Apoteoză în Infern | “I Am the Rocker” – selfie cu Kistvaen și alte imagini inedite

S-a auzit Mayhem în ultima seară a festivalului I Am the Rocker, eveniment care ne-a trecut prin toate stările imaginabile, de la entuziasm frenetic la dezamăgire cruntă, dar care s-a încheiat în termeni acceptabili, cel puțin din punctul meu de vedere. Mi-a readus optimismul metalul depresiv al meseriașilor de la Kistvaen, băieți care au făcut să răsune străfundurile iadului în seara rezervată trupelor românești, adică pe 5 iulie. Ferestrele ospiciilor s-au zguduit, ștreangurile au fluturat, corbii s-au lins pe ciocuri și luna a sîngerat la recitalul celei mai valoroase formații pe care o are țara noastră în acest moment. Rar mi-a fost dat să văd black metal compus și interpretat mai autentic, iar cine i-a urmărit vreodată pe Fenrir și pe Stege cum se transformă pe scenă cu siguranță s-a convins că muzica trupei Kistvaen materializează în sunete trăiri întunecate și angoase ce nu pot fi simulate. Peste toate, mai plana și adrenalina unui incendiu pe cale să izbucnească – trebuie să ai ceva curaj ca promoter să aduci o trupă de black metal într-un club cu nume de biserică, trebuie să subliniem! Căci, dacă n-ați fost atenți și ați deschis blogurile mai tîrziu, că reamintesc eu că toată ceremonia diabolică s-a ținut în Silver Church.

Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015
Kistvaen, live la Silver Church, pe 5 iulie 2015

Un pic mai indiferenți la asemenea chestiuni profunde, doi puștani au găsit de cuviință să-și facă o serie de fotografii selfie în fața scenei pe care Stege tocmai își smulgea sufletul prin ochi cu ghearele împrumutate de la un vampir, în timp ce mesteca niște sîrmă ghimpată ruginită smulsă cu mîinile goale din gardul unei pușcării abandonate și bîntuite de strigoii unor ucigași psihopați. Joviali și puși pe șotii, rockerașii ăia adolescenți și-au zis că momentul merită imortalizat. I-a alungat repede o metalistă care mai avea un pic și-i pocnea, enervată la culme de asemenea blasfemie.

Depressive Suicidal Black Metal Selfie
Depressive Suicidal Black Metal Selfie

Revenind la treburile cu adevărat serioase, blackerii de la Kistvaen au smuls urlete, aclamații și lacrimi din public pe piesele Emotional Holocaust, A Journey in Cold Blood (preferata mea) sau Ecstasy, însă delirul a ajuns la porțile Iadului și la cele ale Valhalei simultan atunci cînd Stege, Fenrir și echipa au interpretat Freezing Moon. O piesă care a însemnat consolarea multor metaliști, ce abandonaseră deja speranța să mai audă vreo piesă Mayhem la festival, după ce blackerii norvegieni au rămas pe dinafară la reconfigurarea anunțată de promoter cu o zi înainte de startul evenimentului.

Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church
Stege și Fenrir de la Kistvaen, live la Silver Church

Cei de la Kistvaen s-au ridicat la înălțimea răspunderii pe care o implică interpretarea unei asemenea piese clasice, iar execuția de duminică seară cu siguranță i-a făcut să zîmbească admirativ din Infern atît pe Dead, cît și pe Euronymous (hail!). Muzica trupei Kistvaen i-a atras atenția și lui Vladimir, de la Arkona, pe care l-am văzut cu albumul Desolate Ways în mînă prin Silver Church.

Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)
Vladimir Reșetnikov (Arkona), Mihai Ursu și Fenrir (Kistvaen)

Seara a fost încheiată de Negative Core Project, trupă unde am aflat cu ocazia asta că activează Nunu, fostul tobar de la Funeral Ceremony – băieții ăștia practic mi-au cîntat în deschidere la un festival din 1997, că după ei am urcat eu cu Eternal Mourning pe scenă. A fost o surpriză plăcută să văd că veteranul metalist de categorie grea nu s-a dezis de răutățile adolescenței și că rupe în continuare bateria, cu aceiași draci ca acum aproape un sfert de veac. Unde mai pui că întregul eveniment din Silver Church a fost în felul său o ceremonie funerară pentru festivalul care a sucombat înainte să se nască…

Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project
Nunu Racris, bateristul trupei Negative Core Project

Negative Core a fost pe placul (puținilor) spectatori care mai rămăseseră în Silver Church. Sună, într-adevăr, supărat și cu nerv trupa asta, dar după a treia piesă gîndurile au început să zboare la alte chestiuni, precum ziua de muncă în care tocmai pășeam. No, ăia care au rămas au părut totuși să se bucure de fiecare piesă – în fond, sunetul și interpretarea au fost de patru spre cinci stele, că băieții sînt profesioniști. Aș minți să spun că mă omor după hardcore – sau gangsta rock, cum îi zic ei – dar formația e de show. Chiar și un oaspete străin al festivalului mi-a pasat de vreo trei ori berea să i-o păzesc pentru că ispita unui pogo pe metal românesc a fost irezistibilă.

Negative Core Project, live la Silver Church
Negative Core Project, live la Silver Church

Acord o mică mențiune pentru formațiile de warm-up, Goodbye to Gravity și Days of Confusion. Cei din urmă, niște hipsteri alternativi al căror stil aduce ba cu U2 pe steroizi, ba cu Paradise Lost în vremea de rătăcire mintală a lui Nick Holmes. Goodbye to Gravity zici că au fost colegi de cameră cu In Flames la liceu și s-au remarcat în special printr-un cover după vestita piesă a trupei Babylon Zoo, și anume Spaceman. Opinia mea e că poți pune oricîtă distorsiune și oricîte blast-uri într-o piesă disco, ea tot disco o să rămînă. Unica excepție ar putea să fie albumul tribut dedicat trupei ABBA de mai multe hoarde metaliste, însă chiar și așa… Parcă tot meh îmi vine să zic. În fine, ambele trupe au sunat corect, dar nu m-au impresionat.

Goodbye to Gravity, live la Silver Church
Goodbye to Gravity, live la Silver Church

Așa s-a încheiat parastasul festivalului I Am the Rocker, un eveniment care promitea să devină un reper metalistic al acestui an. N-a fost să fie așa, dar nu îmi propun să disec în acest articol cine ce a greșit și cum. Cu siguranță am mai văzut evenimente care s-au transformat în fiasco și, dacă nu mor repede, sigur o să mai am parte de niște chixuri organizatorice. Dar ăsta e primul de la care nu plec înjurînd, ba din contră, cu niște amintiri foarte frumoase – în special din categoria celor pe care niciodată nu o să le scriu pe blog.

Days of Confusion, live la Silver Church
Days of Confusion, live la Silver Church

Fotografiile de mai sus au fost realizate de Claudia Craiu, a.k.a. Klava, a.k.a. Pisica, iar galeriile complete le puteți admira aici pentru Negative Core, colea pentru Kistvaen, iaca și aci pentru Goodbye to Gravity, respectiv aicișa pentru Days of Confusion.

Mulțumiri companiei Phoenix Entertainment pentru ocazia de a evalua acest eveniment!

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Powered by Facebook Like

One thought on “Apoteoză în Infern | “I Am the Rocker” – selfie cu Kistvaen și alte imagini inedite”

  1. un articol frumos, curat si cat se poate de corect. si spun asta din perspectiva participantului la eveniment sau cum vreti voi sa il numiti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *