Category Archives: Căruța cu deștepți

Amor divin | Învață cum să agăți în biserică

Apartenența la creștinism nu înseamnă că trebuie să renunți la flirt și la amor – iar biserica ar trebui să fie locul ideal pentru înfiriparea unor noi și noi iubiri. Avantajele agățatului de enoriașe este evident: în casa Domnului, există șanse infinit mai mici să dai de o femeie necredincioasă, iar oițele din turma Atotputernicului dau dovadă de o mare dexteritate la îngenuncheat. Și la pupat moaște – deci nu e nici un impediment dacă ești o fosilă. Textele de mai jos, dacă vreți să funcționeze, trebuie să fie folosite exclusiv de bărbați ca să aibă efect. Nu de alta, dar apostolul Pavel ne-a lăsat instrucțiuni clare: femeia nu are voie să vorbească în biserică, eventualele nedumeriri i le poate lămuri soțul acasă. Acestea fiind spuse, iată pomelnicul:

Continue reading Amor divin | Învață cum să agăți în biserică

#Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Noaptea de 23 spre 24 iunie 2016 a fost poate ultima cu somn liniștit pentru euroscepticii britanici care, pe cînd se făcea lumină în capitala imperiului unde Soarele nu apune niciodată, s-au trezit din delirul independenței ca dintr-o beție rușinoasă în cămin la Teologie. Votul pentru ruperea pisicii cu Bruxelles-ul i-a izbit în dinți chiar înainte de cafea – lira a luat-o la vale, iar liderii UE le-au zis-o de la obraz englezilor că nu se glumește cu așa ceva, deci valea! Votul „EURO-pa” nu a picat bine nici în Irlanda de Nord, Scoția și nici în Londra, ce acum riscă să devină zone separatiste, pentru că unii cetățeni de acolo propun să părăsească Regatul, dar nu și Uniunea! Însă hai să disecăm ce știm deocamdată despre cum s-a ajuns aici, despre ce-i așteaptă pe căpșunarii noștri și pe expații lor și despre ce naiba ar mai putea ieși bun din toată harababura naționalistului Farage, cel ce are acum pe cap o victorie pe care nu dă semne că ar fi capabil să o gestioneze. Și la care nici el nu cred că spera.

Continue reading #Brexit, rezumatul unui divorț cu năbădăi

Statul care-ți lasă o scîrnăvie la ușă, iar apoi cere hîrtie igienică

Era pe vremuri un banc despre culmea tupeului, care era, conform tradiției vasluiene, să lași o grămăjoară de fecale din producția proprie la poarta unei pensionare, să suni apoi să-i ceri hîrtie igienică, după care să mai suni o dată, pentru că nu ți-a ajuns prima porție. Ei, cam la asta mi-a zburat mintea în momentul în care am remarcat că guvernul a scos pălăria și a început să meargă cu maimuța printre turiști, pentru lucrarea „Cumințenia Pămîntului”, pe care ar fi găsit-o la un preț de chilipir: cam zece biserici și șase troițe, în moneda noastră națională, sau 11 milioane de euro.

Continue reading Statul care-ți lasă o scîrnăvie la ușă, iar apoi cere hîrtie igienică

Noi propuneri legislative pentru progresul glorios al României

Succesul fulminant înregistrat de Legea pentru Pedepsirea Fumătorilor înseamnă doar începutul unei glorioase noi ere în țara noastră, o epocă pe care cu mîndrie o vor numi peste veacuri strănepoții noștri drept „Evul Aurorei”. Cum progresul nu are răbdare cu retrograzi de genul fumătorilor, am decis să preiau inițiativa și să concep o serie de drafturi pentru viitoarele proiecte legislative ce vor face din România o bijuterie a Carpaților, o nestemată a Europei și un diamant roz al întregii planete, care să proiecteze pînă în adîncurile nepătrunse ale vidului cosmic raze de înțelepciune ce vor călăuzi către noi civilizațiile extraterestre, ca să ia notițe – și, desigur, să nu ne lichideze cu niște lasere apocaliptice de dimensiuni ciobănești. Ca urmare, așadar, a brainstormingului făcut cu multiplele mele personalități conflictuale și vicioase, am redactat ceea ce va deveni, fără discuție, fundamentul legal pentru supremația mondială a culturii noastre cu miros de levănțică: Continue reading Noi propuneri legislative pentru progresul glorios al României

Rezumatul unei zile de vineri cu Apocalipsă pe roți

Text în care e vorba despre cu totul altceva…

Capitala a început să îmbătrînească și se vede: au început deja să-i cadă balcoanele. Pe bulevardul Decebal, fațada unei terase a picat palancă pe trotuar, chiar la ieșirea din clădirea cu pricina. Din fericire, nu a murit nimeni, pentru că toți erau înăuntru la fumat.

