All posts by Mihai Ursu

DBE 2017, un festival mişto cu final de tot rahatul

Şi avea toate premisele să iasă memorabil. Dar la final, vorba moldoveanului, vaca aia care dă lapte bun s-a bălegat în şiştar. Şi nu e deloc întâmplătoare paralela de natură fecală, pentru că exact aici s-a rupt lanţul de iubire la Grădina Termală din Dorobanţi, Arad, ştrandul care a găzduit în premieră ediţia 2017 a festivalului Dark Bombasti Evening. În ziua în care rockerii ar fi trebuit să facă duşul final şi apoi să se îndrepte spre case, surpriză. Una de tot rahatul. La 8 dimineaţa, am găsit toaletele alea puţine, câte erau, încuiate, cu uşile bătute în cuie. Duşurile alea două din camping aveau apa oprită. Apoi poarta dintre camping şi complexul unde mai erau trei toalete de copii şi nişte duşuri de piscină ne-a întâmpinat cu lanţ şi lacăt. Ce mai, lipsea doar un commando cu mitraliere, aruncătoare de flăcări şi dobermani care să evacueze rockerii mai repede acasă.

Până atunci, însă, cum scrie şi în titlu, Dark Bombastic Evening 2017 putea fi un succes:

  • Chiar dacă m-am dus acolo mai mult pentru Kampfar şi pentru aventură, nu neapărat pentru line-up.
  • Deşi am condus 1.220 de  kilometri dus-întors, ceea ce în România înseamnă 20 de ore în maşină. Gagica mea a demonstrat că e şoferiţă de anduranţă cu ocazia asta şi că Matizul poate.
  • În ciuda faptului că am prins cod roşu de caniculă în toate cele trei zile de festival. Măcar am stat cu prietenii şi ne-am alinat reciproc suferinţele.
  • Cu toate că preţurile de la barul ştrandului care a găzduit evenimentul au crescut în ziua când a debutat festivalul. De fapt, am avut adesea surpriza să plătesc un alt preţ pentru acelaşi produs, în funcţie de cine era la tejghea.
  • Fără să mai ţinem cont că piscina cea mare cu apă termală din complex, principala atracţie secundară, a fost goală în prima zi, deoarece patronii au schimbat apa din bazin în timpul festivalului.
  • Deşi trupele de post-rock, post-metal, post-apocaliptic, post-traumatic, postul sfintei Mării şi mai ştiu eu care post – dominante în primele două zile – sunau cam toate o apă şi un pământ.
  • În ciuda faptului că duşurile din campus promise au fost amenajate abia în prima zi, erau în număr de două şi nu ajungeau, motiv pentru care se făcea coadă. Iar celelalte duşuri, de lângă piscină, nu erau acoperite, deci te puteai spăla doar în costum de baie. Cool!
  • Chiar dacă jandarmeria şi poliţia veneau mai des prin campus şi prin zona scenei decât probabil pe la secţie în zilele alea – eu nu am o problemă cu oamenii legii.
  • Deşi biserica din sat, aflată la 200 de metri de camping, a tras clopotele în fiecare dimineaţă la 6, timp de 30 de minute, de parcă şi rockerii trebuie treziţi odată cu sătenii să meargă la cosit.
  • Şi, cu toate astea, popii au cerut să se oprească festivalul pentru o oră în prima zi, ca să ţină o slujbă. Iar rockerii au acceptat.
  • În special pentru că lumea era mişto şi relaxată şi nu te lua nimeni la omor dacă veneai cu o sticlă de bere luată din sat, la jumătate de preţ faţă de bodega festivalului.
  • Cu toate că erau numai două bude pentru bărbaţi, dintre care una nu mergea, iar la femei situaţia înţeleg că era cam aceeaşi.

Dar şutul în fundul rockerilor încă buimaci din after party, chestie care s-a lungit până aproape de 4 AM, a stricat, din punctul meu de vedere, un eveniment care putea deveni festivalul meu preferat. Nu ştiu cu cât ar fi sărăcit patronii Grădinii Termale din Dorobanţi, Arad, dacă le mai dădeau voie rockerilor să plece acasă duşuiţi şi cu treburile rezolvate. Dar cu siguranţă pe mine m-au pierdut de client pentru data viitoare.

