tot cartierul că la tine în apartament stă cel mai băiat valoros din lume. N-ai grădină? Tunde-o pe terasa blocului! N-ai terasă? Deschide chepengul de la acoperiș fără rețineri și dă-i tare, că și-așa nu mai sînt antene pe bloc – de-aia ai murit la Revoluție, ca să aibă lumea cablu color și coaxial! Dacă nemernicii de țîfnoși de intelectuali de la ultimul etaj au sudat chepengul, încinge grătarul pe balcon și scuipă-le semințe în cap constipaților care vor să vă saboteze distracția legitimă, în aplauzele colegilor tăi academicieni! Dacă tot ați ieșit pe balcon, nu uitați să înjurați trecătorii și să le explicați trecătoarelor, prin cele mai rafinate măscări, ce sentimente nobile vă trezesc în efemera lor prezență prin fața ochilor voștri uimiți ca la vederea corolei de adriani copii minune a lumii.

gratar-in-fata-blocului

Arată-le vecinilor că ești un viril! Adu-ți aminte că, în cel de-al doilea Război Mondial, soldații germani în retragere lăsau la mișto prezervative uriașe în tranșeele părăsite, ca să-i intimideze pe Aliați! Mă rog, n-ai putea să-ți aduci aminte, că tu oricum n-ai învățat la istorie, dar crede-mă pe cuvînt. Asigură-te că îți molestezi jumătatea la orele cele mai propice transmiterii de sunete pe verticală și pe orizontală și dă-i volumul la maximum! Chiar dacă în restul săptămînii eviți cu încăpățînare igiena personală, după reprizele de amor sonor pornește dușul și lasă-l să curgă în capul vecinilor vreo oră, ca să le arăți intelectualilor famelici de la etajele inferioare (ale speciei, evident) că nu ți-e frică de factura la întreținere!

Dimineața, ca să-ți pecetluiești triumful, defilează în short, maieu și în cel mai buni șlapi ai tăi pe scara blocului pînă la gunoi – adică pînă la mașina cu care-ți transporți găleata pe 50 de metri care îți despart scara de tomberon – și desfă-ți o bere la PET chiar pe sub nasul cocliților ălora care cred că ziua se începe cu o cafea. Fă un popas la chioșc și realimentează-ți stocurile, fără să omiți să te scarpini înainte să dai banii și din nou înainte să ți se înmîneze restul. Primești puncte bonus dacă la chioșc vinde o tînără spălățică și drăguță – să învețe ea cum arată un bărbat adevărat și cum se comportă el în societate, chiar și într-o societate comercială!

blogmedia-1400271797-9118

În fine, nu neglija următoarea generație de mitocani! Educă-ți copiii cu urlete, încurajează-i să țopăie prin apartament în capul fraierilor de vecini, iar cînd îi trimiți la joacă în fața blocului dă-le temă să zbiere cît îi țin plămînii în dezvoltare. Nu uita să le interzici orice formă de salut la adresa colocatarilor! Ia-ți și un cîine cît mai mare și mai lătrător, cumpără o bormașină și cu ajutorul acesteia organizează lecții practice de atelier în casă, începînd chiar de la primele ore ale zilei. Odată bifate toate aceste sarcini mîrlănești, poți răsufla ușurat! Ești pe calea cea dreaptă a afirmării ca huțupan consacrat și contribui activ la edificarea unei societăți mitocănești pe deplin dezvoltate! Felicitări!

Va urma…

NOTĂ: Cetățenii din imaginile de mai sus sînt niște modele în societate și i-am folosit în acest articol tocmai pentru a sublinia antiteza dintre ei și mitocani!