Traian Băsescu a depus cerere de cetățenie în Republica Moldova, pentru că în zece ani de mandat a fost făcut în toate felurile, mai puțin moldovean. Continue reading Rezumatul unei zile de vineri cu Apocalipsă pe roți

Povețe britanice pentru occidentalul și nefumătorul Cioloș

Vă salut cu deosebit respect, domnule prim-ministru al unei țări care tocmai e pe cale să impună o lege de discriminare a fumătorilor, una așa de drastică și de absurdă, încît și britanicii probabil și-ar face cruce dacă ar citi-o. Vă scriu dumneavoastră ca de la tehnocrat la tehnocrat, ca de la antreprenor la antreprenor, ca de la cetățean la cetățean și ca de la angajator la angajat. Pentru că, teoretic, dumneavoastră lucrați și pentru mine, deci din cele 31.622.400 de secunde pe care le-ați avea într-un an bisect de mandat la Palatul Victoria, la o împărțeală echitabilă mi-ar reveni și mie 1,665 de secunde de atenție. O să profit de ele la maximum. Continue reading Povețe britanice pentru occidentalul și nefumătorul Cioloș

Mituri, snoave, legende și stereotipuri despre fumători

La fumători pute și e fum. Ei, vina pentru asta le aparține patronilor de localuri, care ar trebui să asigure ventilație corespunzătoare. Uite, dacă mergi la buda restaurantului și dai în bălți de urină pe jos, ia-l de gît pe proprietarul care nu îngrijește instalația sanitară, nu te lua de bețivanul cinstit care bea o bere și după aia se duce să o elimine în singurul loc permis. Recent am fost prin Praga, unde se fumează aproape pretutindeni în baruri, însă nu simți miros de fum. De ce? Pentru că patronilor le pasă de clienți. Vă vine sau nu să credeți, și eu evit localurile fără ventilație, unde ești sufocat de țigările altora. Dar nu am scris vreo petiție să fie închise, poate că unora le convine așa. Și, apropo, dacă nu-ți place fumul, e loc din plin la nefumători. Dar, știu, cu noi conversația e mereu mai interesantă și distracția mai distracție și ne cauți compania cu orice preț. Continue reading Mituri, snoave, legende și stereotipuri despre fumători

România – SUA, o listă de „lucruri inacceptabile care ar trebui schimbate”

Inițial, m-a flatat oarecum și m-a amuzat pe jumătate remarca democratului Bernie Sanders, ofticat nevoie mare pe viteza fantastică a internetului românesc, ăla de pe care mă citiți voi acum. Evident, faptul că în România avem net mega-rapid mai înseamnă o știre doar pentru ăia care încă se conectează prin dial-up, dar a fost haios să-l văd pe un cetățean SUA că salivează cu gîndul la țara noastră, în premieră, și pentru altceva în afara gagicilor noastre, mult mai sexy decît ale lor, și pe care, dacă vor să le acceseze, trebuie să vină personal pe la noi. Că, în baza conexiunii lor americane, ajung babe bunăciunile noastre pînă reușesc să ni le vrăjească. Continue reading România – SUA, o listă de „lucruri inacceptabile care ar trebui schimbate”

La Guvern se fumează niște chestii halucinante

Înainte chiar ca neobositul Zegrean să dovedească de redactat motivarea aia la constituționalitatea legii 15/2016*, o compunere pe care mor de curiozitate să o citesc înainte de 16 martie anul curent, executivul nostru hipsteresc s-a apucat, cu un elan de brigadier la Bumbești-Livezeni, să născocească normele de aplicare ale celui mai fascist act legislativ adoptat vreodată de la moartea lui Hitler încoace. Continue reading La Guvern se fumează niște chestii halucinante

TAROM și ofertele sale pentru moldoveni: Pachetele „Înșiet, înșietișor șî diloc”

Compania națională de zboruri rămîne, din motive pe care mintea mea cea iscoditoare încă nu le-a putut desluși, operatorul meu aviatic preferat. Pe curse externe, ar trebui să precizez, pentru că la destinațiile interne mi-am făcut un misionariat din a convinge lumea să refuze urcatul în ATR-urile alea care-mi inspiră tot atîta încredere cît un ipotetic tratament pentru boli venerice extras din și mai ipoteticele lacrimi ale lui Ion Iliescu. Însă, chiar și dacă TAROM ar fi pus la dispoziție un Dreamliner, tot n-aș fi zburat pînă acum cu ei de la București la Iași, pentru că prețurile depășeau adesea tarifele unei curse dus-întors de la București la Londra, iar eu am dezvoltat un acut simț al țepuielii și-al randamentului paralelor. „Value for money”, cum îi zic englezii, la noi devenise „money for nothing”, că o cursă de 40 de minute operată cu personal care nu încasează diurnă externă și care nu trebuie cazat în hotel occidental n-ar trebui să fie mai scumpă decît un bilet dus-întors în Vest. Dar, după două decenii și jumătate, a venit și ziua aia mare, în care TAROM s-a înduplecat să-i plimbe pe moldoveni oleacă mai ieftin. Nu din cauză că ar fi murit de dragul lor, ci din cauza operatorului privat Blue Air, care te duce acum la Iași cu bani mai puțini decît CFR. Chiar mă mir cum de le-a trebuit celor de la TAROM atîta amar de vreme să se trezească. Dar, nu vă speriați, nu s-au trezit complet, iar cineva trebuie să le aducă un espresso dublu. Dovezile stau ceva mai jos. Continue reading TAROM și ofertele sale pentru moldoveni: Pachetele „Înșiet, înșietișor șî diloc”