Când instituţiile statului dau mână cu mână în buzunarul tău

Domnule primar Robert Negoiță, sunt eu, Mihai Ursu, ăla pe conturile căruia au pus poprire subordonații dumneavoastră însărcinaţi să colecteze venituri pentru Sectorul 3, deşi statul îmi datorează de nouă ori mai mult decît mi-a luat. Vreau să vă fac o propunere. De ce nu puneți poprire pe conturile ANAF, că ăia au să îmi dea mie ceva bani şi de vreo cinci ani se tot dau defecți?

Adică eu ştiu că vă datorez bani la bugetul local şi nu mă sustrag, ba chiar din contră! Vă arăt şi de unde să recuperaţi debitul.  Că în general e tare greu să scormoneşti după bani. Şi ştiți mai bine decât mine cum e să te tirezi de creanțele la vistieria statului. Anul ăsta, în primăvară, dumneavoastră figurați acolo cu 230 de milioane de lei restanță. Apropo, cum de nu v-au executat silit?

În fine, eu recunosc că sunt restant la impozitul pe maşină, dar nu mă eschivez. Pur şi simplu am zis că o să îl achit când o să îmi fie returnaţi banii luați cu japca de ANAF pentru taxa de înmatriculare la aceeaşi maşină. Mie instanţele mi-au dat dreptate, mai nou şi premierul Tudose mi-a dat dreptate printr-o ordonanţă de urgenţă, dar uite că s-au făcut cinci ani şi încă aştept banii, cu dreptatea în mână. Altfel, aş fi plătit fără să clipesc.

Şi sigur aş fi plătit dacă n-ar fi trebuit să stau la cozi pentru asta în timpul orelor în care se presupune că ar trebui să muncesc. Ştiţi, de la 9 la 17 nu au timp să aştepte la rând la ghişee decât pensionarii. Forţa activă a ţării este atunci în altă parte, de regulă acolo unde se fac banii din care se plătesc taxele. Iar pentru a munci, uneori oamenii ăia au nevoie de câte o maşină, aşa cum e şi cazul meu. Că nu mi-am luat-o pentru plăcerea de a conduce prin sectorul 3. Vă garantez, nu e nici o plăcere. Am luat maşina ca să o pun la treabă şi o am de şase ani deja, timp în care firma mea a produs bani şi a plătit taxe. Ştiu că poate vi se pare neverosimil să am o singură maşină de şase ani, dar alta nouă nu mi-am permis. Deşi să ştiţi că nu am stat degeaba pe ajutor social, chiar m-am dat de trei ori peste cap în fiecare zi ca să ţin o afacere pe linia de plutire. Nu ştiu cum naiba, dar un autoturism scos din ţiplă nu mi-am permis nici acum. Al dumneavoastră de la primărie cum e? Merge bine? E luat de nou? Consumă puţin? În calitate de contribuabil, aş vrea să ştiu că aţi făcut o achiziţie chibzuită şi de calitate, în acelaşi timp.

Cum ar fi serviciile de calitate pe care ştiu că le prestaţi în contul banilor luaţi de la mine. Şi achiziţiile publice. Sigur vă ajung ăia 700 de lei din contul meu pentru două, poate chiar trei panseluţe noi. Sau pentru o piatră de bordură nou-nouţă, măcar una mică, dacă altfel nu se poate. Spuneţi-mi, chiar, cât ar trebui să cotizez în plus ca să am un agent de la poliţia locală în treacăt măcar de trei ori pe noapte pe strada mea din sectorul 3? Nu de alta, dar de când i-au ciordit mamei capacele de la roţi nişte droghişti boschetari care-şi fac veacul pe aici, săraca nu mai are tupeu să vină la mine cu maşina la care a plătit rate cinci ani.

Ca să revenim la discuţia principală, să ştiți că ANAF are să îmi returneze vreo 6.000 de lei, deci sigur că vă puteți acoperi ăia 700 de lei plus mărunțiș pentru care mie mi-ați blocat contul pe neve, într-o vineri după amiază de august, când eram la tot vreo 700 de kilometri distanță de casă, în primul meu concediu pe 2017. Zic de concediu ca să fac un pic de conversație. La dumneavoastră în Primărie ştiu că nu înseamnă nimic un concediu în plus sau unul în minus. Ați avut deja pe 2017 nu mai ştiu câte minivacanțe plătite de sclavi ca mine. Ați avut de 1 Mai, de Paşte, de Rusalii, de Înălțare, o să aveți de Sfânta Marie şi probabil de 1 Decembrie. Dacă le număr, minivacanţele dumneavoastră de bugetar au fost mai multe decât zilele mele de antreprenor în concediu.

Eu am avut doar trei zile cu cortul la un festival de rock, unde am făcut cheta pe la prieteni pentru bere şi paté cu pâine. Ca pe vremuri. Ați uitat? Aveam cardul blocat. Ce puteam face? Era weekend şi nu lucra nimeni nici la bancă, nici la poştă, ca să pot primi măcar nişte bani de la mama prin mandat poştal. La primărie nici nu îmi închipui că munciți în weekend. Privilegiul ăsta îl au doar fraierii ca mine, care vă plătesc salariul. Iar mama oricum nu ia pensie specială, deci cât ar fi putut să-mi trimită? Cel mult suta aia de lei pe care i-a dat-o în plus Grindeanu, că pentru restul drepturilor de cadru didactic acordate în instanţă zice domnul ministru Liviu Pop că nu-s bani la buget. Doar n-o să-i ia din pensiile speciale pentru generalii de tinichea sau de la mandarinii din administraţie. Lor abia ce le-au mai umplut buzunarele niţel. E mişto, apropo, să ai salariul mărit? Eu am şi uitat cum e să iei salariu, că sunt mai mult antreprenor decât angajat de vreo câțiva ani. Dacă merge firma, am şi eu ce mânca. Nu merge, fac foamea. Eu nu am la firmă bufet cu 10 lei meniul complet, cum aveți la primărie.

Deci, ca să mai lungim vorba, domnule primar Negoiță, vă repet propunerea mea: luați banii ăia, pe care recunosc că îi datorez, direct din conturile ANAF. Am sentința definitivă, titlu executoriu, copie legalizată, formular completat, toată birocrația e îndeplinită. Doar că nu îmi primesc banii. Ei sunt instituţie de stat, dumneavoastră tot aşa, ar trebui să vă descurcaţi fără să mă mai purtaţi pe la cozi şi ghişee. Şi, după ce vă luați partea sectorului, atâta vă mai rog. Dați-mi mie restul, că trebuie să schimb urgent un cauciuc şi să repar climatizarea la maşina aia, fără de care nu merge treaba la firmă.  Aveţi aer condiţionat la Primărie, nu? Funcţionează? Ei, asta vreau şi eu pentru maşina în care mă duc eu să negociez contracte şi să fac bani ca să vă plătesc salariul. Dumneavoastră şi harnicilor care pun popriri, aparent, de jos în sus. Abia au ajuns la ăia cu 700, până la alde dumneavoastră mai e, s-ar zice, cale lungă.

Vă mulțumesc pentru răbdare şi încă o dată felicitări pentru că ați rămas nepoprit, cu 230 de milioane de lei datorie la stat. Respect!

Copilul este mama tuturor argumentelor

Amice, uită de silogisme și de pătratul lui Boethius, de învățăturile manualului de logică, de Socrate și alți asemenea agarici semidocți, pentru că, în epoca noastră, copilul este mama tuturor argumentelor. Garantat! Cum simți că pierzi o dezbatere, cum te vezi îngrămădit cu raționamente și îți cam fuge gheața de sub tălpi, fii cu tupeu și aruncă plodul în dezbatere! Ascunde-te fără jenă în spatele șorțulețului de grădiniță sau, și mai bine, în umbra scutecelor purtate de progenitura ta. Poți închide scurt și sec orice dispută de idei dacă bagi la înaintare artileria grea: copilul. Copilul e-n toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde sub Soare. Argumentum ad puerum, cum ar veni, de la semafor și până la Dumnezeu.

Continue reading Copilul este mama tuturor argumentelor

Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

„Ne-a luat Firea o bandă pentru săracii ăia care merg cu autobuzul”, au sărit ofticați niște domni de la Capitală, cu mâna pe claxonul SUV-ului și cu ochii în lacrimi după banda vrajbei șoferești, răpită prin Diktat de la administrația publică locală. „Uite cum s-a dat peste cap circulația”, le-au ținut isonul niște simpatici de la televiziune. Și unii, și ceilalți, în general supărați că Bucureștiul este una dintre cele mai aglomerate capitale din lume, deținătoare de recorduri cel puțin regionale la timpul mort, pierdut la semafor. Vorbesc despre aceiași indignați care, cu microfonul în față, sunt foarte vocali să explice cum în alte metropole europene nu e așa de congestionat traficul, că acolo e civilizație. Iar noi suntem niște țărani cu pământ sub unghii și că nu facem nimic.

Continue reading Banda vrajbei şofereşti, aglomerația și Gabriela Firea

Învățături hipsterești pentru metaliști

Prea a devenit tradiție ca un festival de metal să semene cu o incursiune în Mordor. Bude infecte, bălți de urină, cozi la bere și la haleală, sunet mizerabil, concerte care încep în cea mai cruntă arșiță a amiezii de iunie fără măcar un nenorocit de furtun cu apă la dispoziție, prețuri de speculă, produse de calitate dubioasă vândute la scor de cinci stele, lista pare să fie infinită. No, pe 3 septembrie 2016 am făcut ceea ce era de neimaginat și am călcat pragul unui festival de hipsteri – Strongbow Appleton pe numele său, găzduit în București, undeva un pic mai la Nord de Taverna Sârbului, peste calea ferată. Înainte să aruncați cu pietroaie de caldarâm în direcția mea, da, știam că în aceeași seară era Within Temptation la Arenele Romane. Doar că la hipsteri m-am dus cu treabă, ca să fac o filmare. Telegrafic, o să vă povestesc ce-am văzut acolo, că poate învață ceva și promoterii concertelor de metal la care mi-ar plăcea să vin în continuare.

Continue reading Învățături hipsterești pentru metaliști

VIDEO | Bun venit la Hotel ”Bormașina lui Bogdan”

Când ai lăsat deja în urmă peste două mii de kilometri de autostradă și vezi numai liniuțe întrerupte în fața ochilor, mai ales dacă ele nu-s imprimate decât pe retină, cu hipnotica lor succesiune cu tot, când oasele înțepenite la volan se iau la trântă și îți cer să le așterni naibii pe o saltea, când ai ascultat deja pentru a patra oară tot playlistul din stickul USB de jumătate de TB, iar femeia de pe bancheta din spate nici măcar nu mai are putere să protesteze – atunci știi că a venit momentul să tragi pe dreapta la un motel de pe verdea margine de șanț. Să îți împingi o tărie în esofag, un pateu cu fainoșag (opțional) în maț și o pernă sub capul ostenit, iar apoi să numeri la oi până ajungi antreprenor ca Becali. Dar ce te faci când în spatele gardului de motel, vopsit cu desăvârșit simț estetic la exterior, se ascund grozăvii cum numai scenariștii români de filme horror cu strigoi și activiști PCR ar putea să născocească? Am pățit-o pe pielea noastră în august 2016, cum veneam noi de la gloriosul festival Brutal Assault, din Republica Cehă. Era două dimineața și tot ce ne doream era să dormim… Continue reading VIDEO | Bun venit la Hotel ”Bormașina lui Bogdan”

Un click și-ai scăpat de biserică

Aproape 11.000 de persoane s-au retras din cadrul bisericii naționale pe data de 15 august 2016, imediat ce clericii au deschis o platformă web prin care orice enoriaș putea să ceară ștergerea sa din registrul congregației. „Eram pregătiți pentru o plecare masivă din rândul nostru și nu putem decât să respectăm decizia fiecăruia… Nimeni nu trebuie să fie membru, dacă nu își dorește”, a fost reacția oficială a bisericii. Dacă relatarea de mai sus vi se pare încă SF, respirați adânc! E vorba despre Biserica Luterană Evanghelică a Norvegiei, iar înaltul reprezentant care a emis cugetarea de maxim bun-simț se numește Helga Haugland Byfuglien. O femeie, cu alte cuvinte…

Continue reading Un click și-ai scăpat de biserică

Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

Un obicei din Republica Moldova a început să prindă și pe la noi – care cum clădește un spital, un WC public sau un bordel simte automat nevoia să plătească un cantautor de nunți să-i compună repede-repejor un imn. Asemenea împăraților romani loviți de importanța propriei persoane, directorii și directorașii instituțiilor de stat probabil simt că se preamăresc și pe dânșii, prin odele de slavă puse pe portativ. Am făcut pentru voi o colecție a celor mai penibile imnuri intonate pe la aniversări diverse, iat-o ceva mai jos.

Continue reading Cum sună cele mai halucinante imnuri în limba română

Divorţul de biserică: necesar, posibil şi de maximă urgenţă

Dacă într-o zi cetăţeanul Ursu are nevoie să-i demonstreze cuiva că n-are la activ fapte penale, e suficient să meargă la Poliţie şi să ceară un certificat de cazier. Vrea sau nu vrea nenea poliţaiul, ţidula tot trebuie s-o scoată la interval. La fel şi cu Fiscul, care este dator să îi elibereze oricui, la cerere, o dovadă scrisă că petentul n-are restanţe la taxe – alea din care se înfruptă cuvios şi biserica. Asociaţia de locatari e obligată, chiar dacă te-ai certat vreodată cu administratorul, să-ţi elibereze un document din care să rezulte că eşti cu întreţinerea la zi, ca să poţi, de exemplu, vinde apartamentul. Biblioteca universitară, la absolvirea facultăţii, trebuie să-ţi scrie negru pe alb că n-ai de returnat nici un volum, ca să-ţi termini lichidarea – şi asta indiferent dacă ai citit sau ba cărţi pe gustul bibliotecarei. Serviciul social din universitate e dator să-ţi elibereze o dovadă că te-ai decazat din cămin şi că n-ai de plătit vreun geam spart la beţie. De ce n-ar fi şi Biserica Ortodoxă obligată să ofere o dovadă scrisă că a luat act de cererea unui cetăţean de a se retrage din cadrul congregaţiei? Dar, mai important, cum am putea noi, petenţii, să obligăm această instituţie a obscurantismului ranforsat de opulenţă să ne şteargă din evidenţele ei, odată ce denunţăm dogma ei ridicolă? Continue reading Divorţul de biserică: necesar, posibil şi de maximă urgenţă

VIDEO| Biserica: „Lepădarea de botez nu e posibilă!”

Exact ca dintr-o organizație mafiotă, din Businessul Ortodox Român se iese mai greu decât se intră, cel mai adesea doar cu picioarele înainte. Cam asta mi-a transmis în direct la B1TV purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, într-o intervenție în care prelatul nu a ratat ocazia să mai lanseze și niște minciunele afirmații discutabile în eter. În platou, unul dintre invitați mi-a servit argumentul suprem pentru care eu, în ciuda apostaziei mele deja publice, aș rămâne totuși creștin. Întregul dialog, răspunsurile pe care n-am apucat să le mai dau pe post, precum și concluziile primelor 24 de ore de luptă pentru a părăsi Biserica Ortodoxă Română le puteți găsi mai jos. Vizionare și lectură plăcută!

Continue reading VIDEO| Biserica: „Lepădarea de botez nu e posibilă!”